Exclusiv Cum ar fi afectată România de dezintegrarea Marii Britanii. Analist: „Să nu ne facem o iluzie”

Liderii Scoției, Țării Galilor și Irlandei de Nord se unesc pentru a stabili modul în care ar putea să acționeze pentru a obține independența. Analistul de politică internațională Ștefan Popescu susține că Federația Rusă ar fi avantajată de un scenariu de acest fel.

Ștefan Popescu consideră că Rusia, SUA și China sunt avantajate de o slăbire a Londrei Foto: Adevărul

Prim-ministrul Scoției, John Swinney, prim-ministrul Țării Galilor, Rhun ap Iorwerth, și prim-ministru al Irlandei de Nord, Michelle O'Neill, alături de președinta Sinn Féin, Mary Lou McDonald, s-au întâlnit luni, 14 septembrie, la Cardiff, pentru a semna o declarație comună privind dreptul la autodeterminare și organizarea unor referendumuri privind independența

Participanții au discutat despre dreptul propriilor țări de a decide, în mod independent, viitorul lor constituțional. Printre temele întâlnirii s-au mai numărat, de asemenea, economia, energia, relațiile cu Europa și cooperarea internațională. John Swinney a declarat că situația politică actuală arată o creștere a sprijinului pentru independență.

„Pentru prima dată în istorie, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord sunt conduse de prim-miniștri care susțin independența” a spus el.

Într-un interviu pentru „Adevărul”, analistul politic internațional Ștefan Popescu explică până unde au aceste state un interes comun și care sunt interesele particulare, dar mai ales cum ar putea fi afectată România de o slăbire sau chiar de o dispariție a unui aliat precum Regatul Unit.

Adevărul: Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord discută despre autoderminare și despre independență, iar lucrurile evoluează surprinzător. Există riscul unei dispariții a Marii Britanii sau este doar o criză trecătoare, la fel cum au fost multe altele în istoria acestui regat?

Capabilitatea de coagulare a Londrei într-un singur proiect politic, numit Marea Britanie, riscă să fie afectat. De altfel, acest lucru este o etapă atinsă în cadrul unui proces foarte lung, care a început odată cu pierderea Imperiului. În Imperiu, națiunile constituente ale Marii Britanii, Regatului Unit, de pildă scoțienii, aveau un rol foarte proiectiv. Gândiți-vă la militarii scoțieni, care deschideau de multe ori paradele militare ale Imperiului Britanic. Intrarea trupelor britanice în Sicilia sau după debarcarea din Normandia. Identitatea- sau, mai bine spus, identificarea britanică - juca un rol foarte important. Acum, Marea Britanie este o țară aflată într-un declin, care nu mai are un proiect ambițios, care gravitează în orbita americană mai mult decât în perioada Războiului Rece și, prin urmare, nu mai are aceeași capacitate de atracție pe care o exercita în trecut.

România ar fi afectată din plin

Pentru România, ce ar însemna o dispariție, o dizolvare a Marii Britanii?

Pentru România este un simptom al erodării capacității occidentale de a mai coagula proiecte civilizaționale, nu numai proiecte politice. O Mare Britanie diminuată înseamnă, fără îndoială, o erodare a influenței Europei Occidentale și a Occidentului în general. Noi trebuie să privim cu mare atenție ce se întâmplă în Marea Britanie, pentru că este și un partener strategic. Este o țară care se implică activ în conflictul din Ucraina. În plus, trăiesc și numeroși cetățeni naționali de-ai noștri acolo. Dar, mă rog, asta e mai puțin important, cred, pentru că dacă ar exista o scindare până acolo, ar fi un proces de catifea, adică nu trebuie să ne gândim la alte lucruri.

Se poate ajunge pe termen mediu la o dispariție a Regatului Unit?

Din perspectiva mea, pentru moment, nu mă aștept la o spargere a Regatului Unit. Mai degrabă m-aș aștepta la o reașezare a raporturilor de forță din interiorul Regatului: o aspirație pentru mai multe competențe și împărțirea atribuțiilor guvernelor regionale.

Avantaj Rusia

Un Regat Unit mai slab înseamnă și o întărire a poziției Rusiei. Ar fi aceasta și o amenințare la adresa României?

Tot ce se întâmplă... Dacă în România este criză politică, automat beneficiară e Rusia. Dacă s-a prăbușit ceva sau crește ceva, este favorizată Rusia. Dacă în Franța este criză de guvern, este favorizată Rusia. Și, prin urmare, Rusia este în spatele tuturor, nu? Fără îndoială că erodarea capacității de acțiune externă a Marii Britanii, pentru că acesta este un efect, iar în politica internațională operăm cu percepții, favorizează nu numai Federația Rusă, care este într-o competiție cu Marea Britanie și cu puterile europene majore, dar și alți actori, cum este China și inclusiv Statele Unite ale Americii. Pentru că, chiar dacă s-ar produce o separare a națiunilor constituente ale Marii Britanii, toate acestea ar rămâne gravitând tot în orbita ecosistemului strategic american. Deci noi nu trebuie să ne facem o iluzie: cu cât Europa Occidentală este mai fragmentată, cu atât aspirația ei de a constitui un pol de putere autonom, strategic, se reduce. Și acest lucru creează un dezechilibru suplimentar în raport cu Statele Unite ale Americii.

Există percepția că Statele Unite, mai exact administrația Trump, vrea o Uniune Europeană mai slabă și un Regat Unit mai slab. 

Nu e numai Trump. Trump, într-adevăr, l-am înțeles... știu că a avut acea afirmație în Irlanda. Da, este în mod clar că premierul Irlandei de Nord a luat parte la acest acord având în cap faptul că aceste proiecte nu sunt aliniate. Aspirațiile scoțienilor, galezilor, nord-irlandezilor nu sunt aceleași decât până la un punct.

Ce vor irlandezii, scoțienii și galezii

Până unde au un scop comun aceste națiuni și unde apar interesele lor particulare și cât costau acestea?

Dacă îi luăm nord-irlandezi, fără îndoială, scopul lor final este reunificarea Irlandei. Acesta este scopul final. Dar Trump de ce a făcut acest lucru? Pentru că știe că o separare nu ar însemna o contestare a umbrelei Washingtonului. Londra (Anglia), cât și celelalte națiuni componente ale Regatului Unit, ar gravita tot în interiorul ecosistemului american. Revenind, nord-irlandezii au un proiect național, iar ceilalți au, bineînțeles, dreptul la autodeterminare și independență. Într-o primă fază este vorba de o relație mai echilibrată cu Londra, adică competențe mai extinse pentru ei și mai reduse pentru centru. Și, în ultimă instanță... dar sigur, acesta este un proces foarte lung. Pentru că ele nu au aceeași ambiție.

Trebuie să ne uităm și la istoria separată a Scoției. Scoția a avut o anumită individualitate, Scoția are memoria istorică și ideea de independență. Dar apariția revendicărilor și în Țara Galilor arată criza de identitate din Marea Britanie. În momentul în care vedem și Țara Galilor parte a acestui proces, fără îndoială că Marea Britanie este o țară aflată într-o criză identitară serioasă.