Canada, „membru asociat" al Uniunii Europene? Trump amenință Canada cu anexarea, iar premierul Mark Carney răspunde cu o apropiere fără precedent de UE

Pe fondul eșecului negocierilor comerciale cu Washingtonul, premierul canadian încearcă o reorientare majoră și riscantă către Europa.

Premierul canadian Mark Carney/FOTO:X

La scurt timp după ce Canada și Statele Unite au intrat în cel mai dur război comercial bilateral din istoria lor recentă, telefoanele securizate ale liderilor europeni au început să sune: Mark Carney dorea să ducă relația Canadei cu UE la un nivel superior - un pariu îndrăzneț menit să reconfigureze arhitectura economică a alianței occidentale, scrie The Wall Street Journal .

Timp de luni de zile, premierul canadian a purtat discuții discrete cu aproape toți liderii importanți ai Europei - din Franța, Italia, Germania și țările nordice, dar și cu unele case regale mai puțin cunoscute - despre modul în care Canada, cu cei 41 de milioane de locuitori ai săi, s-ar putea conecta mai strâns la blocul comunitar de 27 de state.

Carney accelerează astfel reorientarea Canadei spre Europa, într-un fel de „mariaj de nevoie" menit să atenueze durerea despărțirii de Statele Unite. Practic, amenințarea lui Donald Trump de a transforma Canada în cel de-al 51-lea stat american împinge țara atât de aproape de Europa, încât unii oficiali au început, pe jumătate în glumă, să o numească „cel mai nou stat membru al UE".

O nouă titulatură: „membru asociat"

Potrivit unor surse apropiate dosarului, Carney și-a instruit trimisul special pentru Europa să exploreze cele mai ambițioase variante posibile, sub pragul aderării depline la UE sau la piața sa comună. Detaliile sunt încă puse la punct de grupuri tehnice de lucru, într-un demers pe care premierul l-a descris colaboratorilor drept o reorientare a unei economii și a unei societăți dominate, timp de jumătate de secol, de Statele Unite.

Carney a sugerat chiar liderilor europeni o nouă titulatură pentru Canada: „membru asociat al Uniunii Europene". Potrivit oficialilor de pe ambele maluri ale Atlanticului, UE - cunoscută mai degrabă pentru rigoarea regulilor sale de aderare - este deschisă acestei idei.

Alături de emisarii oficiali ai lui Carney, în discuții sunt implicați și consilieri informali din lumea finanțelor și a politicii, printre care și membri ai unui club de lectură din Ottawa, care glumesc că respectă regula din filmul „Fight Club": nu se vorbește despre club.

Energie, minerale critice și apărare

În urma lunilor de discuții, oficiali europeni și canadieni analizează modalități prin care Canada s-ar putea conecta informal la piața unică europeană, evaluată la 21.000 de miliarde de dolari, în domenii strategice precum energia, inteligența artificială, mineralele critice necesare bateriilor și semiconductorilor și, mai ales, apărarea.

În practică, bunurile, serviciile și forța de muncă canadiană din aceste sectoare ar putea circula, în timp, fără restricții între Europa și Canada, estompând granițele economice ale UE. În discuțiile cu Franța, al cărei președinte, Emmanuel Macron, vorbește frecvent cu Carney, a fost avansată chiar ideea unei circulații fără vize pentru canadieni în Europa, potrivit a doi oficiali familiarizați cu aceste discuții.

Cele două părți discută despre instalarea unor cabluri submarine între Europa și Canada, construirea în comun a unor centre de date, servicii de stocare în cloud și noi rețele de sateliți, aflate în afara controlului marilor companii tehnologice americane. Carney încearcă totodată să pună bazele unor conducte care să redirecționeze gazul canadian — transportat în mod obișnuit prin Statele Unite — către aliații europeni aflați încă în căutarea unor alternative la energia rusească. În viziunea sa, spărgătoare de gheață ar deschide o rută arctică pentru exportul de îngrășăminte canadiene, prin Pasajul de Nord-Vest.

Canada și UE analizează, de asemenea, o mai strânsă colaborare între institutele de cercetare, menită să concureze cu sistemul universitar american, iar Carney insistă pentru aderarea Canadei la programul european de studii în străinătate.

Riscuri și obstacole

Amploarea reală a negocierilor, adesea îngropate în detalii tehnice precum regulile europene de origine a mărfurilor, a trecut aproape neobservată la Casa Albă. Dar mizele sunt considerabile: Canada trimite două treimi din exporturile sale peste cea mai lungă graniță terestră din lume, iar cele două țări au fost, tradițional, doi piloni ai alianței occidentale. Washingtonul mizează, se pare, pe faptul că această interdependență va aduce Canada înapoi la masa negocierilor.

Carney - care a studiat în Europa, și-a cunoscut soția în Marea Britanie și a condus Banca Angliei timp de șapte ani - pariază pe direcția inversă: reorientarea țării, cunoscută cândva drept „America de Nord Britanică", înapoi spre Bătrânul Continent.

„Nu ar fi minunat dacă Canada ar deveni al 28-lea stat al Uniunii Europene, în loc de al 51-lea stat al Statelor Unite?", a spus președintele Finlandei, Alexander Stubb, care vorbește regulat cu Carney.

Proiectul se confruntă însă cu obstacole serioase. Deși Carney este, deocamdată, extrem de popular, sprijinul intern ar putea scădea pe măsură ce canadienii resimt consecințele unei asemenea reorientări. Guvernul de la Ottawa se confruntă și cu mișcări separatiste în Alberta și Quebec, iar o eventuală cedare de suveranitate în schimbul accesului la piața unică ar putea stârni nemulțumiri. În plus, zece state europene nu au ratificat încă un acord comercial anterior cu Canada, încheiat în urmă cu un deceniu.

Un oficial american a remarcat că, pe măsură ce SUA își reduce rolul de „consumator global de ultimă instanță", nu este clar dacă fie Canada, fie UE sunt pregătite să preia acest rol una pentru cealaltă.

De la „a 51-a stea" la „a 28-a stea"

Reorientarea Canadei spre Europa readuce în discuție o perioadă din trecut: în ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial, țara comercia mai mult cu Europa decât cu Statele Unite. După război, însă, economia canadiană s-a orientat tot mai mult spre sud, iar până în 1950, 65% din exporturile Canadei ajungeau în SUA, față de doar 15% în Marea Britanie. Acordul de liber schimb nord-american (NAFTA), încheiat în anii 1980 de premierul conservator Brian Mulroney împreună cu Ronald Reagan, a consolidat definitiv această orientare.

Ideea unei apropieri de Europa a mai apărut, dar fără rezultate notabile, în timpul premierului Pierre Trudeau, ca reacție la tarifele impuse de Richard Nixon în anii 1970.

Carney, numit guvernator al Băncii Canadei în 2008, la vârsta de 42 de ani, a rămas convins, în urma crizei financiare globale, că economia mondială a devenit prea dependentă de Statele Unite și de dolarul american, o convingere pe care a susținut-o și ca guvernator al Băncii Angliei.

Când a candidat pentru funcția de premier, partidul său liberal se afla la guvernare de zece ani, iar Carney pornea cu un decalaj de 25 de puncte în sondaje. Situația s-a schimbat rapid după ce Trump a început să amenințe că va transforma Canada în al 51-lea stat american. Recent, Trump a publicat chiar o imagine generată de inteligența artificială în care apare deasupra lui Carney cu un băț de hochei. Premierul canadian a numit tensiunile din relația bilaterală „o ruptură, nu o tranziție", avertizând că schimbările politice profunde declanșate de Trump vor dăinui probabil mult după mandatul acestuia.

Potrivit istoricului Norman Hillmer, este vorba despre „sfârșitul unei perioade de peste 100 de ani de cooperare strânsă americano-canadiană".

Discuții accelerate

Imediat după preluarea mandatului, echipa lui Carney a analizat acordurile pe care Marea Britanie, Norvegia, Elveția și Georgia le au cu UE, sub pragul aderării depline, identificând zeci de domenii în care Canada și Europa ar putea coopera mai strâns, notează WSJ.

Numirea, în octombrie anul trecut, a diplomatului John Hannaford drept trimis special al Canadei pentru Europa a fost urmată, după mai bine de două luni, de desemnarea unui omolog european, olandezul Joost Korte. Unii lideri europeni, printre care premierul italian Giorgia Meloni și premierul britanic Keir Starmer, s-au arătat inițial precauți, de teamă să nu provoace reacția Washingtonului.

Tensiunile legate de Groenlanda și războiul cu Iranul au convins însă tot mai mulți lideri europeni de urgența demersului lui Carney. Până în vară, discuțiile canadiano-europene se intensificaseră, oficialii din ambele tabere conturând, în marja reuniunilor pregătitoare pentru G7, o listă de domenii prioritare pentru reducerea dependenței de tehnologia, echipamentele de apărare și comerțul american.

Carney a purtat discuții frecvente și cu cancelarul german Friedrich Merz, în paralel cu finalizarea unui contract de 25 de miliarde de dolari pentru achiziția de submarine germane de către Canada, prezentat oficial la summitul NATO de la Ankara, în iulie.

„Este vorba despre trecerea Canadei de la autopercepția de națiune nord-americană la cea de națiune trans-atlantică", a declarat un oficial canadian de rang înalt. „Sunăm ca americanii, ne îmbrăcăm ca americanii, dar, ca societate, suntem mult mai apropiați de Europa."