Cum a ajuns imigrația cea mai mare problemă a Europei. Adrian Papahagi explică de ce România nu riscă, deocamdată, scenariul Franței și Germaniei

Europa se confruntă de câteva decenii cu o presiune migratorie care a schimbat profund societățile occidentale. Franța, Germania și Marea Britanie au apelat în trecut la forță de muncă din afara Europei pentru a acoperi deficitul pe piața forței de muncă, însă astăzi se confruntă cu probleme serioase de integrare a numeroaselor comunități de imigranți. În acest context, profesorul Adrian Papahagi explică pentru „Adevărul” de ce modelul migrației practicat de statele occidentale a ajuns să reprezinte un dezastru cât de diferită este situația României și cum ar trebui privită imigrația de care are nevoie țara noastră.

Mii de imigranți marocani au luat cu asalt exclava spaniolă Ceuta Foto: Facebook

Datele arată cât de amplă a devenit migrația în ultimul deceniu. În 2024, aproape 6 milioane de persoane au imigrat în statele UE, dintre care 4,2 milioane au venit din afara Uniunii. Spania și Germania au primit cele mai multe persoane, cu 1,29 milioane, respectiv 1,08 milioane. În același timp, aproape 45 milioane de oameni care locuiau în UE la începutul lui 2024 erau născuți în afara Uniunii.

Și populația musulmană a crescut în ultimele decenii. Potrivit estimărilor Pew Research Center, în 2020 trăiau în Europa aproximativ 46 milioane de musulmani, reprezentând circa 6% din populație. Ponderea era de aproximativ 8,3% în Franța, 7,5% în Belgia, 6,9% în Germania, 6,1% în Marea Britanie, 4,9% în Italia și 3,3% în Spania.

Și România a ajuns să se bazeze tot mai mult pe muncitorii veniți din afara țării. Guvernul a stabilit pentru 2025 un contingent de 100.000 de lucrători străini nou-admiși pe piața muncii, după ce numărul acestora a crescut constant în ultimii ani. Pentru 2026, contingentul a fost stabilit la 90.000. La sfârșitul lui 2025, în România se aflau peste 214.000 de cetățeni din afara UE cu permise de ședere valabile, dintre care mai mult de 136.000 aveau drept de ședere pentru muncă. Cei mai mulți provin din Asia, în special din Nepal, Sri Lanka, Vietnam, Bangladesh și Pakistan.

Adrian Papahagi spune că statele occidentale au încurajat imigrația în primul rând pentru a-și acoperi deficitul de forță de muncă. În opinia sa, modelul a funcționat într-o anumită perioadă, dar a ajuns să producă probleme pe care guvernele occidentale încearcă acum să le gestioneze.

„Situația este gravă, fiindcă imigrația a devenit, dintr-un fenomen dorit, un fenomen aproape impus sau suportat, tolerat. S-a trecut de la muncitorii sezonieri necesari în țări care se dezvoltau rapid și aveau nevoie de forță de muncă, cum era Franța anilor '60, unde se construiau autostrăzile, sau Germania, sau Marea Britanie, la o situație în care, practic, orice grup mai mare care vine din lumea a treia forțează granițele și intră în Europa, ceea ce este, din punctul meu de vedere, ilegal și nedorit de statele europene”, a spus Adrian Papahagi.

Profesorul nu crede că fenomenul poate fi întors complet, dar consideră că ritmul migrației poate fi redus. 

„Să inverseze, nu. Să încetinească, da. Să oprească, foarte dificil. Dar nu-i totuna, de pildă, ca o țară ca Franța să crească cu 300.000-400.000 de locuitori, veniți mai ales din Maghreb, din lumea islamică, în fiecare an. Practic, cu o populație cât Clujul sau un oraș mare din România, în fiecare an”, a subliniat profesorul.

„Această imigrație începe să semene foarte mult cu o invazie”

La un asemenea ritm, spune Papahagi, efectele se văd inevitabil în societate. El amintește și episodul din Ceuta, unde zeci de mii de persoane au pătruns din Maroc în exclava spaniolă.

„Deci 3 milioane pe deceniu nu e acceptabil. La fel și Marea Britanie. Astfel încât această imigrație începe să semene foarte mult cu o invazie. De altfel, ați văzut ce s-a întâmplat și la Ceuta, în teritoriul acela spaniol din nordul Marocului, unde, într-o singură zi, au intrat zeci de mii de oameni”, a explicat Adrian Papahagi.

Profesorul amintește și criza migratorie din 2015, când milioane de oameni au ajuns în Europa. În opinia sa, una dintre problemele statelor occidentale a fost integrarea celor care au venit atunci.

„Ne aduce aminte și de milioanele, așa-ziși sirieni. În realitate, foarte mulți afgani și oameni din Orientul Mijlociu au intrat în Europa în decursul câtorva luni, la încurajarea lui Merkel. Și care nu au fost asimilați, iar mulți dintre ei creează probleme în comunitățile unde sunt. Au fost și crime, inclusiv crime de terorism legate de astfel de imigranți”, a spus Papahagi.

Adrian Papahagi consideră că Europa nu câștigă din punct de vedere cultural prin integrarea unor comunități venite din afara continentului. 

„Nu îmbogățește absolut nimic. Stânga are un talent absolut unic de a șterge diferența specifică. În orice definiție, vedeți, când faci o definiție trebuie să dai genul proxim și diferența specifică”, a explicat profesorul.

Profesorul dă exemplul muncitorilor asiatici care ajung în România cu contracte de muncă, subliniind că aceștia trebuie diferențiați de persoanele care intră ilegal într-o țară.

„Mai există imigrație legală și ilegală. Imigrația legală sunt, de pildă, nepalezii care vin în România cu un contract de muncă și plimbă un hamburger cu bicicleta. Cei care intră în Ceuta forțând frontierele nu se numesc imigrație legală și se numesc invazie sau infractori, fiindcă, vedeți și dumneavoastră, dacă intrați în casa cuiva și îi spargeți ușa și intrați, sunteți infractor. Dacă forțați granița unui stat, sunteți infractor. Încercați să intrați în SUA ilegal, vă deportează”, a spus Adrian Papahagi.

Libertatea de circulație nu înseamnă intrarea în orice țară

O altă distincție pe care profesorul o consideră importantă este cea dintre libertatea de circulație și imigrație. Faptul că un cetățean are dreptul să părăsească propria țară nu înseamnă, în opinia sa, că orice alt stat este obligat să îl primească.

„Diferența specifică între libertatea de circulație și imigrație este foarte importantă. Libertatea de circulație înseamnă că statul nu are dreptul să ne impună nouă să rămânem în interiorul țării, cum se întâmpla în perioada comunistă. Statul nu-ți poate impune restricții de a părăsi țara ta. Nu înseamnă că orice țară din lumea asta este obligată să primească pe teritoriul ei pe oricine. Sesizați diferența”, a explicat Adrian Papahagi.

În aceeași logică, granițele, vizele și controalele la frontieră sunt instrumente prin care un stat stabilește cine poate intra pe teritoriul său.

„Stângiștii se pare că nu o realizează. Există vize, pașapoarte, granițe, vamă, poliție de frontieră, liniile acelea pe hartă pe care le învățăm la geografie și așa mai departe. Ele nu sunt facultative. Ele sunt dovada unei suveranități naționale asupra unui anumit teritoriu, pe care comunitatea respectivă își impune niște reguli. În momentul în care tu încalci acele reguli, nu ești un migrant, ești un infractor”, a spus profesorul.

România are nevoie de muncitori străini

România nu este, însă, în situația de a respinge imigrația în ansamblu. Scăderea populației și plecarea românilor la muncă în străinătate au creat deja lipsuri de forță de muncă în anumite domenii.

„Iată, aceasta este problema esențială a stângii. Există o imigrație legală și necesară. România, care s-a depopulat în ultimii 35 de ani și care a pierdut 5-6 milioane de oameni, sigur că are nevoie, în câteva domenii specifice, de forță de muncă. În construcții, în salubritate, în zona HoReCa și așa mai departe. Și atunci își creează niște politici migratorii și primește controlat populații din zone pe care le consideră că nu generează terorism sau infracționalitate”, a explicat Adrian Papahagi. 

Profesorul consideră că statul trebuie să decidă de câți muncitori are nevoie și din ce țări îi aduce, în loc să piardă controlul asupra fluxurilor migratorii.

De ce România nu este în aceeași situație cu Franța

Întrebarea este dacă România poate ajunge în situația unor state precum Franța, Germania, Italia sau Spania. Papahagi vede patru diferențe importante.

Prima ține de poziția geografică. România nu se află în apropierea principalelor puncte prin care ajung în Europa migranții din Africa de Nord.

„Unul la mână, nu avem o proximitate geografică cu spațiile acestea migratorii, cum e Italia cu Lampedusa sau Spania cu Ceuta și așa mai departe. Doi la mână, nu suntem un fost imperiu colonial. Nu uitați că Algeria, de pildă, era departament din Franța până în 1962, deci era cum ar fi un județ în România. Aveau cetățenie franceză, deci acolo sunt și alte situații. La fel, fostele colonii britanice sau alte asemenea cazuri, în Belgia, Congo și așa mai departe”, a spus Papahagi.

Al doilea avantaj este faptul că România nu are același trecut colonial și aceleași legături istorice cu regiunile din care provin multe dintre fluxurile migratorii către Europa Occidentală.

Un alt factor este nivelul de trai. România este mai puțin atractivă pentru un migrant care are de ales între mai multe destinații europene.

„Noi nu avem așa ceva, deci nu avem, să zicem, niște zone de migrație tradițională care să simtă că vin în metropolă. Trei la mână, diferența economică. În continuare nu suntem un stat foarte bogat. E mult mai atractiv să te duci în Italia sau în Germania sau în Franța decât să vii în România, unde salariile nu sunt excepțional de mari”, a explicat profesorul.

Papahagi consideră că și politica actuală privind muncitorii străini îi oferă României un control mai bun asupra fenomenului.

„Patru la mână, se pare că totuși statul român a învățat un pic din situația occidentală și controlează mai bine imigrația, fiindcă una e să dai permise de lucru și să-i întorci în țările lor și alta este să-ți deschizi granițele și să lași să intre necontrolat sute de mii de oameni, unii fără nicio calificare”, a spus Adrian Papahagi.

Asta nu înseamnă că România poate ignora ceea ce se întâmplă în vestul Europei.

„Cred că nu riscăm, dar e foarte bine să fim atenți la ce se întâmplă și să învățăm, fiindcă există imigrație utilă, așa cum a fost utilă creșterea economică, și există imigrație strict infracțională, care trebuie tratată cu mijloacele poliției și cu fermitatea statului”, a explicat profesorul.

Papahagi avertizează asupra revizionismului

Papahagi consideră că România ar trebui să se uite mai atent la comunitățile românești din statele vecine și să încurajeze venirea celor care vor să muncească în țară, inclusiv din Serbia, Bulgaria, Ungaria, Ucraina și Republica Moldova. În același timp, profesorul avertizează că sprijinirea acestor comunități nu trebuie confundată cu revizionismul teritorial.

„Fără îndoială, trebuie să ne concentrăm și asupra românilor din jurul României. Eu cred, de altfel, că trebuie să evităm cea mai gravă iluzie, care este întreținerea unor idealuri revizioniste. Cu alte cuvinte, că o să luăm noi de la Ucraina Bucovina de Nord. O să luăm și la Anul și la Paștele Cailor. Se chinuie Imperiul Rus al lui Putin să cucerească Ucraina și Ucraina rezistă. Ce o să facem? O să facem război cu Ucraina? Teritoriile din Serbia actuală sau din alte locuri nu vor veni în România și unele dintre ele n-au fost niciodată parte a unui stat român. În schimb, e foarte util să întreținem comunitățile românești și să le sprijinim, dacă vor să continue acolo, să aibă drepturi și să privească în țară, evident, orice român”, a explicat profesorul.

Problema românilor care se întorc din diaspora

Migrația are și o altă dimensiune, mai puțin discutată. Este vorba despre românii plecați în Occident care se întorc în țară după zeci de ani. Papahagi consideră că România va trebui să se pregătească pentru această revenire, inclusiv din perspectiva sistemului de sănătate.

„Ar fi excepțional să se întoarcă și dintre românii din străinătate. Eu o să spun acum un lucru nepopular și văd că m-am specializat în chestia asta. Oricum, n-am nicio vocație pentru populism”, a spus Adrian Papahagi.

Pe de altă parte, profesorul avertizează asupra problemei contribuțiilor plătite în statele în care românii au muncit și a costurilor care apar după întoarcerea în țară.

„Și cu întoarcerea migrației românești este o problemă. Oamenii aceia au plecat la 30-40 de ani, în putere, au lucrat și au contribuit la economiile Spaniei, Italiei și așa mai departe. Și riscă să se întoarcă în România la 65 ani, prinși de boli, fără contribuții la sănătate, în schimb cu pretenții de a primi tratamente în România, deși n-au contribuit 20-30 de ani deloc, practic, la sistemul sanitar românesc sau la economia României”, a explicat profesorul.

Papahagi consideră că și discuția despre banii trimiși de diaspora în România trebuie privită mai atent. Remitențele sunt importante, dar nu pot fi confundate cu producția economică realizată în interiorul țării.

„Mitul că au exportat foarte mulți bani în România trebuie privit și el cu atenție. România are un PIB de aproape 400 de miliarde de euro, pe care îl produc, în dolari, românii care au rămas totuși aici și s-au încăpățânat să nu părăsească țara și să lucreze. Să ne gândim și aici ce înseamnă, totuși, echitatea. Unii au stat aici pe salarii mici, au muncit din greu și au ridicat totuși țara asta de la o situație groaznică în anii '90 la o situație acceptabilă, zic eu, în 2026. Alții și-au căutat fericirea și prosperitatea altundeva, au contribuit la alte economii și, sigur că, e foarte bine să revină. Mulți dintre ei au case aici, vor genera servicii. Dar trebuie găsit și un mod în care să vezi cum echilibrezi situația aceasta a unor oameni care nu au contribuit 20-30 ani în sistemul de sănătate și care vor veni cu problemele de sănătate și cu toate greutățile bătrâneții”, a subliniat Adrian Papahagi.