Interviu De la dinții de lapte la implanturile fixe. „La stomatolog suntem pacienți de la primul dinte“

Românii ajung prea târziu la stomatolog, iar lipsa prevenției îi poate costa sănătatea dentară. Dr. Ionuț Leahu explică de ce frica, costurile tratamentelor și educația medicală îi țin departe de cabinet și cum ajung copiii să aibă probleme grave încă de la vârste mici.

Vizita la medicul stomatolog este necesară în copilărie Foto: Pexels-Pixabay

Sănătatea orală este adesea trecută pe plan secund, deși poate influența starea generală a organismului și calitatea vieții. Cariile, bolile gingivale și lipsa dinților pot duce la probleme complexe, iar prevenția și tratamentul la timp rămân esențiale. Despre provocările medicinei dentare și despre schimbarea de mentalitate necesară pentru ca românii să acorde mai multă atenție sănătății orale „Weekend Adevărul“ a discutat cu dr. Ionuț Leahu, medic stomatolog cu experiență în implantologie și reabilitare orală complexă.

De opt ani, medicul realizează un barometru al mersului la stomatolog; datele din 2026 arată că aproape jumătate dintre români nu au ajuns la dentist în ultimul an, unul din patru are cel puțin un dinte lipsă, iar o treime dintre familii nu și-au dus niciodată copilul la stomatolog. Dr. Leahu vorbește despre consecințele acestor realități, despre prevenția începută încă din copilărie și despre legătura dintre sănătatea orală și cea generală, într-o abordare integrată a pacientului.

„Weekend Adevărul“: Statisticile sunt tot mai îngrijorătoare de la an la an. De ce nu merg românii la stomatolog?

Dr. Ionuț Leahu: Avem o problemă de educație, adică a-ți înțelege propriul corp și a înțelege că medicul este aici să te ajute. La stomatolog suntem cu toții pacienți de la primul dinte pe tot parcursul vieții. Astfel, a nu avea probleme dentare înseamnă să vii la stomatolog cel puțin o dată pe an, dar ideal de două ori pe an. Vizite în care stomatologul ori îți identifică o carie precoce, tartru, adică ce dă sângerare gingivală, lucruri super-minore pe care ți le rezolvă, sau sunt situații în care tu faci o treabă foarte bună cu igiena acasă, ai și un noroc genetic fantastic, ai dinții foarte puternici, și automat nu ai probleme cu adevărat. Al doilea motiv pentru care oamenii declară că nu merg la stomatolog este partea financiară: peste 40%. După care, desigur, este și frica de stomatolog, la aproximativ 25%, care vine din copilărie. Îngrijorarea mea e legată de vârsta la care se prezintă cu copilul la stomatolog. Vorbim de prevenție dacă îți duci copilul prima dată cel puțin în primii trei ani de viață. Doar 10% și-au dus copilul în primii trei ani de viață. După care avem grupa de 3-5 ani, unde deja avem un salt de 30% care și-au dus prima dată copilul.

Preventiv sau în situație de urgență?

Nu mai este prevenție la 3-5 ani. E situație de urgență. Sunt aduși pentru că au un abces, pentru că nu mai dorm noaptea, pentru că unii dintre ei pierd în greutate. Sunt situații deja complicate. Urgența a fost, s-a trecut peste urgență cu leacuri băbești și a fost lăsat copilul așa cum este. Ca să nu mai spunem că avem și categoria de părinți care își duc prima dată copilul la stomatolog în intervalul 6-11 ani, în jur de 25%. Clar, deja au trecut prin multe probleme acești copii cu dinții de lapte. Îngrijorarea cea mai mare este că nu și-au dus copiii la dentist în continuare aproximativ 30%. Și acestea sunt rezultatele pe baza comportamentului din 2025. Vorbim de o situație extremă și asta este, aș spune, chiar calamitatea. De aici va veni ca un bulgăre în viitorul acestor copii, când ei vor deveni adulți și o să aibă copiii lor, o să-și amintească și o să zică „Pe mine ai mei nu m-au dus la stomatolog și uite-mă că sunt bine! Și eu nu am probleme cu dinții“, deși nu am dinți în gură, deși îmi sângerează gingiile, deși am sensibilitate la rece și la cald.

Dinții de lapte bolnavi afectează pe termen lung

Se întâmplă poate și pentru că părinții încă știu că „dinții de lapte nu se tratează“?

Din păcate, acest lucru a dus în România la adevărate tragedii: de la dinți de lapte netratați, infecții extrem de puternice care duc la complicații care pot concluziona și în decesul copilului. Dinții de lapte se tratează. Dinții de lapte nu doar că se tratează, dar se face și prevenție pe ei. Ce înseamnă un circuit normal pentru orice copil? Înseamnă bătălia aceea cât are copilul până în 5-7 ani, în care trebuie să îl speli tu pe dinți. Este o bătălie totală. Și aici văd foarte mulți părinți care abdică de la această luptă. Când îl speli pe dinți de primele 50, 60, 150 de ori, copilul se supără pe tine, mai plânge, nu stă. Și aici începe, de fapt, problema. Dacă nu duci această luptă dimineața și seara și să-l speli tu pe dinți, iar apoi să îi dai și lui periuța să continue periajul, pot să apară niște complicații extreme.

Dinții de lapte au smalțul mult mai subțire. Cu alimentația din ziua de astăzi – imediat sunt expuși la zahăr și la alimente care au și făină și zahăr, cum e checul bunicii, care formează o pastă lipicioasă pe suprafața dinților –, foarte propice pentru dezvoltarea bacteriilor care vor săpa în smalțul dentar, copilul va face imediat carii. Iar la copii, cea mai gravă formă este numită și caria de biberon. Apare de obicei la până în 2 ani și jumătate, mai ales la copiii care sunt lăsați să adoarmă cu un biberon cu ceai sau suc de fructe. Sunt foarte mulți părinți care gustă ei ceaiul și zic „vai, ce gust rău are, ia să îi îndulcesc copilului ceaiul“. Și fie că pui miere sau zahăr, rezultatul este același.

Dinții de lapte se tratează, insistă dr. Ionuț Leahu Foto: Pexels/Towfqu Barhuiya

Timpul de contact cu dinții cu biberonul în gură crește și automat apar niște carii în care efectiv se topesc dinții de lapte. Colegii mei trebuie să rezolve situații unde deja la un copil de 2 ani și jumătate, 3 ani, care nu mai are dinții din față deloc, sunt topiți până la gingie. Acolo nu putem să ne jucăm cu „albinuța“ ca să-l tratăm, ci trebuie să lucrăm altfel. Lucrez inclusiv cu medici anesteziști care știu cum să țină în siguranță copilul, să administreze o sedare intravenoasă, astfel încât copilul să poată să treacă ca prin vis prin această experiență în care medicii specialiști de la noi trebuie să-i trateze dinții de lapte. Și dacă are 3 ani, trebuie inclusiv pe dinții aceia de lapte din față să-i refacem, cu ajutorul unor coroane prefabricate din zirconiu, deci nu doar că îi tratăm, dar și punem coroane pe dinți de lapte.

Există complicații care pot apărea dacă copiii rămân prea devreme fără dinți de lapte?

Dacă extragem dinții prea devreme, nu i se mai dezvoltă fața corect, adică nu se mai dezvolta maxilarul, mandibula, și atunci nu mai are simetria facială corectă. Dacă nu se dezvoltă maxilarul corect, inclusiv nasul nu se va dezvolta corect, nici calea aeriană superioară, și atunci copilul va avea probleme de respirație. Astfel, ajungem în zona de ORL în care sunt foarte mulți copii care au apnee în somn. Complicațiile sunt fără limită. Au fost cazuri în care apăsai pe gingia din dreptul dintelui infectat și îi ieșea copilului puroi din ureche. Sunt cazuri extreme în care putem să ajungem tocmai din această înțelegere greșită că dinții de lapte nu trebuie tratați.

Mediul rural, cel mai expus

Cum arată lucrurile când vorbim de segmentul de vârstnici?

Problema este că odată cu înaintarea în vârstă scade natural și pe plan internațional numărul de vizite la medicul stomatolog. În schimb, crește exponențial numărul de vizite la celelalte specializări. Am văzut pacienți fără dinți, complet rămași fără dinți, începând de la vârsta de 21 de ani până la vârsta de 90 de ani. Dar aș pune o vârstă medie în jur de 55-60 de ani. Aceasta este perioada în care văd foarte multe doamne care rămân fără dinți, care primesc proteze mobile și care, din păcate, nu se adaptează cu ele și automat intră în depresie, nu mai vor să se vadă cu cei dragi, își lasă locul de muncă și se izolează pentru că nu se descurcă cu funcția de bază a sănătății orale. Prezența dinților nu ține doar de partea mecanică, este vorba și despre imaginea de sine.

De asemenea, este vorba și despre capacitatea de a mesteca. S-ar putea să pară că ai dinții din față, dar fără măsele nu poți să mesteci și automat se duce eficiența sistemului digestiv. Iar odată cu înaintarea în vârstă începem să ne micșorăm, lucru care poate să ducă la fragilitate, adică să nu mai poți să stai în picioare, să-ți pierzi ușor echilibrul și nu ți se va trage de la dinți. Dar e suficient. Ai căzut prin casă, ți-ai fracturat șoldul și s-a terminat. Nu mai poți să zici că o să-ți mai revii la viața normală.

Accesul la servicii nu ține cumva și de locul unde trăiești? Există acoperire peste tot în toată țara?

Întotdeauna vor fi zone izolate și deșerturi medicale cu totul în țara asta, așa cum este peste tot în lume. Dar aici e o altă discuție. În primul rând, în toate zonele trebuie să ai măcar clusterizat accesul la nevoia de bază: îndepărtarea infecției, controlul durerii. Dar apoi, când o să ai nevoie de ceva făcut până la capăt de un specialist, va trebui să te îndrepți către un centru de excelență.

CNAS acoperă o treime

Care este raportul privat-stat?

În România, stomatologia este 98,5% privată. Orice clinică stomatologică se autofinanțează din banii pe care îi încasează de la pacienți, pentru că o altă dificultate de-a lungul anilor a fost să găsim înțelegere când vine vorba de serviciile decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Problema este că la stomatolog, plafonul este undeva în jur de 4.000 de lei pe medic, pe lună. Iar prețul pe care CNAS îl plătește pentru un serviciu este cam la o treime din costurile pe care le avem astăzi. Eu am un mare respect pentru toți colegii medici stomatologi care aleg voit să întrețină aceste contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate, să dea totuși o alternativă pacientului astfel încât să primească puținul ăla de contact pe care îl oferă statul român, deși atât noi, cât și toți colegii care lucrează cu Casa de fapt facem un serviciu social. Adică subvenționăm aceste servicii pe care le oferim prin CNAS de fapt tot din bugetul general al clinicii sau al cabinetului stomatologic.

Mulți nu vin pentru că spun că nu au bani, așa cum arată și cercetarea dumneavoastră. E scump să ai grijă de sănătatea orală?

Unde sper să ajungem este să avem un pachet de servicii care să fie garantat fiecărui copil din țara asta. Să aibă un buget anual care să fie pe copil, nu pe doctor, astfel încât să poți să beneficiezi de serviciile respective. Văzând că asta nu se rezolvă, am mers pe două direcții. O direcție este pentru oamenii care deja au strâns o „datorie“ mare pentru sănătatea lor orală, că n-au primit grija corectă la timp din diverse motive. E ca și cum nu ți-ai plătit taxele vreo 20 de ani, după care îți vine o scrisoare de impunere de la ANAF și ți se face rău când o vezi. Atunci, singura soluție este să o eșalonezi. Deci o direcție pe care am dezvoltat-o de foarte mulți ani a fost sistemul de plată în rate, lucrând cu parteneri financiari, atât bănci, cât și IFN-uri, iar o altă direcție la care lucrăm și mai intens de când suntem în „Regina Maria“ este abonamentul medical.

S-a schimbat profilul pacientului român de când ați început să faceți și educație sanitară?

Ce mă bucură este că avem din ce în ce mai mulți pacienți tineri care încă mai au dinții lor în gură. Și mai ales din perspectiva mea, în care sunt cumva la capăt de drum cu dinții, eu fiind specializat în zona de reconstrucții osoase, implantologie, încărcare imediată, dinți ficși în 24 de ore, adică am petrecut o perioadă lungă din viața mea să fac protocoale speciale adaptate pentru acești pacienți. Văd că începem să vedem din ce în ce mai mulți pacienți și în zona de stomatologie generală.

Și aici mă uit nu doar la cum s-a schimbat comportamentul pacientului român, dar mă uit și în ce direcție se dezvoltă industria de servicii stomatologice în România. Aici eu am o altă îngrijorare. Avem foarte mulți colegi în toată țara care vor să pună doar implanturi dentare. Iar ca să pui un implant dentar trebuie să scoți un dinte – aici e problema. Dacă din ce în mai mulți colegi stomatologi din țara asta se mută din zona de prevenție și de stomatologie generală către zona aceasta de finalitate, s-ar putea ca tot focusul să se mute și în capul omului, care vine și ascultă de doctor. De aceea e important ca noi, ca breaslă, să continuăm să înțelegem că rolul nostru principal este să-l ajutăm pe om să rămână cu dinții lui sănătoși pe viață. Când ajungem să scoatem un dinte, este un eșec, este un eşec comun. N-am reușit să-l conving pe acest om să vină mai repede la mine ca să pot să-l tratez și să îl țin cu dinții lui în gură. Implantul dentar este clar cea mai bună soluție când nu mai ai dintele, dar cea mai bună soluție este să ai dintele tău.

„Când ajungem să scoatem un dinte, este un eșec“

 Ce presupune o abordare personalizată a cazului? Este un alt concept asupra căruia insistați constant.

În momentul în care ești lângă pacient pe tot parcursul vieții, în mod natural, chiar dacă ai o viață sănătoasă, ajungi într-un punct în care începi să mai ai diverse alte probleme de sănătate. Asta nu este neapărat o problemă atât timp cât ești deja pacientul unui sistem medical integrat. Pentru că noi, la Regina Maria, avem ce se cheamă dosarul unic medical digital, inclusiv când vii la stomatolog eu pot să-ți văd tot istoricul medical, toate analizele, toate consultațiile. Și nu doar atât, dar recent începem să lucrăm și la un modul cu inteligența artificială, un agent care ajută doctorul să pună cap la cap toate aceste informații, pentru că sunt pacienți la care avem istoric pe 20 de ani. Când ai un pacient cu probleme medicale e simplu, pentru că ai un diagnostic deja.

Ce văd eu cu adevărat îngrijorător este că sunt foarte mulți oameni pentru care mersul la stomatolog e diferit de mersul la medic. Nu-și iau analizele cu ei, nu povestesc cu doctorul, nu spun ce tratament au. Am avut, de exemplu, o pacientă pe care am văzut-o la Brașov. Ea era în tratament stomatologic, mergea la același stomatolog de ani de zile, dar la un moment dat, stomatologul a refuzat să o mai trateze. Am întrebat ce s-a întâmplat. Mi-a spus ca i-a dat să completeze un chestionar de istoric medical, în care a scris că suferă de miastenia gravis (n.e. – o boală cronică autoimună care provoacă slăbiciune și oboseală rapidă a mușchilor voluntari din corp). Când a citit medicul stomatolog diagnosticul, a zis că nu îi mai face nimic. Sunt foarte mulți pacienți care sunt discriminați pe diagnosticul medical din simplul motiv că medicul stomatolog de obicei este singur. Protocolul pe care l-am creat în urmă cu mai mulți ani, care îmi poartă numele, este destul de simplu. Atât eu, cât și toți colegii mei, când cunoaștem un om nou care vrea să ne fie pacient, în primul rând ne preocupă sănătatea lui. Dar sănătatea lui nu înseamnă doar „hai să mă uit în gura ta să văd ce infecție ai“. Nu. Vine întrebarea: „Şi cu sănătatea cum stai?“. Și pacientul zice: „Foarte bine“. Avem un studiu la nivel european când vine vorba de percepția asupra sănătății. La nivel de percepție, România e pe locul 3 cea mai sănătoasă țară din Europa. Ne vedem foarte bine. De aceea mai e importantă o întrebare: „Când v-ați făcut analize de sânge ultima dată?“. Iar foarte mulți oameni ne spun că se simt bine, de ce să facă? Pentru noi, ca medici stomatologi, este o oportunitate foarte rară. Când te faci stomatolog nu te gândești că rolul tău va fi să salvezi vieți. Te gândești că tratezi dinți, dar uite că putem să și salvăm vieți, pentru că, datorită acestor analize medicale pe care le dăm în cadrul protocolului, diagnosticăm probleme, unele mai mici, altele mai mari.

Infecția care nu se vede

Ce fel de probleme ies la iveală cel mai des?

Cea mai comună problemă pe care o diagnosticăm noi este diabetul. Cunoaștem pacienți care au glicemii foarte mari, care au glicozilata foarte mare – dacă limita ar fi cam 95, superioară, cunoaștem pacienți care au 300-400 glicemia, adică un diabet vechi. Abia după ce îl trimitem pe circuit, ajunge și la diabetolog și intră pe tratament, putem și noi să tratăm dinții.

Se poate și invers, ca din analizele de sânge să se sesizeze că ar putea fi o problemă în zona orală și un alt medic specialist să îl trimită pe pacient către stomatolog?

Da, proteina C-reactivă și VSH-ul sunt niște indicatori ai unei infecții în corp și ai unei stări inflamatorii. Un aspect interesant, mai ales la pacienții care de obicei ajung în spitalele Regina Maria și sunt pregătiți pentru tot felul de intervenții – vorbim de intervenții pe inimă, intervenții neurologice, intervenții pe coloană sau inclusiv protezare de șold –, unde există un protocol clar că nu poți să intri în intervenție dacă vezi că pacientul are o inflamație, o infecție în corp. Și atunci începe să fie căutat. Iar una din zonele unde clar poate să fie un focar foarte ușor este din sfera orală. Aici ne este foarte comun să primim pacienți de la colegii noștri din spitale, astfel încât să pregătim pacientul pentru intervenția respectivă.

Cât de strânsă este colaborarea între medicii stomatologi și cei cu alte specializări?

Au început să înțeleagă că este mult mai bine pentru pacient dacă avem această pregătire și dacă ținem acest protocol medical pe care noi l-am creat, astfel încât să rezolvăm problema pacientului și să-l aducem într-o stare de echilibru. Pentru că, vorbind de protocolul pe care l-am creat, ca importanță după sănătate este funcția. Trebuie să poți să mesteci, trebuie să poți să zâmbești, să-ți exprimi emoțiile, trebuie să poți să respiri corect.

Pentru pacienți primează criteriul estetic, medicii avetizează asupra celui funcțional Foto: Pexels

Asta ține de funcția dinților. De multe ori, noi recomandăm aparat ortodontic la foarte multe vârste, chiar și foarte înaintate, ca să putem să mișcăm dinții în sfârșit într-o poziție în care chiar să-și facă treaba; dinții care mai sunt, astfel încât dinții pe care îi înlocuim să-i punem în poziția corectă și să aibă o mușcătură corectă. După ce am trecut prin sănătate, funcție, avem și o discuție despre estetică, despre frumusețe, despre starea de bine, care ține și de psihologia tratamentului. Dar întotdeauna avem grijă să nu sărim acești pași, să nu ne ducem direct către estetică, chiar dacă sunt destul de mulți oameni în ziua de astăzi pentru care principalul motiv al vizitei la stomatolog este că vor să arate mai bine.

Mirajul dinților ficși în 24 de ore

Sunteți recunoscut în special pentru dinții ficși în 24 de ore. Care e cea mai mare neînțelegere pe care o au pacienții în această privință? Ce cred ei că înseamnă procedura și ce înseamnă de fapt?

Cred că este ceva magic, gata, am venit și direct mi-a pus dinții. Realitatea este că trebuie să mergem pe un protocol medical foarte strict. Mai ales aici, când urmează să operăm, trebuie să avem această conversație despre sănătatea generală și despre motivul pentru care am ajuns aici. Conversația cea mai importantă este să înțelegem ce s-a întâmplat de s-a ajuns în situația în care rămâi sau ai rămas complet fără dinți. Pentru că în momentul în care vom schimba dinții, vom pune implanturi dentare, care sunt mult mai sensibile decât dinții naturali la obiceiuri vicioase, cum ar fi fumatul, și la lipsa de grijă. Dinții naturali totuși îți dau niște semne, pe care, desigur, poți să le ignori, dar dacă nu îngrijești un implant dentar, nu te doare nimic, dar pot să apară complicații. Asta e o discuție foarte importantă pe care noi o avem de fiecare dată cu pacientul.

Dr. Ionuț Leahu Foto: Arhiva personala dr. Ionuț Leahu

Iar apoi intervenția în sine. Desigur că am făcut-o și am lucrat de-a lungul anilor să pară cât mai simplă pentru pacient. De aceea lucrăm cu medic anestezist de ani de zile și procedura în ziua operației, având totul pregătit, pare așa, ca prin vis. Adică pacientul vine, îl așezăm pe scaun, primește întâi pe venă o substanță, după care el deja se simte foarte relaxat, nu-și pierde complet cunoștința, respiră singur, comunică cu noi, că-i spunem „Gura mare!“ și apoi facem anestezia locală, facem toată procedura: facem extracții, curățăm infecțiile, reconstruim osul. Și aici e un aspect foarte important, pe care l-am descoperit cam acum vreo 12 ani: nu e suficient să pui implanturi dentare unde mai găsești os în gura pacientului, pentru că întotdeauna osul va suferi modificări ulterioare de-a lungul vieții. Deci ce facem diferit în protocolul Dr. Leahu este că reconstruim osul de fiecare dată, totul în aceeași intervenție – și reconstrucții osoase, și implanturi dentare. Iar din implanturile dentare pe care le fixăm în aceeași zi îi pregătim pacientului și lucrări provizorii. Acestea se montează ori în aceeași zi, ori a doua zi, sunt gândite să permită pacientului o reintegrare socială: să poată să vorbească, să poată să zâmbească, dar de mâncat trebuie să mănânce supe și piureuri, cu limba pe cerul gurii. Deci nu sunt funcționali acești dinți. Și asta e foarte important de înțeles: dinții provizorii au un rol foarte important pentru că ei funcționează ca o atelă ghipsată. Dacă ți-ai rupt piciorul, îți pui piciorul în ghips, poți să mergi cu cârje, dar nu joci fotbal.

Cât durează recuperarea totală?

Implantul dentar se osteointegrează cam cu aceiași pași cum se vindecă o fractură osoasă. E perioada foarte importantă în care pacientul trebuie să stea cuminte și noi avem grijă de el, să ne asigurăm că a înțeles: îl urmărim pe perioada de vindecare. În funcție de dimensiunea reconstrucțiilor osoase, vindecarea poate să dureze oricât între 3 luni și 6 luni de zile. Și abia apoi fabricăm dinții cu care poate mânca orice. Iar la dinții cu care poate mânca orice, acolo fabricăm un schelet din titan, care imită dinții șlefuiți, pe care punem coroane din ceramică sau zirconiu sau și din compozit, dacă se dorește o soluție de buget. Și sunt niște dinți înșurubați, care rămân ficși, nu și-i poate demonta singur acasă, dar ne permite nouă să-i „băgăm în service“. Deja pacientul primește o componentă mecanică, și, ca orice componentă mecanică, ai nevoie de service la un moment dat. Avem pacienți cărora le-am pus implanturi acum 15 ani, pe care îi revedem la controale, dar acești pacienți trebuie văzuți toată viața lor și să primească grija corespunzătoare. Este foarte importantă continuitatea acestei griji.

Caria, campioana

Dacă România ar respecta o singură regulă care să ducă la reducerea problemelor dentare, care ar fi regula aceasta de aur?

Aș zice care sunt de fapt cele trei lucruri pe care le poți controla. Primul lucru este ce bagi în gură. Dacă alegi să fumezi sau să mănânci numai dulciuri sau să bei numai băuturi îndulcite, clar alegi să ai probleme.

Al doilea lucru este cât de bine mă spăl pe dinți dimineața și seara. Cu spălatul pe dinți foarte rar ai cum să te speli bine doar cu o periuță manuală. Deci de aceea clar recomand periuța electrică, dar cel mai bine este ca alegerea periuței să fie și o decizie în discuție cu medicul stomatolog.

Și al treilea lucru pe care îl controlează orice om este pe cine aleg, adică ce instituție aleg, să mă îngrijească toată viața. Acestea sunt cele trei lucruri pe care le poate alege orice om și clar recomand atenția la cele trei aspecte. Două țin foarte mult de ce fac eu, adică ce bag în gură și cât de bine mă spăl pe dinți, mai ales dimineața și seara.

Care este cea mai întâlnită boală dentară pe care o constatați în cabinet?

Caria dentară rămâne absolut pe locul 1 planetar. Pe locul 2, inflamația gingivală, adică boala parodontală. Aici este un pic păcăleală: atunci când ai o carie dentară, hai să zic că poți s-o vezi că e negru în dinte sau la un moment dat începi să simți o jenă când mănânci ceva dulce sau la rece. Problema cu boala parodontală – se mai cheamă și boala dinților frumoși, că dinții par foarte frumoși, doar că gingiile își schimbă culoarea – este că se întâmplă lent, uneori sângerarea gingivală poți să o ții sub control. Dacă fumezi, nu mai sângerează gingiile și nu te doare nimic. Și am văzut foarte mulți oameni care veneau la consultație, ne uitam împreună pe radiografia lor și vedeam că le-a dispărut complet osul de pe rădăcini, erau absolut șocați, nu se așteptau la așa ceva. Boala parodontală nu e atât de frecventă precum caria dentară, dar diferența asta este: de la o carie dentare netratată poți să-ți pierzi un dinte, dar de la boala parodontală netratată poți să-ți pierzi toți dinții. Asta aș numi-o boala cea mai rea, ca să nu mai spunem că inflamația pe care o ai constant, din boala parodontală, aceea îți schimbă complet și sănătatea generală. De acolo o să ai probleme și cardiovasculare, și probleme neurologice, cum este demența sau Alzheimerul, din cauza bacteriilor și a inflamației din gură dată de boala parodontală.

Ați spus că dacă fumezi nu îți sângerează gingiile?

Da, pentru că nicotina e vasoconstrictor natural. Nu lasă sângele să ajungă cum trebuie în gingie. Fumătorii au iluzia că au dinții sănătoși, însă această iluzie se destramă. Am pacienți care vin la consultație pentru că le-a căzut un dinte din față, acasă, în chiuvetă, când se spălau pe dinți. Atunci se destramă iluzia. Nu doare și nici nu sângerează, nici măcar după ce cade dintele, nu curge sânge din gaură.

Ce fel de alegeri neinspirate, să le spunem doar așa, fac românii din dorința de a avea un zâmbet frumos?

Au fost niște trenduri care vin din online. Unul dintre ele era cu benzile de albit. A fost la un moment dat o perioadă în care aveam pacienți care au folosit atât de multe benzi de albit încât au reușit să-și strice dinții și gingiile. Deși producătorul zice să le folosești o dată la cinci-șase luni, am avut pacienți care foloseau trei pe săptămână. Utilizare complet excesivă. Problema este că produsele de albit pentru acasă, pe care le poți cumpăra sau comanda de pe net, trebuie să aibă o concentrație foarte mică și atunci tu nu vezi efectiv un rezultat imediat. Când noi îți facem o albire în clinică, avem produse profesionale, plus că știm cum să le aplicăm, și atunci vezi un rezultat. Un al doilea trend a fost cu „hai să ne întoarcem la natură, să nu mai folosim nimic nenatural“. Și de aici au apărut tot felul de paste bio, care să nu conțină fluor.

Sănătatea este un maraton, nu un sprint, avertizează dr. Leahu Foto: Arhiva personala dr. Ionuț Leahu

Dacă pasta de dinți nu conține fluor, caria dentară evoluează mult mai rapid. Și astfel au fost foarte mulți oameni care s-au trezit cu o explozie de carii după ce au folosit câteva luni astfel de pastă de dinți. Mai sunt și pacienți care trăiesc cu tot felul de dispozitive care să pară că au dinți și folosesc pentru lipire chiar și adezivi industriali.

Cu ce mesaj ați vrea să rămână pacienții care citesc acest interviu?

Să rămână cu mesajul că sunt pacienți la stomatolog de la primul dinte pe tot parcursul vieții lor. Noi avem această răbdare instituțională să înțelegem că este un maraton pe viață, nu este un sprint. Ce recomand este să nu mai caute soluții rapide, miraculoase, peste noapte, ci să înțeleagă că e mult mai important să-și dozeze această grijă asupra sănătății lor, pentru că acest corp îl avem pe viață, nu mai primim altul. Cu cât luăm lucrurile mai din timp și mai echilibrat, cu atât putem să avem o viață mai lungă și mai fericită.