Resursa vitală pentru care se bat localitățile României. Ar putea salva orașele mici de la dispariție și pe cele mari de suprapopulare

În România se preconizează o adevărată tragedie demografică. Orașele mici, un "plămân" provincial al țării, se prăbușesc vizibil. Un reputat profesor universitar explică ce resursă vitală va decide dacă aceste comunități vor reînvia sau vor deveni doar niște "fantome".

Municipiul Vulcan se confruntă cu probleme demografice severe Foto: Dani Guță/Adevărul

România riscă să se îndrepte către o adevărată tragedie demografică. Acest lucru se observă ușor atât în statistici, cât și luând la pas localitățile din țară. Cele mai afectate sunt comunitățile rurale și așezările urbane mici și mijlocii. Cea mai mare tragedie nu este însă neapărat prăbușirea satelor din zonele sărace, ci depopularea și decăderea orașelor mici și mijlocii. Transformarea lor în localități "fantomă", cu o populație mult redusă, ar putea avea consecințe demografice, sociale și economice grave asupra marilor centre urbane și a țării în general.

Orașele mici, "plămânul" provincial al României

În România sunt în jur de 280 de orașe mici, foarte mici și mijlocii. Majoritatea au fost industrializate în perioada comunistă și ultraspecializate în activități miniere, agricole sau de producție industrială. Odată cu prăbușirea sistemului comunist și cu privatizările mai mult sau mai puțin corecte din anii '90, multe dintre aceste orașe au ajuns în pragul colapsului. Marcate de șomaj, sărăcie și lipsă de perspective, multe nu și-au revenit nici până astăzi. Este vorba în special despre fostele orașe miniere sau despre cele care depindeau de activitatea platformelor industriale. Lipsa investițiilor coerente și a infrastructurii necesare pentru a atrage mari agenți economici a făcut ca aceste localități să devină neatractive. Mai ales în anii 2000, s-a produs un adevărat exod către Occident. Orașul Bălan, din județul Harghita, este un exemplu de declin postindustrial, înregistrând o scădere a populației de peste 52% după închiderea minelor de cupru.

Totodată, fostele orașe miniere din Valea Jiului, precum Aninoasa, Uricani, Lupeni sau Vulcan, din județul Hunedoara, s-au depopulat constant, pierzând mii de locuitori anual și rămânând cu sute de apartamente abandonate în blocuri "fantomă". Zimnicea, din județul Teleorman, și Moldova Nouă, din județul Caraș-Severin, au fost, de asemenea, grav afectate de colapsul industrial și de lipsa locurilor de muncă, fiind incluse pe listele de risc privind supraviețuirea urbană pe termen lung. În județul Botoșani, orașe mici precum Dorohoi, Săveni sau Darabani au suferit încă din anii '90, când s-a produs un exod al populației tinere în străinătate. Multe dintre aceste orașe încep să se redreseze cu ajutorul investițiilor din fonduri europene, dar încă resimt efectele șocului suferit în anii '90 și 2000. Altele nu au reușit să-și revină, ci au continuat să decadă.

Decăderea și transformarea orașelor mici în localități "fantomă" riscă să provoace probleme administrative, sociale și economice la nivel național. În primul rând, este vorba despre supraaglomerarea marilor poli de dezvoltare, către care se îndreaptă majoritatea populației tinere. Orașe precum Iași, București, Cluj-Napoca și Timișoara, deja suprapopulate, riscă să se confrunte cu un aflux prea mare de locuitori, căruia infrastructura să nu-i mai facă față. Totodată, orașele mici au rolul de "plămân" și de centru de servicii pentru satele și comunitățile din jur. Dispariția lor rupe legăturile economice ale micilor comunități rurale și le limitează accesul la locuri de muncă și la educație, lăsând zone întinse izolate și lipsite de servicii. În prezent, potrivit statisticilor oficiale, 200 de localități nu mai îndeplinesc criteriul demografic, ceea ce ar însemna că ar trebui retrogradate administrativ.

"Pentru ce se bat orașele mici?"

Specialiștii au identificat resursa cea mai importantă care ar putea salva de la dispariție orașele mici și mijlocii și ar putea preveni sufocarea marilor centre urbane. Despre această resursă a vorbit Călin Hințea, decanul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș-Bolyai, la un forum economic desfășurat la Darabani, unul dintre orașele mici din județul Botoșani.

"Pentru ce se bat orașele mici? În principal pentru un lucru: capital uman. Pierd oameni, s-a terminat. Problema este că toată lumea vrea capitalul ăla uman, toți îl dorim. Ce puteți face ca oraș mic dacă nu mai aveți populație tânără, populație educată, populație activă? Ce puteți face, chiar dacă sunteți cel mai genial primar? Câte opțiuni mai sunt? Păi nu mai sunt foarte multe. Deci, bătălia pe capital uman se duce între orașele mici, între orașele mici și orașele mari, și nu numai la nivel național, pentru că oamenii au acum opțiuni, pot să plece în altă țară. Oricine se poate mișca ușor. Și atunci se pune întrebarea: cum câștigăm capital uman? Aici este marea întrebare strategică a orașelor mici. Și aici avem un singur speech. Cum ținem tinerii să nu plece? Nu putem să-i ținem să nu plece. Sunt și alte întrebări: cum îi putem face pe cei care au plecat să se întoarcă, cu un bagaj de experiență și resurse? Cum putem atrage în comunitatea noastră oameni care nu au locuit niciodată aici? Pentru că orașele mari se «supraîncălzesc», sunt oameni care vor să plece de acolo. Dar de ce m-aș muta eu în Reșița sau Darabani?", precizează Călin Hințea.

Profesorul clujean a precizat că autoritățile locale din orașele mici trebuie să găsească urgent o strategie pentru a atrage acest capital uman, adică tineri și oameni dispuși să facă lucrurile să meargă.

"Cum putem dezvolta un oraș care să trăiască? Opusul și ce se va întâmpla cu multe orașe mici din România. Știți cartea lui Sadoveanu, «Locul în care nu s-a întâmplat nimic»? Acesta este scenariul depresiv la un oraș din România. Nu se întâmplă nimic. Populația este îmbătrânită, activități economice aproape inexistente și șanse de dezvoltare aproape zero. Mulți vor ajunge acolo și repede. Mulți se apropie deja de acest prag în România", adaugă Hințea.

"Trebuie dezvoltată vitalitatea urbană"

Una dintre soluții este dezvoltarea vitalității urbane. Orașul trebuie să devină viu prin atragerea de investitori, asigurarea unei bune calități a vieții și organizarea de evenimente care să atragă o populație diversă.

"Trebuie dezvoltată vitalitatea urbană. Vitalitatea urbană înseamnă multe lucruri, de la calitatea vieții în orașul ăla la tipul de evenimente pe care le facem. Gândiți-vă când faceți evenimente: ce se pretează pentru acel loc, cine vreți să vină la acele evenimente? Populație tânără există? Dar businessuri conectate de acel loc? Sunt niște indicatori în care se poate măsura vitalitatea urbană. Noi o măsurăm destul de des și rezultatele nu sunt strălucite", spune decanul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș-Bolyai.

Administrațiile locale și comunitățile care vor ține pasul cu schimbarea vor avea șansa să se salveze și să devină poli de dezvoltare.

"Osborne și Gaebler, doi autori foarte interesanți care-mi plac, au spus că sunt trei feluri de oameni pe lumea asta. Primul grup, foarte mic, care face lucrurile să se schimbe. Al doilea grup, mai mare, care se uită cum se schimbă lucrurile. Și al treilea grup sunt cei care nu știu ce i-a lovit. Și este cel mai mare grup, acesta din urmă. Dacă rămânem în grupul trei, și România are un talent în domeniul acesta, s-ar putea să avem o problemă. Orașele mici din România nu au numai problema asta, că nu se discută despre ele, dar mai au o problemă mare: sunt supuse celei mai mari presiuni concurențiale posibile. Poate în business mai există o asemenea presiune. Acum, în următorii zece ani, se vor schimba lucrurile imens. Poate 30-40% vor câștiga, 60-70% vor pierde. Și ce credeți, cei care vor pierde nu-și vor mai reveni semnificativ în următorii 20-30 de ani", susține Călin Hințea.