Interviu Noua admitere la liceu ar putea deschide ușa favoritismelor. Proiectul, aspru criticat de directoarea unui colegiu de top din București

Admiterea la liceu de anul următor poate include și un concurs propriu pentru 50% din locurile pe care fiecare unitate de învățământ le are la dispoziție. Procedurile de organizare propuse de Ministerul Educației creează, însă, multe controverse.

Propunerea organizării separate de către licee a examenelor de admitere, criticată dur. FOTO: Inquam

Conform propunerii Ministerului Educației, liceele nu vor fi obligate să respecte o serie de reguli stricte impuse în cazul Evaluării Naționale, ceea ce înseamnă că examenul de admitere se va putea desfășura fără camere video, fără anonimizarea lucrărilor, iar contestațiile ar putea fi rezolvate de aceiași profesori care au corectat inițial. Mai mult decât atât, în comisia de corectare ar putea face parte inclusiv profesori care îi pregătesc în particular pe candidați sau care sunt rude ale acestora. Trebuie menționat că documentele sunt încă în faza de consultare publică și nu au fost adoptate în forma finală, astfel că toate prevederile descrise pot suferi modificări până la publicarea variantei oficiale în Monitorul Oficial. 

Directoarea Colegiului „I.L. Caragiale” din București, Andreia Bodea, a anunțat pentru Adevărul că liceul pe care îl conduce nu va organiza examenul în 2027, invocând lipsa necesității, suprasolicitarea cadrelor și riscul afectării reputației unității de învățământ.

Aceasta a precizat că, deși legea care permite acest examen a fost adoptată încă din 2023, discuțiile practice pe această temă au lipsit. 

De asemenea, Andreia Bodea subliniază nevoia unei reforme reale care să ducă la admiterea pentru liceu, întrucât Evaluarea Națională bazată exclusiv pe două discipline este insuficientă și inechitabilă, favorizând meditațiile și dezavantajând elevii care nu își permit pregătire suplimentară. 

Examenul care poate deschide „cutia Pandorei”

Adevărul: Cum se vor desfășura aceste examene în așa fel încât percepțiile, suspiciunile de corupție să fie cât mai limitate?

Andreia Bodea: În primul rând, este important de menționat că examenul de admitere separat pentru liceu nu a beneficiat de atenția cuvenită încă de la apariția sa, în anul 2023, prin Legea Educației, deși profesorii au semnalat în mod repetat posibilele probleme. Nu se cunoaște motivul pentru care, la acel moment, nu au avut loc discuții practice și aprofundate pe această temă. În al doilea rând, chiar și în forma sa actuală, imperfectă, acest examen nu este obligatoriu, ceea ce înseamnă că liceele și colegiile nu sunt forțate să îl organizeze dacă nu doresc acest lucru.

În ceea ce privește Național „I.L. Caragiale” din București, decizia privind organizarea acestui examen pentru anul 2027 va aparține Consiliului de Administrație, cu consultarea Consiliului Profesoral. În baza discuțiilor purtate cu colegii mei, care încep să se întoarcă din concediu, e suficient de clar că, pentru anul viitor, nu intenționăm să organizăm acest examen. Pentru anul 2028, nu pot oferi încă un răspuns, dar, din discuțiile avute cu un număr semnificativ de colegi, reiese că nu doresc să organizeze un astfel de examen cel puțin până vara viitoare.

Dacă discutăm strict despre necesitatea și desfășurarea acestui examen, este evident că acesta ar deschide, cu adevărat, cutia Pandorei, cu consecințe care vor fi suportate, în primul rând, de profesori. De ani buni, toate examenele se desfășoară cu supraveghere audio-video, cu secretizarea numelor candidaților și cu evaluare externă. În cazul unui examen organizat de un singur liceu, acesta ar trebui să asigure evaluarea, corectura și supravegherea, ceea ce va genera nu simple suspiciuni, ci acuzații directe, mai ales într-un context în care orice neclaritate este imediat interpretată negativ. Se vor ridica întrebări legate de pregătirea elevilor, de posibile relații cu profesorii din liceu, iar declarațiile de genul „nu am pregătit niciun elev” nu vor liniști spiritele.

Experiența mea de 14 ani ca președinte al comisiei pentru examenul de clasa a cincea la Caragiale, unde există o medie de 4-6 candidați pe loc, m-a învățat că succesul unui astfel de proces depinde de un colectiv impecabil, mai presus de orice bănuială. Însă, în cazul unui examen care acoperă 25% sau 50% din locuri, este nevoie de mult mai mulți oameni și de o logistică mult mai complexă, ceea ce face dificilă menținerea aceluiași nivel de transparență și încredere.

În ceea ce privește necesitatea acestui examen, rămâne o discuție amplă. Este greu de crezut că vreun liceu sau colegiu care își prețuiește reputația va accepta să îl organizeze, dacă această formă va rămâne neschimbată.

Care sunt motivele invocate de colegii dumneavoastră, pentru care Colegiul Național I.L. Caragiale din București nu va organiza acest examen, deși este un liceu de top și era de așteptat ca această categorie să își dorească mai degrabă folosirea acestui instrument?

Colegii mei s-au opus organizării acestui examen, invocând în primul rând lipsa unei necesități reale, deoarece elevii repartizați la liceul nostru au deja medii mari sau foarte mari, ceea ce face ca un astfel de test suplimentar să fie, în opinia lor, inutil. În plus, ei atrag atenția asupra momentului nepotrivit în care ar trebui să se desfășoare, după Evaluarea Națională, când profesorii sunt deja epuizați de supravegherea și corectura lucrărilor de la Bacalaureat, Evaluare, dar și după examenele de Definitivat și Titularizare, ceea ce ar însemna o suprasolicitare suplimentară pentru care nu mai dispun de energie sau de timp. Un alt argument important este modul în care este gândit acest examen, care, prin metodologia sa, fără supraveghere audio-video, stârnește suspiciuni încă de la început, iar procedurile care decurg din această situație nu fac decât să complice și mai mult lucrurile, generând neîncredere între colegi și făcând ca întregul demers să devină problematic chiar înainte de a începe. Practic, este foarte greu pentru un colectiv de profesori să nu apară bănuieli nejustificate între colegi sau suspiciuni care să plece inclusiv de la elevi și părinți încă din start.

De ce ar mai accepta profesorii un efort suplimentar?

În general, profesorii mai pot fi suficient de motivați să se mobilizeze și pentru această rundă specială de examinare, ținând cont de contextul mai larg al salarizării?

Organizarea acestui examen reprezintă, într-adevăr, un efort considerabil, pe care profesorii nu mai sunt dispuși să și-l asume, mai ales în contextul actual al sistemului educațional din România. Problema salariilor rămâne nerezolvată, iar după evenimentele din urmă cu un an și, mai ales, după decenii întregi de nemulțumiri acumulate, moralul cadrelor didactice este extrem de scăzut. Pe bună dreptate, mulți dintre ei se întreabă de ce ar mai depune un efort suplimentar atunci când nu se simt valorizați sau motivați. Este adevărat că prestigiul unui colegiu poate conta, însă, atâta timp cât elevii sunt admiși cu medii mari, utilitatea unui astfel de examen poate fi ușor pusă la îndoială, în cazul nostru. În plus, chiar dacă s-ar reveni la măsuri precum supravegherea audio-video sau anonimizarea lucrărilor, întrebarea fundamentală rămâne: cui folosește acest examen? Elevilor? Părinților? Școlilor? Și în ce măsură? 

Care sunt problemele reale pe care Legea Educației adoptată acum 3 ani trebuia să le rezolve, privind admiterea la liceu?

Realitatea este că evaluarea națională, în forma sa actuală și cu subiectele de la română și matematică, este cvasi-irelevantă. Un elev bun poate pierde sutimi importante din cauza unei simple neatenții la un răspuns grilă, în timp ce un alt elev, care primește un răspuns din spate, îl poate depăși, deși nu stăpânește materia. În plus, ierarhia creată pe baza a doar două discipline nu reflectă valoarea reală a elevilor, mai ales că unii care intră cu note mari se chinuie apoi să obțină note de trecere la licee de top. Specialiștii în educație și cadrele didactice au cerut de mult timp schimbarea acestui sistem, propunând adăugarea altor probe, cum ar fi științe, istorie, geografie sau limbi străine. De asemenea, evaluările din gimnaziu, dacă ar fi fost standardizate corect, ar fi putut fi luate în calcul, alături de portofolii sau rezultate din clasele 5-8.

Deși s-a crezut că acest examen separat de admitere este soluția, întoarcerea la autonomia liceelor ar putea fi o alternativă, dar aceasta ar implica riscuri, inclusiv posibilitatea ca unele licee să nu își ocupe toate locurile. În schimb, actualul sistem duce la o creștere a pregătirii suplimentare, care îi dezavantajează pe elevii care nu își permit meditații, mai ales la discipline precum chimia sau biologia, unde în școlile generale există un deficit de profesori titulari calificați. Să spunem că un liceu va organiza examen de admitere și la Chimie, pentru clasele de Științele Naturii. Câte șanse sunt ca elevul să fi avut un profesor calificat la Chimie, pentru a nu avea nevoie de meditații?  Astfel, accesul la liceu devine inechitabil, iar acest lucru reprezintă un punct sensibil și dureros pentru sistemul educațional din România.

Pentru ca măsura privind admiterea la liceu să fie cu adevărat eficientă, de ce ar fi avut nevoie sistemul educațional?

În cei 37 de ani care au trecut de la Revoluție, am fi trebuit să construim un sistem educațional mai bine structurat, care să acumuleze, pe parcursul gimnaziului, credite sau evaluări succesive, astfel încât admiterea la liceu să nu depindă exclusiv de două materii. Foarte puține țări din Uniunea Europeană mai păstrează un examen atât de restrâns și de frustrant. Un astfel de sistem, care a funcționat în perioada comunistă, nu mai este potrivit astăzi. Dacă notarea ar fi fost standardizată măcar într-o oarecare măsură, am fi putut lua în calcul rezultatele elevilor din clasele 5-8, inclusiv notele la muzică, chimie sau educație fizică. În realitate, începând din clasa a 7-a, elevii nu mai învață efectiv decât română și matematică, iar o parte din analfabetismul funcțional își are originea tocmai în această perioadă, deoarece ei se confruntă cu celelalte discipline abia în clasa a 9-a, unde se produce un mic dezastru: copii obișnuiți cu note foarte mari la materii pe care, de fapt, nu le-au stăpânit.

Ar fi trebuit să existe un sistem de evaluare continuă, dar atunci ce rost mai au testările din clasele a 2-a, a 4-a sau a 6-a? Unde sunt portofoliile? Unde este îndrumarea școlară și profesională, așa cum există în alte sisteme educaționale? Noi am redus totul la un examen cu două probe, care favorizează pe cei care au o zi bună sau pe cei mai puțin emotivi. Și deși unii ar spune că „așa a fost dintotdeauna”, această realitate a dus la dezvoltarea unei școli paralele, bazate pe meditații. Este știut că mulți copii fac meditații chiar dacă nu au nevoie, uneori chiar cu doi profesori la matematică și doi la română, pentru că „așa face toată lumea”. În aceste condiții, cei care nu își permit meditații sunt profund dezavantajați.

Dacă am fi avut profesori competenți în toate școlile, de la liceele de elită din București până la cele din mediul rural, atunci un astfel de examen ar fi putut fi mai echitabil. Pe vremea mea, când eram la Olimpiada Națională, o elevă de la un liceu din Pătârlagele, județul Buzău, a luat premiul I. Eu, în schimb, luasem mențiune. Deci o elevă din Pătârlagele a putut lua atunci locul I la Olimpiada Națională. Ulterior, a fost colega mea de facultate. Mai poate genera sistemul educațional astfel de performanțe într-un oraș mic, ca Pătârlagele? Prin urmare, atunci când nu există profesori buni la clasă pentru toți copiii, introducerea unui asemenea examen devine nu doar inechitabilă, ci și inutilă.

Pe final, sindicaliștii anunță că, din septembrie încolo, e posibil ca profesorii să intre în grevă dacă legea salarizării se va adopta în forma actuală. Cum vedeți dumneavoastră această situație?

Nu cunosc modul în care fiecare membru al sindicatului va vota în privința declanșării grevei, iar eu, în calitate de director, nu am nici dreptul – și nici nu mi-aș permite, chiar dacă l-aș avea – să mă implic într-o astfel de decizie. Nemulțumirile profesorilor sunt mari, dar nu numai ale lor; de exemplu, anul trecut, în ciuda măsurilor de austeritate care au vizat educația, greva nu a avut loc. Mă întreb, așadar, de ce aș putea crede sau spera că acum situația va fi diferită. În plus, aceiași lideri sindicali care au decis întreruperea grevei acum doi-trei ani sunt și acum la conducere, așa că mă aștept ca reacția lor să fie similară cu cea din trecut, deși s-a vorbit mult despre boicotarea examenelor, fără ca aceste amenințări să se concretizeze. Este extrem de dificil, aproape imposibil, să mobilizezi o categorie profesională atât de numeroasă precum cea a profesorilor. Prin urmare, sunt mai degrabă sceptică decât optimistă în ceea ce privește o schimbare reală, chiar dacă mi-aș dori cu adevărat să se producă transformări în sistem.

Cum propune Ministerul Educației organizarea examenelor de admitere la liceu

În cadrul proiectului propus de Ministerul Educației, aflat în dezbatere publică până la data de 24 august 2026, lipsa camerelor de supraveghere, prezența profesorilor liceului în comisii și corectarea internă, realizată de cadre ale aceleiași unități, se combină într-un mecanism care permite unui liceu să controleze complet propria selecție. 

Secțiunea dedicată concursului de admitere este reglementată la articolele 43-45 din metodologia-cadru, iar potrivit articolului 43 alineatul (4), fiecare unitate de învățământ poate stabili propria pondere între rezultatul de la Evaluarea Națională și rezultatul de la concursul propriu, în calculul mediei finale de admitere. Metodologia nu impune niciun prag minim sau maxim, ceea ce înseamnă că, teoretic, un liceu ar putea acorda concursului propriu o pondere de 80% sau chiar 90% din media finală, lăsând Evaluarea Națională – singura componentă corectată integral în afara liceului – aproape simbolică.

Articolul 22 alineatul (1) din proiect prevede că comisia de admitere a fiecărui liceu este condusă de directorul sau directorul adjunct al aceleiași unități, cu secretarul ca secretar al comisiei. Corectarea lucrărilor este realizată de cadre didactice ale liceului organizator, desemnate de acesta, iar supravegherea sălilor este asigurată de profesori de altă specialitate, care nu trebuie să vină de la o altă unitate de învățământ, putând fi, practic, colegi de cancelarie ai corectorilor. De asemenea, supraveghetorii pot fi foști diriginți sau profesori ai elevilor care susțin concursul la același liceu. Contestațiile se depun și se rezolvă în aceeași unitate, iar textul nu precizează dacă cei care le soluționează sunt alții decât cei care au corectat inițial. Rezultatul concursului este recunoscut doar local, nefiind integrat într-o platformă centralizată comparabilă între licee. 

Potrivit articolului 22 alineatul (2) litera c), comisia liceului realizează sau verifică, după caz, calculul corect al mediei de admitere, fără o a doua verificare automată de control, externă liceului. Rezultatul concursului este recunoscut doar în unitatea de învățământ în care a fost susținut, iar contestațiile sunt soluționate în aceeași zi, la aceeași unitate. În aceste condiții, un liceu poate controla complet propria selecție, de la stabilirea ponderilor și a regulilor, până la corectarea lucrărilor și soluționarea contestațiilor.