De ce ajung copiii să omoare alți copii. Motivele absolut șocante din spatele crimelor și care sunt semnalele la care trebuie să fim atenți

Uciderea lui Mario, adolescentul de 15 ani din comuna Cenei, de către alți doi copii a șocat o țară întreagă. Această crimă face parte dintr-o galerie horror de omucideri premeditate de copii împotriva altor copii. Specialiștii spun că responsabilitatea o poartă întreaga societate. 

Mario a fost ucis și îngropat în curtea unei case

Pe 19 ianuarie, Mario, un adolescent de 15 ani din comuna Cenei, județul Timiș a fost invitat acasă la un cunoscut, un copil de 13 ani, sub pretextul că acesta ar vrea să-i arate un ATV. Ajuns acasă la băiatul de 13 ani, Mario a fost lovit în cap de mai multe ori cu o toporișcă, chiar de către cel care-l invitase, aparent prietenește. Un alt adolescent, de 15 ani, aflat și el în respectivul imobil l-a înjunghiat pe Mario cu un cuțit. Ulterior, cei doi ucigași, ajutați de un alt tânăr au încercat să incendieze trupul neînsuflețit. Nu au reușit decât parțial, așa că au hotărât să-i îngroape cadavrul în grădina casei. Părinții lui Mario au raportat dispariția acestuia la Poliție, a doua zi. 

Cadavrul adolescentului a fost descoperit după aproximativ 24 de ore de căutări. Suspecții au fost reținuți și au mărturisit faptele. Anchetatorii au dezvăluit faptul că omorul a fost premediat iar planul fusese făcut cu o lună înainte. Cazul a șocat întreaga țară, mai ales prin brutalitate, prin faptul că a fost premeditată și totodată prin vârsta autorilor.  Această crimă fără precedent în istoria recentă a României, a intrat într-o galerie horror a omorurilor premeditate comise de copii împotriva altor copii care au oripilat opinia publică în diferite locuri de pe Glob.

Specialiștii au dezvăluit motivele pentru care copii se transformă în criminali și cine se face responsabil de asemenea fapte extrem de grave.

„Acesta este un eșec al întregii societăți”

Specialiștii spun că atunci când apare un caz de o asemenea gravitate, întreaga societate este responsabilă. Asta pentru că de multe ori, în România, copiii problemă sunt considerați cauze pierdute și puțini își mai bat capul cu ei, deși ar trebui să beneficieze de atenția tuturor factorilor implicați în educație, familie, școală, societate, tocmai pentru a identifica și rezolva problemele.

„Acesta este un eșec al întregii societăți. Pe de o parte a familiei, a școlii, a comunității respective și apoi la modul general al întregii societății. Pentru că este clar că semnale au fost în acest caz. Este responsabilitatea întregii societăți pentru aceste situații tragice și ne gândim la acești patru factori: familie, școală, comunitatea în sine și societatea în ansamblu. Acum suntem furioși, suntem anxioși, suntem triști, pe situație ca atare, dar să vedem ce facem cu această durere, după o săptămână, după două, după ce nu se mai vorbește despre acest fenomen, despre ce facem cu această traumă. Ce facem ca să acționăm acolo unde avem puterea, responsabilitatea, capacitatea, acolo la locul de muncă astfel încât să facem să se miște rotițele sistemului la nivel macro”, precizează Felicia Mihai, șef serviciu în cadrul DGASPC Botoșani, specialist cu experiență în domeniul protecției sociale.

Totodată, specialistul botoșănean susține că trebuie să existe zero toleranță față de comportamente agresive, deviante, iar fiecare segment și serviciu al statului să se implice pe partea lui de responsabilitate pentru a putea fi evitate astfel de tragedii. „Noi în cadrul DGASPC trebuie să acționăm cu responsabilitate, cu discernământ, determinare, empatie și compasiune față de oameni. La rândul lor, cadrele didactice să fie implicate. Trebuie o atenție la discursurile publice care uneori sunt agresive și incintă generațiile actuale de copii la agresivitate. Trebuie zero toleranță, dar zero toleranță acționând noi prin mecanisme pro-active, pozitive, empatice, compasive astfel încât să nu mai naștem monștrii.  Se spune că somnul rațiunii naște monștrii, ei bine eu aș spune că somnul conexiunii naște monștrii pentru că noi ca ființe umane avem nevoie de conexiune, avem nevoie să ne simțim în siguranță între noi”, adaugă Felicia Mihai.  

Motivele pentru care copiii ucid alți copii. „Există o teribilă lipsă de sens”

Motivația crimelor, la adulți, este diferită dar se încadrează în câteva categorii clare, cu o logică anume. Pe de o parte se poate vorbi de crime premeditate și crime născute pe fondul impulsivității. Adulții ucid din răzbunare, pentru a obține beneficii personale, în special materiale. Mai există crime pasionale, crime motivate de ură rasială sau sexuală și multe altele.

Când vine vorba despre crimele comise de copii contra altor copii, lucrurile devin tulburi, spun experții. Aparent motivele sunt efectiv banale. Șocul societății este cu atât mai mare atunci când află pentru ce a fost ucis un copil de către un alt copil. Mai ales că, multe dintre aceste crime sunt duse la bun sfârșit cu o brutalitatea ieșită din comun. La copiii ucigași motive de genul „am vrut să văd cum este să omori”, „nu o plăceam, nu mai doream să fim prieteni” sau pur și simplu „ne plictiseam”, sunt destul de des întâlnite. „Uciderea copiilor de către alți copii este o crimă care transcende timpul, spațiul, logica și alte finitudini cu care criminologii sunt obișnuiți. Există o teribilă lipsă de sens, contraintuitivă, legată de copiii care ucid alți copii: motivele sunt fie absente, fie abia inteligibile. Câștigul sau recompensa pe care ucigașii o obțin din faptă pur și simplu nu sunt disponibile simțurilor. Cel puțin, simțurilor majorității ființelor simțitoare”, precizează academicianul și profesorul de sociologie Ellis Cashmore în „What Makes a Child Murder Another Child?” pentru Fair Observer.

În literatura criminalistică sunt cunoscute cazuri absolut șocante de omucidere în rândul copiilor sau adolescenților cu motive absolut banale sau aberante. De exemplu, Skylar Neese, o adolescentă de 16 ani din Viginia de Vest, Statele Unite, a fost omorâtă cu bestialitate de prietenele ei cele mai bune, doar fiindcă nu o mai plăceau și nu mai doreau să fie prietene. Crima a fost premeditată cu mult timp înainte.

Alții sunt efectiv atrași de a experimenta crima.

„La o anumită vârstă, copiii sunt intrigați de lucruri care le depășesc capacitatea de înțelegere. Ne face rău, dar există copii care vor să experimenteze senzația uciderii. Cei mai mulți își dezmembrează animalele de pluș sau calcă în picioare animale mici fără niciun motiv mai bun decât acela că pot. Dar alții au curiozități mai precise”, adaugă Ellis Cashmore, în lucrarea amintită.

De exemplu, o fată de 14 ani din Marea Britanie a ademenit o prietenă într-un loc retras și a înjunghiat-o. Copila a scăpat, din fericire. Ulterior, anchetatorii au descoperit în computerul atacatoarei, că aceasta căutase pe internet, cu puțin timp înainte de atac, despre „cum să nu simți vinovăție”, „cât de adânc este inima?” și „cum să ucizi rapid cu un cuțit”. Răzbunările, tot pe motive banale sunt iarăși un motiv des întâlnit. De exemplu, conflicte mai vechi sau recente, invidie, statutul în grup. În unele cazuri este vorba despre un teribilism dus la extrem.

„Acești copii sunt mai vulnerabili la influențele de mediu”

Există studii care arată că acești copii care se transformă în ucigași au totuși o trăsătură genetică aparte. Această trăsătură îi face mai ușor influențabili la influențele negative din societate, alunecă mai ușor pe panta antisocială. „În același mod în care unii dintre noi suntem mai predispuși la boli de inimă, acești copii sunt mai vulnerabili la influențele de mediu care declanșează rezultatul antisocial”, preciza profesorul Essi Viding, în urma unor studii efectuate. Totodată acești copii sunt mai insensibili și mai puțin lipsiți de empatie. Evident, spun specialiștii este vorba și de carențe de relaționare în familie, în societate, de impunere a unor limite și a unor conduite. De multe ori, acești copii au un comportament antisocial pe o perioadă îndelungată de timp.

Fură, sunt agresivi, dificili în relaționare cu profesorii și părinții. De multe ori societatea preferă să-i marginalizeze și stigmatizeze în loc să-i ajute. Sau pur și simplu îi trec cu vederea.  „Acesta este „monstrul” care renaște în mod recurent pe care l-am menționat mai devreme: este o creatură crudă și descurajantă și nu știm de unde vine sau cum poate fi învinsă”, adaugă Cashmore.

În plus, studiile arată că tinerii ucigași își aleg victimele aproape în mod instinctiv. Este vorba despre persoane fragile, mai slabe decât ei, pe care le pot copleși. În special este vorba despre copii mai mici, copii cu constituții fragile sau atacă bazându-se pe ajutoare. Există câteva caracteristici ale copiilor care pot stârni îngrijorarea. „Printre trăsăturile îngrijorătoare se numără înșelăciunea cronică, lipsa de sensibilitate, cruzimea, manipularea, grandoarea și impulsivitatea”, precizează medicul Katherine Ramsland pentru „Psychology Today”.