Șocul multor tineri care trec de la viața de student la cea de angajat cu program fix: „La primul job, plecam de la birou plângând”

Trecerea de la viața de student la cea de angajat cu program de opt ore este resimțită de mulți tineri ca un șoc, arată mărturiile lor. Aceștia povestesc despre greutățile cu care se confruntă la început de carieră, reclamând orele petrecute la birou, oboseala și pierderea timpului liber.

Adaptarea la noua viață după studenție este dificilă pemtru mulți români. Foto: Magnific.com

Pentru numeroși tineri, trecerea de la statutul de student la cel de angajat cu normă întreagă, după absolvirea facultății, reprezintă un adevărat șoc, potrivit unor cercetări recente, dar și mărturiilor multor români.

„O tranziție importantă, prin care trec mulți oameni, este trecerea de la educația universitară la piața muncii, care presupune adesea începerea primei cariere. Această perioadă de tranziție este plină de provocări, deoarece noii absolvenți se confruntă cu probleme precum șomajul și presiunea financiară. Trecerea de la universitate la muncă poate avea, de asemenea, un impact negativ asupra stării de bine a noilor absolvenți și asupra sănătății lor mintale”, arată un studiu publicat recent de platforma de publicații științifice a grupului British Medical Journal (BMJ).

Efecte negative și pozitive ale începutului de carieră

Potrivit autorilor studiului „Sănătatea mintală a absolvenților noi și recenți în timpul tranziției de la universitate la locul de muncă”, tot mai multe cercetări arată că, odată intrați pe piața muncii, noii absolvenți pot fi afectați de anxietate, depresie și stres, mai ales în perioada căutării unui loc de muncă după absolvire.

De asemenea, având în vedere legătura bine stabilită dintre sănătatea mintală și cea fizică, unele studii au arătat că studenții care se pregătesc să intre pe piața muncii au declarat și suferințe fizice în această perioadă, posibil legate de conceptul de somatizare (accentuarea unor simptome fizice pe fond de stres), documentat în rândul studenților universitari, arată cercetarea.

„Totuși, este important de remarcat că tranziția de la universitate la muncă este asociată și cu efecte pozitive asupra sănătății mintale, cum ar fi creșterea satisfacției față de viață, dezvoltarea personală și bunăstarea psihologică”, mai arată autorii studiului.

Oboseala, sentimentul pierderii timpului personal și dificultățile de a păstra un echilibru între muncă și viața privată se numără printre problemele cu care se confruntă tinerii intrați pe piața muncii la scurt timp după absolvire.

Programele rigide de lucru, la care se adaugă cerințele ridicate ale angajatorului și controlul redus asupra timpului de lucru, afectează starea de bine a noilor angajați, potrivit altei cercetări, publicată sub titlul „Sănătatea și echilibrul dintre muncă și viața personală în funcție de tipurile de program de lucru”, pe platforma ScienceDirect.

Oboseală cronică, la noul program

Și timpul îndelungat petrecut pe drumul spre și dinspre locul de muncă adaugă un impact negativ asupra sănătății mintale și a stării de bine, concluzionează alte studii.

Invitați să povestească ce înseamnă pentru ei să-și petreacă dimineața și după-amiaza la locul de muncă, într-un program mai puțin flexibil, de la 9 la 17, mulți tineri intrați recent pe piața muncii s-au plâns de neajunsurile cu care se confruntă. Unii au relatat despre stările de oboseală cronică asociate noului program zilnic, despre stres și resemnare, dar și despre cum au reușit să se adapteze.

„Am terminat facultatea anul trecut și pot spune sincer că trecerea de la viața de student, în care aveam libertate și timp pentru mine, la ritmul unui job full-time a fost extrem de dură. Ziua mea începe la 6:30, cu treburile casnice și pregătirea pentru muncă. Drumul până la serviciu durează aproximativ o oră, iar la întoarcere la fel. Poate că, din exterior, pare că mai rămâne timp liber, dar realitatea este că ajung acasă epuizată. Când zic epuizată, asta înseamnă că pot dormi și două ore încontinuu. Traficul, agitația și ritmul constant mă consumă foarte tare, mai ales când vin de la lucru”, reclamă o tânără, pe platforma Reddit, afirmând că lucrează zilnic între orele 9 și 17.

Ea adaugă că nu reușește să accepte ideea că aceasta ar putea fi viața ei pe termen lung, deoarece timpul pentru viața socială a devenit foarte limitat.

Lipsa timpului liber, reclamată de mulți tineri

Mesajul său a atras un val de reacții, iar mulți tineri au relatat că au trecut prin situații asemănătoare. Unii au găsit o soluție în căutarea unui loc de muncă mai apropiat de casă sau chiar a unuia care poate fi făcut de acasă. Altcineva susține însă că nici faptul că ajunge în doar zece minute la serviciu nu l-a ajutat prea mult.

„Mă întorc acasă pe la 6 și ceva seara, trag de mine să mai fac un te miri ce, așa, rapid, mănânc și deja la 8 seara mă prăbușesc de somn și nu mai am șanse să fac nimic. Ajunge weekendul, constat că am de făcut o grămadă de lucruri, pentru că în timpul săptămânii nu am avut energie și chef. Deci mă apuc: spăl, fac curat prin casă, cumpăr tot felul de chestii casnice care mănâncă o zi întreagă. Iar duminica, dacă am reușit să fac ce trebuia, stau și lenevesc ca să îmi revin. Dar nu apuc să îmi revin niciodată complet, pentru că luni încep iar. Mulți din generația noastră, care am început să lucrăm recent, constatăm asta și nu ne convine. Cred că mai bine e să nu ajungi acasă. Să termin tot în oraș și abia la 9 seara să intru în casă, ca să mănânc și să dorm”, povestește acesta.

Unii români cred că, la un program de lucru de cel puțin opt ore, doar opt ore de somn nu sunt suficiente pentru recuperare. Alții cred însă că nu au de ales în fața provocării de a trece de la viața de student la cea de angajat.

„Asta e viața de adult: ori muncești să-ți faci ceva al tău, astfel încât în 10 ani să fii șef și să nu te mai streseze programul, deși și când ai firma ta muncești câteodată mai mult decât atunci când ești angajat, ori te obișnuiești cu gândul că da, asta e viața și nu prea ai cum să o schimbi”, crede un alt român.

Vor program mai ușor

Tinerii oricum se vor acomoda mai greu la început de carieră, crede altcineva.

„Este normal, pentru că vii după niște ani în care ai libertate totală și începi brusc un job de opt ore, unde uneori nu ieși din birou. Și eu, la primul job, plecam de la birou plângând, pentru că nu voiam viața asta. Apoi mi-am găsit un echilibru. Am lucrat și 10-18, acum sunt 9-17. Programul 9-17 mi se pare mult mai ok, ai mai mult timp să faci ceva după-amiaza”, susține o internaută.

Un alt tânăr se întreabă de ce nu este redus programul de lucru la patru zile pe săptămână, cu alte trei zile libere, considerând că astfel și-ar putea regăsi echilibrul în viață.

„Viața de adult nu înseamnă opt ore de muncă la corporație. Asta vor iubitele voastre firme să credeți. Mulți pică în capcana asta și efectiv devin niște zombie. Dacă îi zici cuiva de muncă, mai-mai să îți dea cu ceva în cap că îi jignești plantația. Chestia asta cu opt ore nu va mai avea succes, pentru că oamenii încep să conștientizeze unele lucruri. Mulți vor să și trăiască, nu doar să facă taskuri (sarcini) fără sens. Mulți vor renunța la astfel de program și deja observ că începe, ușor-ușor, să fie blamată viața asta”, crede un alt român.

Altcineva se plânge că, de când și-a început cariera după absolvire, s-a îngrășat opt kilograme, pentru că a renunțat la programul de fitness și nu își mai poate găsi timpul necesar pentru a merge la sală după lucru.

Satisfacțiile începutului de carieră

Un român susține însă că, fiind angajat, are mai mult timp liber față de perioada facultății.

„Lucrez opt ore și atât, sunt liber după. În facultate pierdeam 6, 8, 12 ore la cursuri și laboratoare, apoi dă-i și fă proiect de minimum 30 de pagini, dă-i și învață, dă-i și citește literatură de specialitate. Lucrez în două schimburi și este cea mai bună perioadă din viața mea: ies de la muncă la 14:00 și am toată ziua liberă”, spune acesta.

Altcineva afirmă că programul de lucru este mai ușor în comparație cu cel din perioada facultății.

„Odată cu orele de muncă, se termină și stresul. Șeful e fericit că face bani, eu sunt fericită că fac bani și am și timp. Dar serviciul meu implică muncă pe bune, nu stat de pomană”, afirmă acesta.

Munca 9-17 nu este pentru toată lumea, adaugă un alt internaut.

„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când am prins un job de opt ore, cu salariu bunicel, am zis că l-am prins pe Dumnezeu de picior. În câțiva ani mi-am luat apartament lângă serviciu și acum merg cu bicicleta, ajung în 15 minute. Așa că am timp pentru toate. Programul este 8-16. Sală, yoga, citit, gătit, lecții cu copilul, în weekend plimbări prin parc. Eu acum sunt mulțumit, am timp”, concluzionează altcineva.