Cele mai sigure locuri de pe Pământ în cazul unei catastrofe globale. „Orașele s-ar transforma rapid în capcane mortale”

Războaiele nucleare, pandemiile, erupțiile supervulcanilor sau furtunile solare capabile să paralizeze infrastructura globală sunt printre scenariile luate în calcul de cercetători într-un studiu care încearcă să afle unde ar avea oamenii cele mai mari șanse de supraviețuire în cazul unei catastrofe globale. Autorii indică două țări din emisfera sudică, Australia și Noua Zeelandă, drept cele mai sigure refugii ale planetei.

Orașele sunt considerate vulnerabile în fața unor catastrofe globale. Foto: Magnific.com

Studiul, publicat în revista științifică Global Challenges sub titlul „No Place to Hide? Regional Resilience and Vulnerability to Global Catastrophic Risk”, analizează pentru prima dată ce regiuni ale lumii ar fi mai rezistente în fața unor riscuri catastrofale globale, de la război nuclear și impacturi cu asteroizi până la erupții vulcanice de mare amploare, atacuri cibernetice, impulsuri electromagnetice, furtuni geomagnetice și pandemii.

„Nu există niciun loc pe Pământ care să fie rezilient în fața tuturor tipurilor de riscuri catastrofale globale”, arată autorii studiului.

Australia, printre cele mai ferite locuri din lume

Australia este însă țara care demonstrează reziliență în cea mai largă gamă de scenarii analizate în literatura de specialitate, chiar dacă cercetătorii avertizează că nici ea nu ar putea supraviețui complet izolată.

„Chiar și în cazul Australiei, continuarea cooperării internaționale și a comerțului este esențială”, precizează studiul.

Printre factorii care sporesc cel mai mult șansele unei țări de a rezista unei catastrofe globale, cercetătorii menționează izolarea geografică, de exemplu poziția insulară, capacitatea de autosuficiență, în special în producția de hrană, calitatea ridicată a guvernării, un nivel redus al inegalității și descentralizarea sistemelor esențiale, astfel încât prăbușirea unui singur punct să nu afecteze întregul lanț de aprovizionare sau producția alimentară.

Riscul catastrofal global este considerat un eveniment care ar putea provoca moartea unei părți importante a populației lumii sau o deteriorare severă a condițiilor de viață la scară globală. În mod obișnuit, această categorie include scenarii care ar putea duce, în câteva luni sau ani, la moartea a cel puțin 10 la sută din populația planetei. 

„În contextul riscurilor catastrofale globale, considerăm reziliența drept capacitatea unei societăți de a menține în timp funcțiile critice și bunăstarea oamenilor atunci când se confruntă cu perturbări severe”, arată autorii.

Analiza a fost concentrată pe trei tipuri de catastrofe: reducerea bruscă a luminii solare, prăbușirea infrastructurii globale și riscurile biologice globale, ca pandemiile.

Trei scenarii pentru o catastrofă globală

Primul scenariu analizat este reducerea bruscă, în câteva săptămâni sau luni, a cantității de lumină solară care ajunge la suprafața Pământului. Fenomenul ar putea fi provocat de fumul și funinginea unui război nuclear, de aerosolii eliberați în urma unor erupții vulcanice uriașe sau de praful și cenușa ridicate în atmosferă după impactul unui asteroid.

„Reducerea luminii solare duce la modificări ale temperaturii medii globale, precipitațiilor și vitezei vântului”, arată studiul.

Printre cele mai grave urmări s-ar număra scăderea producției agricole și perturbarea comerțului cu alimente.

Al doilea scenariu privește pierderea pe scară largă a infrastructurii și producției industriale, în special printr-o întrerupere prelungită a rețelelor electrice.

„Aproape întreaga infrastructură și producție industrială depind de electricitate”, arată cercetătorii.

Un asemenea colaps ar putea fi provocat de impulsuri electromagnetice, furtuni geomagnetice puternice, atacuri cibernetice coordonate la nivel global sau chiar de o pandemie atât de gravă încât un număr foarte mare de oameni nu ar mai putea lucra. Efectele s-ar extinde rapid asupra transportului, depozitării alimentelor și agriculturii.

Al treilea scenariu este cel al unei catastrofe biologice globale: o boală infecțioasă răspândită pe scară continentală sau mondială, provocată fie natural, fie accidental sau deliberat. 

„Combinația dintre victimele directe și colapsul sistemic ar putea duce la o mortalitate mult mai mare decât cea provocată inițial de boală”, avertizează studiul.

Printre efectele secundare sunt amintite prăbușirea sistemelor medicale, lipsa personalului din sectoarele esențiale, ruperea lanțurilor de aprovizionare și chiar apariția foametei.

De ce marile orașe sunt mai expuse riscurilor

Izolarea geografică poate reprezenta un avantaj în cazul unei catastrofe globale, mai ales pentru insulele mari, care se pot izola mai ușor și sunt mai greu accesibile, arată cercetarea intitulată „No Place to Hide? Regional Resilience and Vulnerability to Global Catastrophic Risk” („Niciun loc unde să te ascunzi? Reziliența și vulnerabilitatea regională în fața riscurilor catastrofale globale”).

Acest avantaj există însă numai dacă regiunea respectivă dispune de o economie capabilă să se susțină măcar parțial. Combustibilii și medicamentele pot deveni rapid o problemă dacă nu există infrastructură locală pentru producerea lor. Insulele mici sunt, în general, mai vulnerabile, inclusiv din cauza dimensiunii economiei și a dependenței de importuri.

Marile aglomerări urbane prezintă, la rândul lor, vulnerabilități importante, în special din cauza dependenței de aprovizionarea permanentă cu alimente și alte bunuri.

„Odată ce catastrofa lovește, zonele urbane se transformă rapid în capcane mortale”, arată studiul.

Regiunile rurale sau izolate, capabile să își producă hrana și să își asigure o parte importantă din necesarul de resurse, ar putea avea în schimb o reziliență mai mare.

Australia și Noua Zeelandă, puncte de sprijin după o catastrofă

Australia și Noua Zeelandă ar putea deveni puncte esențiale ale unei strategii mondiale de supraviețuire, prin depozitarea rezervelor de hrană și a semințelor, menținerea unei capacități industriale necesare reconstrucției și coordonarea răspunsului internațional după o eventuală catastrofă.

„Identificarea unor state reziliente din punct de vedere structural, ca Australia și Noua Zeelandă, nu este doar un exercițiu academic. Aceste țări ar putea servi drept puncte de sprijin pentru o arhitectură globală a rezilienței: găzduind rezerve de alimente și bănci de semințe pregătite din timp, menținând capacități industriale esențiale pentru redresarea de după o catastrofă și coordonând răspunsul internațional. Definirea explicită a acestui rol și investițiile făcute în consecință ar putea aduce beneficii nu doar acestor țări, ci ar putea crește reziliența întregii lumi”, arată cercetătorii.

Pe lângă Australia și Noua Zeelandă, studiul menționează și alte state care ar putea avea avantaje în anumite tipuri de catastrofe. Elveția se remarcă prin calitatea instituțiilor și capacitatea de pregătire, iar țări ca Argentina și Uruguay beneficiază de o producție alimentară importantă și de poziționarea în emisfera sudică. Norvegia este, la rândul ei, avantajată de nivelul ridicat de dezvoltare, infrastructură și calitatea guvernării.

În finalul studiului, cercetătorii arată că prioritatea oamenilor trebuie să rămână prevenirea catastrofelor care pot fi evitate.

„Cea mai importantă concluzie a acestei analize rămâne aceea că evenimentele catastrofale trebuie evitate pe cât posibil. Prevenția este întotdeauna preferabilă rezilienței. Însă unele riscuri catastrofale globale, precum erupțiile vulcanice, nu pot fi prevenite în prezent. Atunci când acestea se produc, diferența dintre societățile care au investit în factorii identificați aici și cele care nu au făcut-o se va măsura în vieți”, concluzionează studiul.