Exclusiv Europa caută adăpost sub scut francez, România ezită. Miza din spatele deciziei Bucureștiului

A 10-a țară europeană, Finlanda, se alătură inițiativei nucleare franceze. România ezită, deocamdată. Un analist politic și un general român explică de ce Bucureștiul face o greșeală strategică sau dacă decizia este una justificată.

Scutul nuclear francez protejează 10 state europene Foto: Shutterstock

Finlanda s-a alăturat oficial inițiativei Franței privind descurajarea nucleară avansată, „Forward Nuclear Deterrence Initiative”, devenind cel de-al zecelea stat european care participă la acest proiect.

„Inițiativa are ca scop, în primul rând, consolidarea securității europene. Ea consolidează responsabilitatea Europei pentru propria apărare și ajută la prevenirea escaladării”, a afirmat președintele Finlandei, Alexander Stubb, într-o postare pe X. „Natura exactă a cooperării va deveni mai clară în etapele ulterioare ale procesului”, a declarat Stubb reporterilor la o conferință de presă la Helsinki, potrivit Reuters. El a mai adăugat că fiecare participant va stabili cum dorește să participe și că inițiativa a fost discutată pe larg cu Statele Unite și NATO.

Conform inițiativei, președintele francez are singur autoritatea de a decide când sunt utilizate armele nucleare, spre deosebire de Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, care are un Grup comun de planificare nucleară, mai scrie sursa citată.

România nu trece, cel puțin deocamdată, și sub protecția scutului francez, iar autoritățile sunt ca de obicei zgârcite în declarații. În încercarea de a înțelege dacă o inițiativă similară ar aduce un plus României și ar contribui la securitatea țării, „Adevărul” apelează la expertiza unui analist politic și a unuia militar.

Analiștii văd lucrurile diferit

Profesorul Radu Albu Comănescu, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, merge pe mâna autorităților. El consideră că decizia de a rămâne în continuare exclusiv sub scutul nuclear american este cea mai bună.

„Mă număr printre scepticii ideii că Franţa ar fi dispusă să îşi extindă garanţiile nucleare într-o manieră care să fie cu adevărat credibilă pentru zonele cele mai expuse geopolitic ale Europei. Problema nu este capacitatea militară franceză, care este reală şi onorabilă prin diversitate şi ambiţii. Problema este una de voinţă politică”, spune profesorul clujean.

În ce privește afirmația referitoare la lipsa de voință politică, Radu Albu Comănescu detaliază. Antiamericanismul francez, moștenire încă din perioada generalului De Gaulle, coroborat cu o anumită aplecare de a colabora cu Rusia, ar pune sub semnul întrebării, cel puțin într-o anumită măsură, garanțiile franceze.

Radu Albu Comănescu nu e convins de voinţă politică a Franței de a-și proteja aliații Foto: Arhivă personală

„De decenii, sub bagheta unui anti-americanism primar, dublat de amintiri imperiale, în viaţa publică franceză coexistă curente puternice care văd Rusia nu doar ca adversar, ci şi ca interlocutor privilegiat, actor cu care reconcilierea rămâne mereu posibilă şi dezirabilă. Această predispoziţie, pe tonalităţi retorice uneori vehemente, poate fi observată, în grade diferite, atât în extrema stângă, cât şi în extrema dreaptă, dar şi în anumite segmente ale establishmentului tradiţional, mai ales cultural. De aceea mă întreb dacă o umbrelă nucleară franceză ar avea efectul de descurajare necesar”, mai spune Radu Albu Comănescu.

El amintește și faptul că, de-a lungul timpului, în istorie, spații precum cel în care se află România au fost de regulă considerate „tampon”. Parisul, la fel ca și celelalte mari puteri, a fost de regulă rezervat în privința acestor zone tampon.

„Într-o criză majoră, adversarul trebuie să creadă că acea umbrelă se va deschide cu adevărat. Eu nu sunt convins că Moscova ar considera acest lucru evident. Mai mult, dintr-o perspectivă obiectivă, istoria strategică a marilor puteri ne arată că acestea preferă aproape întotdeauna să utilizeze spaţiile periferice ca zone tampon înainte de a-şi asuma riscuri existenţiale. Altfel spus, nu cred că Franţa va rupe vreodată complet punţile cu Rusia pentru a apăra interese în răsăritul «negociabil» al Europei care, în percepţia sa, nu sunt vitale pentru propria supravieţuire. Din acest motiv, cred că România trebuie să rămână ancorată în relaţia strategică cu Statele Unite, într-o formulă extrem de apropiată, şi în arhitectura NATO.”

Modelul „ariciului strategic” și acuzații de analfabetism geopolitic

România, spune politologul clujean, ar trebui să rămână nu doar într-o strânsă legătură cu Statele Unite ale Americii, dar să se și pregătească serios în plan militar, pentru a descuraja orice potențial agresor. Singura problemă este aici faptul că România demonstrează zi de zi că are o clasă politică deficitară.

„În paralel, România ar trebui să urmărească modelul unui «arici strategic»: o ţară atât de bine pregătită militar, atât de costisitor de atacat şi de ocupat, încât orice agresiune să devină prohibitivă. Dar pentru aceasta este nevoie de o clasă politică preocupată cu adevărat de suveranitatea şi securitatea României, capabilă să gândească strategic… Or, ceea ce vedem este fie o alarmantă analfabetizare geopolitică, fie forme servile de acomodare faţă de interese care nu sunt ale României, ci ale Rusiei”, avertizează Radu Albu Comănescu.

Generalul (r) Virgil Bălăceanu a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Est. El vorbește despre acest subiect din perspectiva militarului.

Viziunea sa concordă în două privințe din trei cu cea a lui Radu Albu Comănescu. Generalul Virgil Bălăceanu împărtășește părerea politologului referitor la faptul că România trebuie să investească și să-și dezvolte propria armată. În același timp, nici el nu privește cu încredere spre clasa politică și este dezamăgit de felul în care a fost întocmită inclusiv Strategia românească de apărare la Marea Neagră. Opiniile celor doi diferă în privința scutului nuclear francez, pentru că generalul Virgil Bălăceanu consideră că România ar trebui să beneficieze și de garanțiile nucleare ale Parisului.

„Privim la nord-est ca la un spectacol pe care nu-l înțelegem”

„Dacă Strategia Națională de Apărare a Țării vorbește de «independență solidară», ce am aplicat din această teorie, de fapt, este mai mult o direcționare teoretică. Adică plecăm de la ideea că independența solidară trebuia dezvoltată într-un concept al apărării totale bazat pe doctrina apărării teritoriale. Dacă vrem să avem o anumită autonomie strategică și dacă vrem cu adevărat să descurajăm, nu știu de ce nu facem lucrul acesta. Îl vom face, dar poate va fi destul de târziu. În zona de nord-est toți îl fac, absolut toți: balticii, polonezii, țările scandinave. În zona de sud-est, nimeni”, spune generalul.

Generalul Bălăceanu critică ezitarea autorităților române Foto: MApN

El explică în ce ar consta această strategie. Întâmplător sau nu, este vorba despre un concept aplicat în Finlanda și Polonia, țări care au trecut sub scutul francez.

„Aceasta presupune că efortul de apărare nu este al forțelor armate în sine, este al societății. Dacă mergem pe conceptul strategic de apărare totală al Finlandei, dacă mergem pe conceptul polonez, vedem că cele două țări dezvoltă masiv capabilitățile militare și implică și societatea, aplicând apărarea teritorială. Numai că la noi o dezvoltare atât de complexă și de extensivă, intensivă, a capabilităților militare ar fi extrem de costisitoare. Plecăm de la ideea, nu, că își creează Polonia flote puternice, vorbesc de flote de aviație, flote de tancuri, flote de nave de luptă, flote de submarine (le includ pe toate cu termenul de flotă). Din punctul meu de vedere, dar aici este de analizat dacă societatea va răspunde, modelul finlandez este cel mai bun. Dezvolți problematica apărării la nivelul societății. Apărarea are un caracter interinstituțional. Dezvolți problemele de pregătire militară, aplici, de exemplu, o prevedere a legii care nu se aplică acum: pregătirea premilitară voluntară a tinerilor”, adaugă generalul Bălăceanu.

În ce privește decizia luată la Helsinki, de a trece sub scutul nuclear francez, generalul avertizează că România greșește prin faptul că nu ia în calcule această variantă.

„România ar trebui să vadă ce se întâmplă în flancul de nord-est. România pare că se consideră într-un flanc de sud-est în care totul înseamnă liniște și bună vecinătate, privind la nord-est ca la un spectacol pe care nu îl înțelege. Când îl va înțelege, va fi prea târziu. De ce statele baltice, Polonia și țările nordice se pregătesc pe baza conceptului apărării totale? Dacă credem că Federația Rusă va planifica războaie doar în nord-est, ne înșelăm amarnic. Ne va costa, așa cum ne-a costat în 1940. Noi nu am acționat, spre exemplu, pentru combaterea dronelor pe baza relațiilor bilaterale cu țări precum Franța, Germania sau Turcia, state care au interese economice în România, pentru a obține mai multe capabilități de detectare sub altitudinea de 100 de metri și de combatere. Am așteptat doar cadrul NATO”, subliniază generalul Virgil Bălăceanu.

Vulnerabilitatea rezervei militare și riscul unui nou conflict

România nu acționează suficient de ferm nici în privința asigurării unor forțe reale de rezervă, disponibile în orice situații de criză.

„Totodată, România este vulnerabilă pentru că nu își clarifică structura forțelor. Spre deosebire de Polonia, Germania, Danemarca, Suedia sau Finlanda, România nu și-a definit clar raportul dintre forțele active și cele de rezervă. În Strategia de Apărare se vorbește de 120.000 de militari activi. Dar de câți rezerviști avem nevoie? Polonia vrea să ajungă la 500.000, 240.000 activi și 260.000 în rezervă. România nu face un asemenea pas”, punctează generalul.

România ar trebui, consideră generalul Virgil Bălăceanu, să fie mult mai racordată la deciziile pe care le iau aliații europeni și să se coordoneze cu ei.

„Federația Rusă nu știm dacă nu va avea un al doilea război cu Ucraina. M-aș aștepta la un al doilea război, în condițiile în care nu-și realizează scopurile în acest război și în condițiile în care nu păstrează Ucraina nu numai în afara NATO, dar și în afara Uniunii Europene. Adică avem o perspectivă a Uniunii Europene care nu se va mai teme cum s-a temut până acum, fiind tot timpul sub umbrela Statelor Unite, de războiul hibrid, vezi războiul energetic pe care l-a aplicat ani de zile Federația Rusă, dar o temere structurală, la un moment dat, o aveau europenii împotriva unei agresiuni convenționale a Federației Ruse. Numai de dată recentă Finlanda acceptă umbrela nucleară a Franței. Ar trebui să ne dea de gândit”, conchide generalul Virgil Bălăceanu.