Analiză Marea ipocrizie de la Evaluarea Națională: de ce preferăm note umflate în locul unei testări reale

Federația Națională a Părinților cere retragerea proiectului privind admiterea separată la liceu, avertizând că un nou examen ar putea accentua inegalitățile dintre elevi. În schimb, expertul în Educație Marian Staș susține că actualul sistem de Evaluare Națională este superficial și propune reformarea modului de admitere.

Examenul separat de admitere la liceu crează tot mai multe controverse Foto: Adevărul

Una dintre principalele surse de controverse este faptul că, potrivit proiectului, liceele nu sunt obligate să aplice aceleași reguli stricte care guvernează Evaluarea Națională. Astfel, examenul de admitere s-ar putea desfășura fără camere de supraveghere video, fără anonimizarea lucrărilor, iar contestațiile ar putea fi soluționate de aceiași profesori care au corectat inițial. Mai mult, în comisia de corectare ar putea fi incluși profesori care îi pregătesc în particular pe candidați sau care sunt rude ale acestora. 

Cătălin Nan, președintele Federației Naționale a Părinților Edupart, a explicat pentru „Adevărul” motivele pentru care organizația pe care o conduce se opune ferm acestui proiect, subliniind că poziția de fond este menținerea Evaluării Naționale ca unic criteriu unitar de selecție.

„Poziția noastră principală este fără echivoc: cerem retragerea imediată a proiectului în forma actuală și menținerea Evaluării Naționale ca unic criteriu unitar de selecție. Condițiile subsidiare pe care le-am formulat nu reprezintă o negociere mascată și nici o renunțare la poziția de fond, ci o obligație de responsabilitate instituțională din partea EDUPART. Dacă Ministerul Educației va decide să meargă înainte pe acest drum, ignorând semnalele de alarmă, noi nu putem adopta o atitudine de abandon civic. Rolul nostru este să punem pe masă garanțiile minimale fără de care acest mecanism va genera un colaps de integritate. Este diferența esențială dintre o opoziție de principiu și datoria de a limita efectele negative asupra copiilor noștri”, a declarat acesta.

Întrebat dacă România ar putea adopta modelul unor state precum Ungaria sau Cehia, care au examene separate pentru admiterea la liceu și înregistrează performanțe peste media europeană, Cătălin Nan a subliniat că problema nu este principiul descentralizării în sine, ci modul în care aceasta este implementată. 

„Noi nu ne opunem descentralizării autentice. Suntem ferm împotriva descentralizării responsabilității fără descentralizarea capacității administrative și fără mecanisme riguroase de control extern. Dacă România ar avea corectare externă digitalizată, anonimizare securizată a lucrărilor și incompatibilități stricte, nivelul de integritate ar fi altul. Însă rămâne o a doua problemă, poate chiar mai gravă: asimetria resurselor. Nu poți prelua un model dintr-un stat cu disparități reduse și să îl aplici în România ignorând prăpastia infrastructurală și de resursă umană dintre marile centre urbane și mediul rural”, a explicat Cătălin Nan.

Cătălin Nan, reprezentantul părinților Foto: Arhivă

Un alt aspect criticat de Federația Părinților este presiunea financiară suplimentară pe care o va genera acest examen pentru familii. 

„Presiunea financiară asupra familiilor va crește substanțial și nejustificat. Ministerul propune probe suplimentare cu grad de dificultate peste medie (Fizică, Informatică, Chimie, Biologie, Latină etc.), fără să fi realizat un studiu prealabil de impact socio-economic, document pe care noi îl cerem de urgență. Mecanismul economic este previzibil: adăugarea unor examene cu miză vitală pentru viitorul copilului va genera o explozie a cererii pe piața privată a meditațiilor. Consecința cea mai gravă nu este doar efortul bugetar impus părinților, ci segregarea educațională: un copil cu potențial academic ridicat, dar provenit dintr-o familie fără posibilități financiare, va porni cu un dezavantaj structural în fața unuia susținut prin meditații paralele”, a mai transmis acesta.

Printre condițiile formulate de EDUPART se numără încadrarea cu personal didactic titular în 100% din școlile gimnaziale la disciplinele de concurs – o cerință care, în opinia președintelui federației, presupune o salarizare competitivă, în special pentru disciplinele deficitare. 

„Susținem fără rezerve o salarizare care să transforme cariera didactică într-o opțiune competitivă pe piața muncii, în special pentru debutanți și pentru disciplinele deficitare (Matematică, Fizică, Informatică, Chimie). Nu putem pretinde performanță europeană și, simultan, să pierdem absolvenți valoroși în favoarea mediului privat. Totuși, salarizarea trebuie integrată într-o viziune coerentă de resurse umane. În ceea ce privește poziția EDUPART, nu cerem utopii administrative, ci acces efectiv, echitabil și comparabil la profesori calificați pentru toți copiii. Până când statul nu garantează acest acces egal la predare de calitate în toate școlile, introducerea unui examen suplimentar reprezintă doar o selecție pe criterii economice, nu pe bază de merit”, a explicat reprezentatul părinților.

Interviu cu un expert în educație care susține necesitatea admiterii separate

La rândul lui, expertul în Educație Marian Staș, absolvent al Școlii Harvard Kennedy a criticat într-un interviu pentru „Adevarul” actualul sistem al Evaluării Naționale, pe care îl consideră o procedură securizată, dar superficială în ceea ce privește conținutul, și susține că liceele, în special cele tehnologice, ar trebui să organizeze examene proprii de admitere. 

Expertul în Educație Marian Staș Foto: Arhivă

Staș respinge argumentul conform căruia elevii din medii defavorizate ar fi dezavantajați de un astfel de sistem, atribuind această problemă unor politici publice inadecvate. 

De asemenea, el consideră că lipsa profesorilor calificați la discipline precum fizica nu justifică excluderea acestor materii din examenele de admitere. 

Staș propune două variante de reformă – una descentralizată, la nivelul fiecărui liceu, și una centralizată, cu un portofoliu extins de probe.

Adevărul: Pentru Evaluarea Națională avem reguli stricte de securitate, camere, anonimizare, comisii externe. Pentru acest concurs propriu, propunerea elimină toate aceste garanții. Nu este acest scenariu un cadru perfect pentru fraudă și favoritisme?

Marian Staș: Evaluarea Națională este, în prezent, un exemplu perfect de formă fără fond: toate regulile de securitate, camerele de supraveghere, anonimizarea lucrărilor, comisiile externe – toate sunt impecabile ca procedură, însă fondul este profund viciat structural. În primul rând, după patru ani de gimnaziu, doar notele la matematică și limba română contează oficial, ceea ce este profund aberant. În al doilea rând, proba de matematică, cel puțin până în 2026, a fost concepută într-un mod care induce în eroare atât elevii, cât și părinții, deoarece subiectele sunt atât de simple încât permit obținerea unor note mari fără o cunoaștere reală a materiei – de exemplu, exerciții precum „20-12:4” nu au ce căuta într-un examen de clasa a VIII-a. Această abordare pedagogică și docimologică este, în cel mai bun caz, superficială, iar în cel mai rău, creează premisele unor posibile fraude, fără a insinua însă că acestea ar fi generalizate. Unii ar putea spune că soluția este simplă: liceele să organizeze propriile examene, păstrând aceleași condiții stricte de securitate, și astfel marea problemă ar fi rezolvată. Realitatea, însă, este cu totul alta. Adevărata durere este că ne este teamă de valoarea reală și de testarea autentică a performanței, ceea ce amintește de celebra vorbă: „vulpea care nu ajunge la struguri spune că sunt acri”. În plus, legea precizează clar că „liceele” pot organiza astfel de examene, nu „colegiile”, iar această distincție stă la baza opoziției mele ferme față de întregul proces, care este exacerbat de o prezumție de vinovăție și de un discurs public halucinant, ilustrat perfect de vorba lui Goya: „somnul rațiunii naște monștri”. 

Ce șanse mai au elevii din familii defavorizate pentru admiterea la un liceu cu profesori buni?

Nu sunt deloc de acord cu această teză, din motivele pe care le-am expus deja. Legea spune foarte clar că orice liceu care dorește poate organiza examene de admitere. Dimpotrivă, eu recomand cu toată convingerea ca liceele tehnologice, în special cele care au fost incluse în programul de pilotare curriculară alternativă, ce va începe din acest an școlar 2026-2027, să fie primele care să își organizeze propriile examene de admitere.

În ceea ce privește problema copiilor din medii defavorizate, aceasta aparține unui cu totul alt spectru de discuție, legat de politici publice greșite, de incompetență și de anumite abordări sindicaliste, egalitariste sau de inspirație comunistoidă, care riscă să submineze obiectivul esențial al unui sistem educațional sănătos: acela de a menține un echilibru corect între incluziunea și șansele egale ale tuturor copiilor, pe de o parte, și obligația fundamentală de a asigura o evaluare și o ierarhizare corectă a performanței școlare, de la nivelurile medii sau mediocre până la cele de excelență.

Dacă un liceu alege ca probă de admitere Fizica pentru un profil Real, apare o problemă serioasă. Sistemul nu mai reușește să atragă profesori titulari calificați, iar posturile sunt acoperite, de cele mai multe ori, de suplinitori, ceea ce face ca pregătirea elevilor să fie și mai precară. Astfel, nu apare o contradicție?

Este profund greșit și inacceptabil ca o astfel de situație să existe. Totuși, soluția nu este să ne ascundem după deget, prefăcându-ne că problema nu există, și să spunem că, din moment ce nu reușim să asigurăm profesori calificați și o predare de calitate la fizică, biologie și chimie, atunci aceste discipline nu mai trebuie incluse în examenele de admitere la liceu. Oare am înnebunit cu toții, sau care este logica acestei abordări? 

În 1999, s-a desființat examenul dublu de admitere tocmai pentru că era considerat o repetare inutilă, generatoare de presiune emoțională disproporționată. Cum se face că acum repetăm o greșeală pe care o corectasem cu 27 de ani în urmă?

Mediocritatea și lipsa de viziune ale decidenților politici, manifestate de zeci de ani nu doar în domeniul educației, au făcut ca „România Educată” să rămână, în esență, un proces politico-legislativ profund mediocru. Printre efectele acestei abordări se numără și actualul sistem de admitere la liceu, care combină Evaluarea Națională cu examene organizate de licee, la care se adaugă și posibilitatea ca subiectele să fie elaborate centralizat, iar liceele să își aleagă dintre ele – o construcție schizoidă, menită inițial să împace capra cu varza, dar care, în realitate, dă de gard cu toate părțile implicate, așa cum se poate observa cu ușurință. 

Evaluarea Națională nu este suficient de bună pentru că îi obligă pe elevi să se focuseze doar pe două materii, iar admiterea separată la liceu e o procedură depășită. Cum ar trebui să arate un sistem mai eficient pentru trecerea elevilor de la gimnaziu către liceu?

Există două variante posibile. Prima este una descentralizată, la nivelul fiecărui liceu, cu toate măsurile de siguranță corect implementate. A doua este o variantă centralizată, cu repartizare computerizată, dar cu un portofoliu extins de probe, asemănător testelor PISA sau eleven-plus, care să includă științe, matematică, literatură și limbi străine.

Problema reală este, însă, că noi, ca societate, nu ne dorim cu adevărat o școală pe bune, ci preferăm soluții superficiale, care să le ofere copiilor noștri note mari, de 9, 9,50 sau chiar 10, pentru a putea spune că au medii excelente, iar după aceea, fiecare cu soarta lui. Această atitudine a generat un conflict surd și interminabil între mediocritatea instalată în peste 90% din toate straturile societății și nevoia unei școli autentice, corecte și benefice pentru copii, care implică angajament sincer și efort susținut – efort pe care nu suntem dispuși să-l depunem, preferând în schimb soluții de tip TikTok sau Instagram.

Vestea bună este că, acolo unde școlile și comunitățile își doresc cu adevărat, schimbarea paradigmei educaționale a început deja să prindă contur într-un mod sănătos, respectabil și demn de toată prețuirea.