Analiză Le Pen întoarce spatele Rusiei: viraj istoric sau calcul electoral pentru alegerile prezidențiale din Franța

Ceva s-a schimbat fundamental în politica franceză. Marine Le Pen, liderul care timp de ani de zile a fost acuzat că vorbește în numele Moscovei, a condamnat public acțiunile Rusiei. Analiștii vorbesc despre „un viraj istoric". Politologul Daniel Sandu explică pentru „Adevărul" de ce se întâmplă asta acum: Le Pen vrea puterea și știe că drumul spre Palatul Élysée trece prin moderare — pe modelul Giorgiei Meloni, nu al radicalilor din AfD.

Marine Le Pen se întoarce surprinzător împotriva Rusiei lui Putin Foto: AI / Grok (EPA EFE)

Liderii Adunării Naționale (RN) din Franța, Marine Le Pen și Jordan Bardella, au condamnat acțiunile ostile ale Rusiei, într-un gest politic considerat fără precedent pentru acest partid. Cei doi au solicitat totodată și o dezbatere democratică privind amploarea sprijinului financiar acordat Ucrainei și condițiile în care acesta este oferit. Nu în ultimul rând, ei au susținut consolidarea protecției infrastructurii critice franceze împotriva unor posibile atacuri hibride. A fost ceea ce mulți analiști din Franța și nu numai au calificat drept „un viraj istoric”.

Politologul Daniel Sandu, de la  Universitatea Fribourg (Elveția), explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, motivele care ar sta la baza acestei schimbări de atitudine a Adunării Naționale din Franța. Expertul împărtășește opinia că se poate vorbi despre un proces de „melonizare” a partidului. În acest moment, unii analiști consideră Adunarea Națională a fi o formațiune politică de de extremă dreapta, în timp ce alții o percep doar ca populistă.

În comparație cu AfD din Germania, Adunarea Națională începe să pară, mai ales după acțiunea celor doi lideri, un partid care ar putea urma în mare liniile Fratelli d'Italia, formațiunea condusă și reformată de premierul Italiei, Giorgia Meloni.

Înaintea alegerilor care au propulsat acest partid în fruntea Guvernului de la Roma, existau temeri serioase că Italia va deveni un bastion al radicalismului iliberal și că va submina acțiunile Uniunii Europene îndreptate în sprijinul Ucrainei. În realitate, s-a dovedit exact contrariul, iar Giorgia Meloni a colaborat și încă o mai face exemplar inclusiv cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în pofida unor diferențe de ideologie.

Modelul francez și „normalizarea” radicalilor

Cu toate acestea, Daniel Sandu nu crede că vom asista neapărat la o schimbare totală în Franța. El explică direcția relativ surprinzătoare pe care pare să o ia partidul lui Marine Le Pen, renumit până de curând pentru pozițiile sale pro-ruse și anti-ucrainene.

„Cred că este cumva parte din procesul de normalizare. Și consider că este parte din acceptarea, într-un fel sau altul, în interiorul elitei politice franceze, a faptului că de data asta RN are șanse foarte mari să câștige alegerile prezidențiale. La fel, RN profită de această normalizare pentru a semnala că, dacă ar fi să câștige puterea, s-ar comporta mai degrabă ca Giorgia Meloni decât ca Alice Weidel (n.r. – șefa AfD din Germania)”, spune Sandu.

De altfel, toate sondajele efectuate în ultimul an o dau pe Marine Le Pen marea favorită la postul de președinte. Conform unor simulări, candidata Adunării Naționale ar învinge fără probleme orice rival. În același timp, actualul președinte, Emmanuel Macron, se află la cote minime, iar partidul său este tot mai slăbit.

Spre exemplu, în ultimele sondaje, Gabriel Attal, fost premier francez ar lua cel mult 45% din intențiile de vot în turul decisiv, iar Marine Le Pen 55%. În schimb, dacă adversarul lui Le Pen ar fi Jean-Luc Mélenchon, de la „Franța Nesupusă”, acesta ar aduna doar o treime din voturi în turul 2, iar Marine Le Pen ar avea două treimi.

Vestea bună ar fi că Adunarea Națională arată tot mai mult ca un partid care seamănă mai mult cu Fratelli d'Italia decât cu AfD. De altfel, există voci care susțin că Adunarea Națională ar putea fi chiar un partener previzibil, rezonabil pentru Bruxelles și că amenințările anterioare cu privire la o posibilă retragere a Franței din NATO și UE sau a unei dezangajări să fi fost formulate pentru electoratul dur.

Adunarea Națională seamănă tot mai mult cu partidul Giorgiei Meloni

De asemenea, există elemente care arată că partidele conservator naționaliste, considerate de mulți radicale și populiste, se influențează tot mai mult reciproc cu cele mainstream. Astfel, dacă Fratelli d'Italia și RN au trecut, respectiv trec printr-un proces de moderare, influențate poate și de formațiunile politice vechi, ultimele par în egală măsură influențate de primele. Astfel, coaliția aflată la guvernare în Germania a preluat inclusiv teme din programul AfD în ce privește migrația, chiar dacă într-o formă mai puțin virulentă. Daniel Sandu explică procesul prin care ultimele sunt influențate de radicali.

„Este greu de spus cine pe cine influențează mai tare. De fapt, tot ceea ce vedem că se întâmplă mi se pare că este o consecință absolut naturală a faptului că partidele vechi realizează că stagnează sau chiar scad în intenția de vot și în popularitate, observă că niște partide noi câștigă teren și își imaginează că trebuie să spună același lucru ca aceste partide noi. În felul acesta, politicienii preiau idei de la aceste partide noi cu speranța că vor reuși să atragă voturi și că își vor recâștiga din electoratul pierdut, însă șansele ca acest lucru să se și întâmple este mai degrabă redus”, adaugă politologul român.

De unde vine schimbarea liderilor RN

Într-o declarație comună, făcută publică sâmbătă, 19 septembrie, reprezentanții Adunării Naționaleau condamnat acțiunile Moscovei, pe care le-au calificat drept ostile. Potrivit acestora, provocările, operațiunile secrete sau tentativele de destabilizare nu trebuie să determine Parisul să contribuie la realizarea obiectivelor de război ale Rusiei în Ucraina. Declarația a fost făcută publică la o zi după o întâlnire la Palatul Élysée, la care a participat și Jordan Bardella. În cadrul întrevederii, forțelor politice le-au fost prezentate informații despre crizele geopolitice cu care se confruntă Franța.

Le Pen și Bardella au mai afirmat că, în prezent, nu se poate anticipa și nici exclude complet posibilitatea unor operațiuni de intensitate mai mare în viitor. Totodată, cei doi s-au pronunțat pentru păstrarea unei abordări diplomatice față de războiul Rusiei împotriva Ucrainei. În opinia lor, o reacție fermă la acțiunile ostile și căutarea unei soluții diplomatice de încheiere a războiului nu se exclud reciproc. Astfel, reprezentanții RN au combinat cererea de consolidare a protecției intereselor franceze cu apelul de a continua dezbaterea politică privind amploarea sprijinului pentru Ucraina.

Ce se întâmplă în Franța și Germania

În Franța există o întreagă dezbatere cu privire la volumul cheltuielilor destinate ajutorului pentru Ucraina. Potrivit datelor Ukraine Support Tracker al Institutului Kiel, de la începutul invaziei pe scară largă, Franța a oferit Ucrainei ajutor în valoare de 26,2 miliarde de euro. La fel ca în Germania și în alte țări din Vest care se confruntă cu probleme economice, în Franța se discută intens despre banii dirijați spre Ucraina, cu atât mai mult cu cât în ultimii ani a scăzut nivelul de trai. Nemulțumirile populare acumulate au dus la creșterea în sondaje a unor partide precum Adunarea Națională, în Franța, sau AfD, în Germania.

„Practic, cetățenii văd că viețile lor nu se îmbunătățesc, ba chiar devin mai dificile, mai complicate, atât ca urmare a situației economice interne, cât și ca urmare a războiului sau a altor lucruri care se întâmplă. Observă că lucrurile nu au mers bine nici pe vremea celorlalți politicieni sau celorlalte partide de centru, așa că votează din ce în ce mai mult cu partide care nu au mai fost la guvernare, nu au mai avut putere politică. Ceea ce în Germania înseamnă, de cele mai multe ori, fie partidul de extremă dreaptă sau de dreaptă radicală, AfD, fie partidul de stânga radicală, adică Die Linke”, sintetizează Daniel Sandu.