„Problema Ceuta” devine din ce în ce mai rapid „dilema de securitate Ceuta” și se internaționalizează

Ceea ce a fost unul dintre episoadele considerate reprezentative pentru amenințarea migrației ilegale cu care se confruntă toate țările Uniunii Europene, s-a transformat acum într-o nouă experiență complexă, parte a unui război hibrid care implică o internaționalizare nedorită și extrem, extrem de primejdioasă, implicând politica externă și de securitate a NATO și UE.

Sute de migranți au trecut din Maroc în enclava spaniolă Ceuta FOTO Profimedia

1. Prima mare problemă: care va fi reacția dacă se confirmă zvonurile din ce în ce mai intense și coordonate privind un nou val de migranți ilegali care vor încerca să spargă apărarea celor două enclave spaniole? Mai precis, dat fiind că, imediat după primul episod de acest fel, guvernul spaniol a spus foarte clar că a fost vorba despre un atac organizat la adresa securității statului spaniol, atunci poate invoca articolul privind apărarea colectivă și solicita intervenția NATO? Dacă vi se pare că răspunsul este evident, să știți că, din punct de vedere al Tratatului și al definiției geografice, enclavele spaniole Ceuta și Mellila nu sunt automat acoperite de art.5 al NATO. Și mai e ceva foarte important: art.6 din Tratatul de la Washington limitează aria geografică de aplicare la teritoriile care fac parte din Europa sau America de Nord și la insulele situate sub jurisdicția  lor în zona la nord de Tropicul Cancerului. Ceuta și Mellila, situate în nordul continentului african, se  află în afara acestei zone geografice foarte bine delimitate. Iar asta stârnește cel puțin nedumerirea guvernului spaniol https://thediplomatinspain.com/en/2022/06/29/spain-insists-nato-protects-ceuta-and-melilla-although-not-appear-in-any-document/  care, încă din 2022, sensibil la această posibilă perspectivă, insista că este vorba despre teritoriu parte integrantă a Spaniei și, în consecință, decizia politică pe care va trebui s-o ia NATO ar trebui să dea un exemplu asupra coerenței morale și unității organizației.

Deloc simplă problema deoarece, dacă se va ajunge la o situație atât de gravă, întrebarea e dacă forțele UE (activate prin FRONTEX, spre exemplu) ar putea fi suficiente.

2. Deloc simplu spuneam? Evident că e așa deoarece în Camera Reprezentanților din Congresul american, în urmă cu câteva zile, într-un comitet intitulat House Appropriations Commitee a discutat și aprobat un raport bugetar în care, la pagina 88, se afirmă în mod explicit faptul că cele două enclave se află pe teritoriul Marocului și insistă asupra faptului că trebuie inițiate discuții bilaterale cu Madridul și Rabatul în ce privește „statutul viitor” al celor două teritorii; Comitetul observă că orașele sub administrație spaniolă, Ceuta și Mellila se află în teritoriul marocan și rămân obiect al revendicării vechi a Marocului. Comitetul susține eforturile Secretarului de Stat pentru a angaja un dialog diplomatic între Maroc și Spania asupra statutului viitor al Ceuta și Melilla”. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat a spus însă că „Statele Unite susțin fără rezerve suveranitatea Spaniei” asupra celor două enclave dar a și acuzat „actori rău voitori” de a se fi aflat în spatele evenimentelor în scopul de „a deturna atenția de la refuzul rușinos al guvernului spaniol de a-și proteja populația față de imensa presiune asupra Ceuta...de -și securiza frontierele”. O simplă ambiguitate sau un semnal de profunzime asupra viitoarelor deschideri politice privind țările care nu susțin SAUA în acțiunile lor externe?

România, gândindu-se la complicarea masivă a situației din Ucraina și presimțind cum se aliniază  liniile de forță, ia necondiționat partea UE în faț partenerului strategic american: Pentru România obiectivele sunt legate de solidaritate cu Spania în fața acestei provocări și solidaritatea europeană, dat fiind că protejarea granițelor are și o miză colectivă. România gestionează o parte importantă din aceste granițe externe, aproximativ 2000 km, reprezentând un punct strategic major de securitate la Marea Neagră și la frontiera estică a blocului comunitar, desigur, cu provocări diferite de cele din vecinătatea sudică dar cu mize comune -declara ministrul de externe român în urmă cu câteva zile.