Exclusiv „Apocalipsa britanică”, explicată de un politolog român de la Londra: „Sunt zone de o sărăcie lucie”

Regatul Unit traversează una dintre cele mai fragile perioade din istoria sa recentă, prins între sărăcirea fostelor regiuni industriale, instabilitatea politică și ascensiunea separatismului. Pentru prima dată, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord sunt conduse de formațiuni care contestă deschis autoritatea Londrei și readuc în discuție independența și apropierea de Uniunea Europeană. Într-un interviu pentru „Adevărul”, politologul Cristian Nițoiu explică de ce Brexitul și disparitățile economice ar putea transforma actuala criză într-una existențială pentru Regatul Unit.

Susţinătorii Brexit sărbătorind în faţa Parlamentului din Londra separarea Marii Britanie de UE Foto: EPA-EFE

Marea Britanie se confruntă cu o criză economică și politică fără precedent, iar situația se degradează cu o repeziciune incredibilă. Premierul Scoției și liderul Partidului Naționalist Scoțian (SNP), John Swinney, premierul Țării Galilor și liderul Partidului Naționalist Galez (Plaid Cymru), Rhun ap Iorwerth și șefa executivului Irlandei de Nord și vice-lidera partidului Sinn Fein, Michelle O’Neill, s-au întâlnit luni, 14 septembrie, la Cardiff și au făcut declarații de o duritate nemivăzută la adresa Londrei. S-a vorbit chiar despre sfârșitul Regatului Unit și despre independență, dar și despre apartenența lor la Uniunea Europeană. Astrele par să se fi aliniat nefast pentru Londra, mai cu seamă că pentru prima oară în istorie cele trei provincii mai mici ale Regatului Unit sunt guvernate de partide separatiste. Asta după ce,  altă lovitură pentru Londra, britanicii au ales Brexitul în 2016, ceea ce a deschis o cutie a Pandorei.

Cum a ajuns Regatul Unit, odinioară cel mai întins imperiu din istorie, în pragul imploziei și cât de profundă este criza economică și politică cu care se confruntă aflăm de la politologul Cristian Nițoiu, cercetător la Loughborough University, Londra.

Adevărul: Odinioară un imperiu în care „soarele nu apunea niciodată”, Regatul Unit sau Marea Britanie, dacă vreți, se confruntă cu probleme tot mai mari de natură economică și politică. Vedem că sunt experți care vorbesc despre cea mai delicată perioadă din istoria țării, probabil, iar unii nu ezită să o compare cu cea din timpul celui deAl Doilea Război Mondial. Cum s-a ajuns aici?

Cristian Nițoiu: Marea Britanie, nordul Angliei, zona Manchester, Liverpool, Glasgow, a beneficiat foarte mult în secolul XIX și apoi la început de secol XX de revoluția industrială și de modul în care Anglia acționa ca un motor industrial al lumii. Și în acele zone, profund industrializate în acea vreme, o mare parte din exportul de tehnologii provenea de acolo, de fapt.

Dacă ne gândim la modul cum Anglia domina industria de producție a navelor și avea marile centre prospere în Glasgow și în Liverpool, o mare parte din populație era angajată pe șantierele unde se construiau aceste vapoare. Apoi Anglia domina industria de mașini și unelte pentru o mare parte a acelei perioade, secolul XIX și începutul de secol XX. Dar odată ce Anglia s-a mutat mai mult pe o economie bazată pe servicii financiare, servicii legale, focusul pe producția de unelte, de mașini, de nave, a dispărut. Apoi, cu timpul, o mare parte din acele fabrici au fost închise.

Iar acele zone unde se aflau fabricile au devenit cumva ale nimănui. Ele sunt zonele care acum sunt unele dintre cele mai sărace din Europa. Și foarte multe sunt localizate, cum am spus, în nordul Angliei și într-o oarecare măsură în Scoția. Multe din acele zone nu au văzut investiții în ultimii 30-40 de ani.

Prizonierii sistemului de asistență socială

Din ce trăiesc acele comunități sărace și ce soluții s-ar putea găsi pentru a salva economia Marii Britanii?

În mare parte oamenii de acolo trăiesc datorită ajutoarelor sociale din partea statului. La nivelul Marii Britanii nu există deocamdată niciun interes pentru a recunoaște că asta este o problemă cu adevărat. Partidele politice, Partidul Laburist în acest moment spune că ar avea o strategie și că ar încerca să rezolve aceste disparități. Dar la nivel practic nu are nicio soluție. De fapt, singurele soluții pe care le-ar propune ar fi crearea unui sistem mai dezvoltat de transport și conectivitatea între și cu aceste zone. Ideea, de fapt speranța ar fi că dacă conectezi zonele astea sărace care nu au mai avut investiții și industrie de foarte multe decenii, atunci investitorii vor fi interesați să vină acolo.

Politologul Cristian Nițoiu Foto: Arhivă personală

În mare parte, este o poveste a pierderii locurilor de muncă, a neglijenței guvernelor de la Londra și a faptului că o mare parte din populația de acolo beneficiază de ajutoare sociale. Nu vreau să generalizez, dar oamenii în mare parte sunt prizonieri ai sistemului de asistență socială. Și cum spuneam, sunt zone de o sărăcie lucie, multe fără niciun fel de  investiții de vreo 40 de ani.

Sigur că în Marea Britanie, sistemul este puțin diferit față de România. Unii dintre cei care primesc beneficii pot să trăiască o viață decentă cu această asistență socială. Există o dezbatere destul de importantă despre cum asistența socială îi face pe foarte mulți din aceste zone pline de inegalitate să nu muncească, pentru că salariul pe care l-ar primi dacă ar munci cu salariul minim pe economie ar fi aproape egal cu ceea ce primesc din asistența socială.

Farage profită de criză

Există cumva și un cerc vicios, iar în ultima perioadă pare că extrema dreapta câștigă tot mai mult. Cum reușește Nigel Farage să-i atragă în special pe englezi?

Da, e un cerc vicios, să spunem așa, dar e interesant că am ajuns cu discuția aici pentru că citeam zilele trecute că partidul lui Nigel Farage, Reform, propune abolirea sistemului de asistență socială. Tocmai pentru că o mare parte din votanții Reform sunt conservatori din clasa de mijloc care consideră că cei care nu muncesc sunt cei care trag economia Marii Britanii în jos.

Și care sunt soluțiile propuse de Farage?

Am văzut o altă propunere acolo, ca cei care primesc beneficii, asistență socială, să muncească 22 de ore în folosul comunității pe săptămână sau să nu mai primească bani și să primească doar legume și terapie psihologică, de exemplu, niște aberații, aș spune.

Cele mai mari provocări

Dintre toate aceste mari provocări ale guvernului, care este cea mai mare, dincolo de situația complicată de acum?

Marea provocare a guvernului este să rezolve disparitatea dintre zonele de nord și de sud. Mai ales că prim-ministrul, Andy Burnham, vine din Manchester și a fost primarul Manchester-ului pentru o lungă perioadă. Și una dintre prioritățile lui a fost să mute centrul economic din Londra către mijlocul sau nordul Angliei. Există acum dezbateri ca anumite instituții guvernamentale să se mute de la Londra la Manchester și ca o mai mare parte din bugetul Marii Britanii pentru investiții să fie folosit pentru acea regiune de nord.

Dar din nou, la acest moment, suntem la nivelul de dezbateri și este greu de crezut că guvernul actual va avea suport în Parlament pentru a susține aceste măsuri.

Presa „feroce”, devoratoare de premieri

În paralel, Marea Britanie se confruntă și cu o criză politică, dovadă faptul că în ultimii ani s-au succedat mai mulți premieri, dar fiecare a eșuat. Care sunt cauzele acestei instabilități accentuate?

Cu siguranță, un prim-ministru nu poate să stea în funcție dacă își pierde popularitatea în rândul populației generale. Așa s-a întâmplat și cu Boris Johnson și cu ceilalți foști premieri care i-au urmat. Pentru că presa de aici este, aș spune, feroce. Mai ales presa tabloidă, The Daily Mail, The Sun. În fiecare zi publică articole al căror principal scop este să macine imaginea prim-miniștrilor și a politicienilor în general. Și este foarte greu ca popularitatea unui prim-ministru să continue la un nivel mare pentru o perioadă lungă.

Și în cazul lui Boris Johnson, care a fost unul dintre cei mai populari primi-miniștri la început, motivul principal pentru care a trebuit să-și dea demisia a fost scandalul cu anumite petreceri în perioada restricțiilor COVID. El a făcut foarte multe greșeli de-a lungul mandatului său, dar ceea ce a pus capac a fost faptul că au fost anumite petreceri în perioada în care erau restricții. La doi ani după acele petreceri au apărut în presă mai multe dezvăluiri despre cum oamenii care au participat la acele petreceri nu au respectat restricțiile. Și asta a avut un impact asupra opiniei publice mult mai mare decât toate greșelile și lucrurile absolut paradoxale pe care le-a făcut de-a lungul mandatului său. Pentru că mulți oameni aveau o frustrare foarte mare din perioada pandemiei.

Dar, cum am spus mai devreme, popularitatea este foarte importantă pentru un prim-ministru aici. Carisma... Atât timp cât un politician nu are un anumit nivel de carismă și nu poate să atragă popularitatea la nivelul populației generale, atunci e foarte greu să stea în funcție pentru o perioadă lungă. De fapt, când a fost Liz Truss prim-ministru, nu-mi mai aduc aminte exact ce publicație a făcut experimentul acesta, dar au comparat cât timp va sta ea în funcție ca prim-ministru cu, cred că, cu o varză sau nu mai știu ce legumă. Și, aparent, acea legumă s-a uscat mult mai târziu decât momentul în care ea a părăsit poziția de prim-ministru.

Este mai agresivă presa din Marea Britanie decât cea din România atunci când critică politicienii?

În România presa se aliniază mult mai mult cu guvernul, deși și în România există, să spun, o presă care îi atacă pe anumiți politicieni în continuu. Dar nu la nivelul de aici, aș spune.