Interviu De ce nu muncesc tinerii? Primul job, tot mai greu de obținut. „Companiile cer experiență de la cei care abia intră pe piața muncii”

Ioana Petrea, expertă în resurse umane, a analizat într-un interviu pentru Adevărul principalele bariere întâmpinate de tineri în accesarea pieței muncii, pe baza datelor dintr-un studiu recent. Potrivit acesteia, cerința de experiență pentru pozițiile entry-level reprezintă un paradox frecvent, întrucât angajatorii solicită experiență pentru primul loc de muncă, iar anunțurile sunt adesea construite pentru profilul candidatului ideal, nu pentru nivelul real al poziției. 

Un studiu arată provocările tinerilor pe piața muncii Foto: Unsplash

În ceea ce privește salariile, 58,6% dintre tineri consideră insuficient un venit net de aproximativ 4.000 de lei, însă experta în resurse umane susține că perspectiva de dezvoltare profesională poate compensa, în anumite cazuri, nivelul salarial de început. 

De asemenea, aceasta constată că peste jumătate dintre tineri sunt dispuși să accepte locuri de muncă fără legătură cu studiile, ceea ce reflectă un pragmatism generat de nevoia de venit, dar poate deveni problematic în absența unui plan de revenire la direcția profesională dorită. 

Petrea atrage atenția asupra creșterii numărului de aplicări pentru joburile entry-level și recomandă personalizarea aplicațiilor și construirea unui profil profesional pe LinkedIn. 

De asemenea, aceasta oferă criterii de identificare a anunțurilor false de angajare și apreciază că piața muncii pentru tineri prezintă disfuncționalități sistemice, inclusiv lipsa feedback-ului din partea angajatorilor. 

Concluzia expertei este că recrutarea unui junior ar trebui privită ca o investiție pe termen lung, iar companiile trebuie să regândească ceea ce cer de la un candidat fără experiență și calea de dezvoltare pe care i-o oferă.

Ioana Petrea: Generația tânără nu este mai puțin dispusă să muncească

Adevărul: 58,6% dintre tineri spun că principala barieră este cerința de experiență, chiar și pentru pozițiile de junior. Este acest fenomen chiar atât de răspândit?

Ioana Petrea: Da, este un fenomen pe care îl întâlnesc frecvent în recrutare și care creează un paradox destul de greu de depășit pentru un candidat aflat la început de drum: i se cere experiență pentru a obține primul loc de muncă, dar fără primul loc de muncă este foarte dificil să obțină experiența.

În multe situații, problema nu este neapărat că angajatorul caută un candidat „cu experiență”, ci că anunțul este construit pentru profilul candidatului ideal, nu pentru nivelul real al poziției. Vedem poziții declarate ca fiind entry-level care au, în practică, cerințe de 1-2 ani de experiență, cunoștințe multiple de softuri, limbi străine și un nivel de autonomie care nu mai este specific unui junior.

În același timp, trebuie să facem și diferența între experiență profesională și experiență relevantă. Un student care a făcut internshipuri, voluntariat, proiecte, freelancing, activități extracurriculare sau proiecte personale poate avea competențe foarte utile, chiar dacă nu are încă un contract de muncă în domeniul respectiv.

Cred că aici este nevoie de mai multă flexibilitate din partea ambelor părți. Companiile trebuie să fie mai clare în privința competențelor care sunt cu adevărat esențiale, iar tinerii trebuie să învețe să își traducă experiențele non-profesionale în competențe relevante pentru job.

Salariul mediu net pentru pozițiile entry-level este de aproximativ 4.000 de lei, iar 58,6% dintre tineri spun că este insuficient pentru nevoile de bază. Cum privesc angajatorii acest semnal, în condițiile în care, cu un salariu de 4.000 de lei, este aproape imposibil să locuiești singur?

Este un semnal pe care angajatorii nu ar trebui să îl ignore, dar trebuie privit și în contextul economic al fiecărei companii și al fiecărei industrii.

Din perspectiva candidatului, însă, realitatea este foarte simplă: dacă salariul de început nu îi permite să își acopere cheltuielile de bază și să dobândească un minimum de independență financiară, apare foarte repede frustrarea. Iar când vorbim despre un tânăr care locuiește în București sau într-un alt oraș mare, diferența dintre salariu și costul real al vieții poate fi semnificativă.

În recrutare observ însă că tinerii nu caută exclusiv salariul cel mai mare. Contează foarte mult și perspectiva de creștere, mediul de lucru, managerul, flexibilitatea, posibilitatea de a învăța și sentimentul că acel prim job îi poate duce undeva.

Problema apare atunci când compania oferă un salariu mic și nu oferă o perspectivă clară de dezvoltare. Atunci candidatul nu mai vede acel salariu ca pe o etapă de început, ci ca pe o fundătură.

Cred că una dintre cele mai importante discuții pe care companiile ar trebui să le aibă cu tinerii este: „Acesta este nivelul de la care începi, dar iată ce poți construi în următoarele 12-24 de luni dacă performezi.” O perspectivă clară poate schimba radical modul în care este perceput un salariu de început.

Peste jumătate dintre tineri sunt dispuși să accepte un loc de muncă fără legătură cu studiile, iar alți 36,6% ar lucra temporar în alt domeniu. Ce compromisuri mai sunt dispuși tinerii să facă, de obicei, pentru a se angaja?

Tinerii sunt mult mai pragmatici decât îi percepem uneori. Dacă au nevoie de venit, sunt dispuși să accepte compromisuri importante: să lucreze într-un alt domeniu, să înceapă de la un nivel inferior celui pe care îl consideră potrivit studiilor lor, să accepte program în ture, navetă sau chiar un salariu mai mic decât și-ar fi dorit.

În consilierea în carieră întâlnesc însă o situație interesantă: tânărul acceptă un job „temporar”, dar acel temporar poate deveni foarte ușor un blocaj de câțiva ani.

De aceea, nu cred că problema este să accepți un compromis. Problema este să știi de ce îl accepți și cât timp îl accepți.

Un job care nu are legătură cu studiile poate fi foarte bun dacă îi oferă tânărului venit, experiență, disciplină profesională și, eventual, competențe transferabile. Devine problematic atunci când îl îndepărtează treptat de direcția profesională pe care și-o dorește și nu mai există un plan de revenire.

De ce există percepția că tinerilor nu le place munca, în condițiile în care peste jumătate din ei ar fi dispuși să renunțe la cariera pentru care au învățat, încă dinainte să înceapă, doar pentru a-și asigura un venit?

Percepția că „tinerii nu vor să muncească” apare, de multe ori, din diferența dintre ceea ce așteaptă angajatorul și ceea ce caută tânărul. Angajatorul poate pune accent pe disponibilitate, sacrificiu și loialitate, în timp ce tânărul pune accent pe sens, dezvoltare, echilibru și perspectivă.

Eu nu cred că generația tânără este mai puțin dispusă să muncească. Cred că este mai puțin dispusă să accepte orice condiții doar pentru că „așa se începe”.

Și aici avem o lecție importantă pentru companii: dacă vrei implicare, nu este suficient să ceri implicare. Trebuie să explici pentru ce merită ea.

Numărul aplicărilor pentru joburile entry-level a crescut cu 28% față de anul trecut. Cum sfătuiți un tânăr să se diferențieze într-o piață atât de aglomerată, mai ales când nu are experiență?

Primul meu sfat este să nu aplice „la grămadă”. O sută de aplicări identice nu valorează neapărat cât zece aplicări foarte bine targetate.

Un candidat fără experiență trebuie să transforme CV-ul dintr-o listă de „nu am” într-o demonstrație a ceea ce știe deja să facă.

Dacă nu are experiență profesională, poate vorbi despre proiecte, internshipuri, voluntariat, proiecte universitare, certificări, rezultate obținute sau chiar proiecte personale. Pentru un angajator este mult mai relevant să vadă „am făcut X și am obținut Y” decât să citească o listă de soft skills precum „sunt comunicativ, organizat și ambițios”.

Aș mai recomanda personalizarea CV-ului pentru fiecare rol relevant și, foarte important, un profil LinkedIn construit profesionist. În anumite domenii, LinkedIn-ul poate deveni o extensie a CV-ului și poate demonstra interesul real pentru domeniul respectiv.

Și încă ceva: nu încercați să compensați lipsa experienței inventând experiență. Este mult mai valoros să fii un junior foarte bun decât un „senior” de hârtie.

Cum ar putea candidații să se ferească de anunțurile de angajare false, un fenomen tot mai răspândit?

Primul semnal de alarmă este atunci când oferta pare prea bună pentru nivelul de experiență solicitat. Salarii foarte mari pentru poziții fără experiență, promisiuni de câștiguri rapide sau descrieri foarte vagi ale responsabilităților ar trebui să ridice semne de întrebare.

Candidatul ar trebui să verifice întotdeauna compania, site-ul oficial, existența ei în surse publice și, dacă este cazul, profilul persoanei care face recrutarea.

De asemenea, nu ar trebui să plătească niciodată pentru a obține un loc de muncă. Nici pentru „taxă de înscriere”, nici pentru materiale obligatorii, nici pentru accesul la interviu.

Un alt semnal de alarmă îl reprezintă solicitarea prematură a unor date personale sau financiare sensibile ori comunicarea exclusiv prin canale neprofesionale.

Recomand candidaților să nu se lase presați de urgență. Un proces de recrutare legitim poate avea pași rapizi, dar nu ar trebui să îi ceară candidatului să renunțe la discernământ.

Studiul ne arată practic că jumătate dintre tineri acceptă orice job pentru bani, 58% spun că salariile sunt insuficiente, cerințele de experiență sunt nerezonabile, competiția crește, iar angajatorii nu oferă feedback. Nu am putea spune că piața muncii pentru tineri din România este, de fapt, un sistem care îi descurajează activ pe cei care încep acum?

Da, există riscul să construim un astfel de sistem, dacă fiecare dintre aceste probleme este privită separat și nu vedem imaginea de ansamblu.

Un tânăr se află într-o situație paradoxală: i se cere experiență ca să intre în piață, dar i se oferă puține oportunități prin care să o dobândească; i se spune să fie flexibil, dar salariul de început îi limitează independența; i se cere să aplice, dar poate primi zeci de refuzuri fără nicio explicație.

La un moment dat, problema nu mai este doar a candidatului. Devine o problemă de sistem.

Nu aș spune însă că piața muncii „nu îi vrea” pe tineri. Aș spune că piața muncii încă nu a găsit întotdeauna cea mai bună modalitate de a-i integra.

Iar aici feedbackul este esențial. Nu putem vorbi despre employer branding, experiența candidatului și atragerea talentelor, iar apoi să lăsăm un candidat fără niciun răspuns după ce a investit timp într-un proces de recrutare.

Tinerii nu au nevoie să li se garanteze un job. Au nevoie să li se ofere o șansă reală de a demonstra ce pot.

Ce lecție putem trage din aceste date pentru modul în care companiile românești privesc tinerii?

Cred că principala lecție este că trebuie să încetăm să privim tinerii exclusiv prin ceea ce nu au încă: nu au experiență, nu au suficientă autonomie, nu cunosc suficient de multe lucruri.

Trebuie să începem să îi privim și prin ceea ce pot construi.

Un junior nu vine într-o companie cu experiența unui om care are deja cinci sau zece ani de carieră. Dar poate veni cu energie, capacitate de învățare, competențe digitale, perspective noi și o disponibilitate foarte mare de a se dezvolta.

Companiile care vor avea de câștigat pe termen lung sunt cele care înțeleg că recrutarea unui junior nu este doar ocuparea unui post vacant. Este, într-un fel, o investiție în propriul viitor al companiei.

Aș încuraja companiile să regândească trei lucruri: ce cer realmente de la un junior, ce îi oferă în schimb și cât de clar îi arată drumul de dezvoltare.

Pentru că un tânăr nu trebuie să fie „gata format” în prima lui zi de muncă. Dacă ar fi, probabil că nu am mai vorbi despre un entry-level, ci despre un specialist.

Piața muncii nu are nevoie de tineri perfecți. Are nevoie de contexte în care tinerii să poată deveni foarte buni.

Antreprenorii se plâng că tinerii nu vor să muncească

Un sondaj realizat de platforma de recrutare eJobs România în perioada iulie-august 2026, pe un eșantion de 1.100 de candidați cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, relevă o tendință semnificativă în rândul tinerilor aflați la început de carieră. Mai mult de jumătate dintre respondenți – 51,2% – se declară dispuși să accepte un loc de muncă fără legătură cu studiile pe care le-au urmat, pentru a-și asigura un venit lunar stabil, independența financiară fiind prioritatea lor principală. 

Pe lângă cei care ar accepta un compromis imediat, 36,6% dintre participanți au declarat că ar lucra temporar într-un domeniu diferit de pregătirea lor, în timp ce continuă să caute un job potrivit calificărilor pe care le-au dobândit. Doar o minoritate de 10,6% dintre tineri preferă să aștepte până când găsesc un loc de muncă în domeniul pentru care s-au pregătit, ceea ce indică o presiune financiară semnificativă asupra acestei categorii de vârstă. 

Un aspect central al nemulțumirilor tinerilor îl reprezintă nivelul salariilor oferite. Potrivit sondajului, 58,6% dintre respondenți consideră că veniturile propuse candidaților aflați la început de carieră sunt insuficiente pentru a acoperi nevoile de bază. Datele comparatorului salarial Salario, gestionat de eJobs, indică un salariu mediu net de aproximativ 4.000 de lei pentru pozițiile entry-level, o sumă care, în percepția majorității tinerilor, nu reflectă costurile reale de trai. Acest decalaj între oferta salarială și așteptările financiare contribuie la decizia multor tineri de a accepta compromisuri profesionale, chiar dacă acest lucru înseamnă să lucreze în afara domeniului pentru care s-au pregătit. 

În ciuda faptului că joburile entry-level reprezintă în continuare mai mult de jumătate din pozițiile disponibile pe piață, concurența dintre candidați a crescut considerabil. Datele platformei arată că numărul aplicărilor pentru astfel de poziții a fost cu 28% mai mare în perioada ianuarie-august 2026, comparativ cu aceeași perioadă a anului 2025. Ana Călugăru, Head of Communications în cadrul eJobs România, a declarat:

„Deși joburile entry-level reprezintă în continuare mai mult de jumătate din pozițiile disponibile, competiția a crescut. Numărul aplicărilor a fost cu 28% mai mare în perioada ianuarie-august 2026 față de același interval din 2025”, a declarat Ana Călugăru, Head of Communications în cadrul eJobs România.

Aproximativ trei sferturi dintre respondenți – 75% – au declarat că le este mai greu decât în anul precedent să își găsească un loc de muncă, ceea ce reflectă o piață a muncii tot mai competitivă pentru tinerii fără experiență profesională. Principalele obstacole semnalate sunt cerința privind experiența anterioară, chiar și pentru pozițiile de junior, menționată de 58,6% dintre respondenți. În topul dificultăților se mai numără salariile considerate insuficiente în raport cu costul vieții și lipsa feedback-ului din partea angajatorilor.