Uniforma școlară, la peste 35 de ani de la abrogarea socială. Director: „Voi purta și eu”

Uniforma școlară a revenit din nou în centrul dezbaterii publice după ce Senatul a adoptat, pe 21 septembrie 2026, un proiect de lege care prevede obligativitatea purtării acesteia în învățământul preuniversitar de stat. 

Elevii de la „Eugen Ionescu” respectă ținuta decisă la nivelul școlii Foto: Facebook/Școala Gimnazială Eugen Ionescu

Ultimul proiect de lege care încearcă să readucă obligativitatea purtării uniformei în școală a trecut de Senat cu 84 de voturi „pentru”, 18 „împotrivă” și patru abțineri, dar nu este încă lege, Camera Deputaților fiind forul decizional.

Nu este însă prima încercare a forului legislativ de a reglementa uniforma școlară la nivel național. În ultimele două decenii, au existat mai multe proiecte care au pornit de la aceeași întrebare: ar trebui ca elevii din România să poarte obligatoriu uniformă sau decizia să rămână la nivelul fiecărei școli?

„Unii cetățeni, relativ puțini la număr, s-au îmbogățit rapid...”

Uniforma școlară, asociată cu depersonalizarea individului și controlul ideologic total, a fost abrogată mai întâi social, în decembrie 1989, odată cu căderea regimului comunist.

„Eliberarea” de sub obligativitatea uniformei comuniste s-a produs din punct de vedere juridic în ianuarie 1990, prin ordine și note oficiale emise de Ministerul Învățământului. Tot atunci s-au desființat structuri precum „Șoimii patriei”, „Organizația pionierilor” și „Uniunea Tineretului Comunist” (UTC). Prin ordin de ministru au fost de asemenea abrogate și toate elementele obligatorii: cravatele de pionier, tresele, insignele, cureaua cu emblemă. Inspectoratele școlare au transmis școlilor că uniforma devine opțională, astfel că încă mulți ani după 1990 în școli s-a regăsit în continuare uniforma.

Nici măcar prima lege a învățământului de după 1990, adoptată în 1995, nu a mai introdus o mențiune referitoare la obligativitatea vreunei ținute standard.

În timp au început, în schimb, să apară reacții, inclusiv din rândul parlamentarilor, care semnalau degradarea disciplinei școlare și adâncirea faliilor economice dintre elevi. Unele dintre acestea s-au transformat în inițiative legislative.

Una dintre inițiativele legislative înregistrate a fost depusă în 2005 de senatorii Gheorghe Funar, Verginia Vedinaș și Aurel Ardelean, parlamentari ai Partidului România Mare (PRM). Propunerea lor legislativă privind uniformele școlare a fost înregistrată la Senat, dar Comisia pentru învățământ a dat raport negativ. Senatul a respins proiectul, acesta ajungând apoi la Camera Deputaților, unde a fost dezbătut și respins definitiv la 14 martie 2006.

Iată cum motivau inițiatorii proectului de lege necesitatea reintroducerii obligativității uniformei:

„În secolul trecut, până în ultimul deceniu, în învățământul românesc, atât în cel preșcolar cât și cel școlar și universitar, a existat obligativitatea purtării uniformelor. Modelele de uniforme au fost diferte de la o orânduire socială la alta, de la o epocă la alta. De la începutul anului 1990 s-a renunțat la purtarea uniformelor de către copiii de la grădinițe, de către elevi și de către studenți, considerându-se că aceasta ține de perioada construirii socialismului. Cei care au decis asupra renunțării la uniformele școlare au uitat sau nu au vrut să știe că în prima jumătate a secolului trecut în învățământul românesc era obligatorie purtarea uniformelor școlare.

În ultimii 15 ani s-au amplificat discrepanțele între cetățeni, inclusiv între elevi și studenți, în ceea ce privește situația lor financiară. Unii cetățeni, relativ puțini la număr, s-au îmbogățit rapid, au o stare materială bună și foarte bună, care le permite să le ofere condiții deosebite copiilor lor, începând de la grădiniță și până la facultate. Alții, în majoritate, au sărăcit și câteva milioane de cetățeni sunt săraci și foarte săraci, ca urmare, s-a ajuns între copii, între elevi și între studenți la inegalități, care au avut și au urmări asupra creșterii și dezvoltării tinerei generații.

Inițiatorii propun să se revină la tradițiile învățământului românesc și de la 1 ianuarie 2026 să fie obligatorie purtarea uniformelor în învățământul preșcolar, primar, gimnazial și liceal”.

Textul propunerii mai prevedea că modelele uniformelor se vor stabili de directorul școlii, împreună cu comitetele de părinți și elevi.

Mai mult, pentru copiii și elevii care provin din familii cu venituri mici se vorbea și de asigurarea unui sprijin financiar din partea statului pentru cumpărarea uniformei. Erau stabilite trei plafoane pentru venitul/membru de familie luate în calcul pentru stabilirea sprijinului. La un veit de sub 300 lei/membru se propunea ca uniformele să se acorde gratuit; pentru un venit între 300 și 400lei/membru, uniformele să se acorde cu 50% reducere, pentru venituri între 400 și 500 de lei uniformele să se acorde cu 25% reducere.

În 2007, adică la un an de la respingerea inițiativei legislative, a apărut Legea nr. 35/2007 privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ, actul normativ de bază care a definit măsurile practice de protecție a elevilor și profesorilor în școli, până la abrogarea sa în 2023 (când a apărut o nouă lege a învățământului și multe dintre prevederi au fost preluate).

Legea făcea referiri și la posibilitatea ca școala să stabilească o uniformă. Astfel, la art. 5 din lege se specifica: „Consiliile profesorale, cu acordul consiliului reprezentativ al părinților și cu consultarea reprezentanților elevilor, stabilesc pentru elevii unității de învățământ respective cel puțin un semn distinctiv, cum ar fi: ecuson, uniformă, eșarfă sau altele asemenea”.

Deși nu impunea uniforma ca fiind obligatorie, obliga fiecare școală în parte să aleagă o metodă proprie de recunoaștere a propriilor elevi, uniforma fiind printre opțiuni.

Ținută vestimentară decentă și adecvată și elemente de identificare

Cu 10 ani în urmă, în Statutul elevului apare o formulare care avea să conteze în discuțiile ulterioare. Elevii aveau obligația să se prezinte la școală într-o ținută vestimentară decentă și adecvată și să poarte elemente de identificare, în conformitate cu legislația și regulamentele școlii.

În același timp, documentul preciza explicit că ținuta vestimentară sau lipsa elementelor de identificare nu puteau reprezenta motiv pentru refuzarea accesului elevului în școală. Cu alte cuvinte, cadrul existent permitea școlilor să aibă uniforme sau alte elemente distinctive, dar nu transforma uniforma într-o obligație generală.

În 2020, tot în Senat, a fost depusă o altă inițiativă, de data aceasta de completare a Legii 35/2007, prin care se propunea acordarea, pentru fiecare copil, în fiecare an școlar, a sumei de 350 lei pentru achiziția uniformei.

„Fondurile necesare pentru aplicarea legii se asigură din bugetul Ministerului Educației și Cercetării” și „Prezenta lege intră în vigoare începând cu anul școlar 2021-2022”, se regăseau printre prevederi.

Nici de această dată însă uniforma nu a devenit obligatorie.

Ideea de a reintroduce obligativitatea purtării uniformei nu a fost abandonată, astfel că în octombrie 2022 subiectul a revenit în Parlament, printr-o inițiativă a deputaților George Simion și Lilian Scripnic. Proiectul depus la Senat propunea ca, în învățământul preuniversitar de stat și privat, purtarea uniformei școlare să fie obligatorie.

Inițiatorii argumentau, ca și în cazul propunerilor precedente, că uniforma ar reduce diferențele sociale vizibile dintre elevi, ar diminua presiunea legată de haine și ar contribui la sentimentul de apartenență la școală. În expunerea de motive era invocat și argumentul siguranței în școli.

Modelul uniformei urma să fie stabilit, la fel, de fiecare unitate de învățământ împreună cu structurile reprezentative ale profesorilor și părinților și cu consultarea elevilor. Proiectul prevedea și posibilitatea acordării unor forme de sprijin pentru elevii din familii cu venituri reduse.

Inițiativa nu a parcurs tot circuitul legislativ, însă i-a „inspirat” pe parlamentarii PSD care au redepus proiectul foarte asemănător, votat, în ciuda criticilor de plagiat, și de senatorii AUR.

Noul proiect de lege – Legea 443/2026 - modifică și completează Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 și introduce obligația elevilor de a se prezenta la cursuri în uniformă școlară, conform regulamentului fiecărei unități de învățământ.

Proiectul nu prevede o uniformă națională unică și lasă la decizia fiecărei școli modelele, standardele tehnice și elementele componente. Forma adoptată de Senat prevede de asemenea măsuri privind acordarea gratuită sau subvenționarea uniformelor pentru anumite categorii de elevi.

Senatul, care a adoptat deja proiectul, este prima cameră sesizată, iar Camera Deputaților este forul decizional, ceea ce înseamnă că povestea uniformei nu s-a încheiat încă. Din contră, a iscat din nou dezbateri, pe de o parte fiind invocate beneficiile (reducerea diferențelor sociale vizibile dintre copii, diminuarea situațiilor de bullying legate de haine, sentimentul de apartenență la școală și siguranța în unitățile de învățământ), iar pe de altă parte fiind ridicate întrebări privind costurile și prioritățile de finanțare în educație.

„Uniforma până la urmă trebuie să fie o mândrie”

La Școala Gimnazială „Eugen Ionescu” din Slatina s-a decis, cu mai mulți ani în urmă, ca elevii școlii să aibă o anume ținută vestimentară când vin la școală.

„Noi avem ținută, nu uniformă, ca să nu implice costuri din partea părinților. Ținută înseamnă partea de sus – bluză, tricou sau cămașă albastră sau albă, pentru că albastru și alb sunt culorile școlii, și pantalon sau fustiță bleumarin. Un tricou își achiziționează oricine. Un tricou alb costă 30 de lei cel mai ieftin și dacă vor un tricou polo, 50 de lei. Dar ca să impunem uniformă la momentul acesta presupunea un designer care să facă o uniformă particularizată. Sunt costuri, sunt discuții, lucrurile acestea se pot face, dar cred că în timp”, a precizat directoarea școlii, prof. Gabriela Constantinescu.

Ideea de uniformă nu este una rea, iar în privința egalizării de șanse ar avea efect, crede prof. Constantinescu. „Nu e rău să nu epatăm de mici. Eu zic că este un lucru bun (...) De câțiva ani am încercat, dar anul acesta am avut un discurs imperativ în cadrul Consiliului Profesoral și al Comisiei Diriginților și Învățătorilor. Și a fost imperativ în sensul acesta de a crea egalitate de șanse. (...) Rămâne partea de încălțăminte unde eticheta și brand-ul rămân la loc de cinste acolo, dar în ce privește partea de ținută chiar am insistat foarte mult”, a mai spus directoarea.

Gabriela Constantinescu a făcut chiar o paralelă, arătând că, de exemplu, piloții aeronavelor poartă cu bucurie uniforma, locul lor de muncă presupune să respecte un dress code. La fel personalul medical din spitale, la fel angajații din laboratoare etc. „Nu văd de ce în școală nu putem să facem lucrul acesta. Uniforma până la urmă trebuie să fie o mândrie”, a mai spus prof. Constantinescu.

„Existau situații în care veneau și se plângeau că nu au haine de firmă”

Liceul Teoretic „Nicolae Titulescu” din Slatina a implementat de asemenea ținuta, cu patru ani în urmă. Aici învață copii de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a, iar decizia s-a dovedit inspirată cel puțin pentru un motiv.

„Existau situații în care veneau și se plângeau că nu au haine de firmă, că sunt marginalizați. Nu era neapărat o formă de bullying. Dar știți cum e cu parada făcută cu o haină de firmă. Și atunci am gândit-o așa, a plecat ca o idee. Am discutat-o și dezbătut-o cu părinții și au fost de acord. Și ușor, ușor, implementăm la ea de câțiva ani, pentru că neavând posibilitatea de a fi obligatorie... Dar în jur de 80% se pliază pe această decizie. Uniforma noastră înseamnă pantalon negru sau închis la culoare și tricou alb cu sigla școlii”, a precizat directoarea liceului, Adina Gruia.

Primii care s-au conformat au fost elevii din ciclul primar, ba chiar cei mici au fost încântați. „Acolo, procentul este de peste 90%. Ceva rezistență mai întâmpinăm la liceu, la clasele mari, pentru că ei ar purta negru”, a adăugat prof. Gruia.

Școala nu a impus un anume model de tricou, insistându-se doar să fie alb, iar sigla școlii a putut fi imprimată, aplicată, brodată, fiecare elev/părinte alegând propria variantă.

„Nu am implementat o uniformă standard pentru că ne-am gândit și la posibilitățile financiare ale oamenilor. Și nu sunt întotdeauna copii cu posibilități financiare ridicate. Și se strică, se murdăresc, nu le pot purta o săptămână. (...) Așa, tricouri albe găsesc și la 7 lei”, a mai spus Adina Gruia.

Efectul s-a văzut, atmosfera în școală schimbându-se.

„Probabil că vom face o uniformă a liceului. Găsim o soluție să avantajeze elevii”

„Nu avem uniformă, nici ținută”, a precizat în schimb directoarea Liceului Agricol „Dimitrie Petrescu” din Caracal, Clarisa Florica. „Dacă devine obligatorie, vom face o uniformă a liceului. Găsim o soluție să avantajeze elevii”, a completat prof. Florica. Elevii liceului sunt în majoritate navetiști și vin din familii nu foarte înstărite, așa că în cazul lor s-ar putea pune și problema resurselor financiare. „Vom discuta cu ei, vom vedea cum văd ei situația, nu vom lua noi, profesorii, o decizie. Va fi în primul rând decizia lor, dacă va fi obligatorie uniforma. Sunt copii de la țară, din familii cu venituri reduse, la ei nu se pune problema hainelor de firmă, dar vom găsi o soluție, sunt convinsă de asta”, a completat Clarisa Florica.

La Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” din Caracal s-au făcut tatonări și în anii trecuții cu privire la uniformă, în schimb nu s-a adoptat o decizie finală, pentru că părerile au fost împărțite. Cei mai mulți părinți au fost de acord, a precizat directorul Liviu Mitroi, însă odată ajunși acasă și stând de vorbă cu copiii, lucrurile s-au schimbat. Dacă însă proiectul va deveni lege, cu siguranță vor alege o uniformă a școlii. „Le-am prezentat un model de uniformă și părinților și reprezentanților elevilor în anul școlar trecut. Toată lumea a fost încântată, până au ajuns acasă. (...) La școlile unde părinții au potențial, ei vor să-și etaleze, totuși, nivelul și firmele pe care le poartă pe vestimentație, dar părerea mea este că și părinții vor fi de acord. (...) Eu mă bucur și voi purta și eu”, a mai spus Liviu Mitroi.