Analiză De ce nu cumpărăm gaz de la americani - un economist explică cine câștigă și cine pierde din această decizie

România va plăti cu 40% mai mult pentru gaze în perioada următoare, dar a refuzat deja o ofertă americană, iar dezbaterea privind importurile din SUA a ajuns să fie colorată politic de foști miniștri și de scandalul ambasadoarei de la Atena. Economistul Christian Năsulea explică pentru „Adevărul" ce se întâmplă cu adevărat: Romgaz își apără profiturile, statul are obligații de plafonare pe care nu și le permite, iar România nu are ce pune în loc dacă gazul se scumpește și mai mult. 

Motivele pentru care nu cumpărăm gaz din SUA Foto: Romgaz

Romgaz a respins o ofertă de cumpărare de gaze naturale lichefiate din Statele Unite, făcută în decembrie 2025 de firma greacă Atlantic - See LNG Trade, invocând costurile ridicate și riscurile financiare. Decizia a aprins o nouă dezbatere politică: fostul ministru PSD al Energiei, Bogdan Ivan, susține că americanii au oferit un preț competitiv și avertizează că românii vor plăti oricum cu 40% mai mult în perioada următoare — criticând totodată vocile care se opun importurilor din SUA. Discuția vine într-un moment în care relația României cu Statele Unite este scrutată cu atenție, după ce The Wall Street Journal a scris că ambasadoarea americană la Atena, Kimberly Guilfoyle, s-ar fi lăudat că a fost implicată în căderea Guvernului Bolojan — declarație care a generat un val de reacții atât în România, cât și în SUA.

Economistul Christian Năsulea a analizat, pentru „Adevărul”, factorii care influențează prețurile de producție și de vânzare ale gazului pe piața locală, pornind de la oferta de preemțiune pentru gazul din Neptun Deep. Potrivit acestuia, statul român a fost nevoit să facă această ofertă pentru ca gazul să nu fie preluat de compania maghiară MVM, iar prețul este de aproximativ 48 de euro pe unitate, comparativ cu aproximativ 24 de euro pe megavat, cât își asumă statul că va plafona în continuare pentru anumite categorii de consumatori, inclusiv centrale de cartier și operatori din termoficare. 

„Există o întreagă serie de factori care influențează atât prețurile de producție, cât și prețurile de vânzare ale gazului pe piața locală. Așadar, pentru a înțelege ce se întâmplă, trebuie să pornim, în primul rând, de la faptul că oferta de preemțiune pentru gazul din Neptun Deep, pe care statul român a fost nevoit să o facă pentru ca gazul din Neptun Deep să nu fie preluat de compania maghiară MVM, este undeva pe la 48 de euro, sper că sunt euro, nu dolari, pe unitate, față de aproximativ 24 de euro, cât își asumă statul român că va plafona în continuare prețul pentru anumite categorii de consumatori. Prin urmare, există în continuare obligații asumate de statul român de a vinde gaz la 24 de euro pe megavat către diverse centrale de cartier și către diverși operatori din zona de termoficare.

În ceea ce privește toate informațiile de până acum, nu știu dacă este vorba mai degrabă de o chestiune de context și nu știu dacă toată discuția despre domnul Ivan este importantă. Domnul Ivan a participat la discuții legate de achiziția de gaz natural lichefiat pentru tranzitul care ar fi urmat să treacă prin coridorul vertical, de la americani, iar prețul cerut de americani pentru gazul lichefiat era semnificativ mai mare decât prețul pe care îl plătim noi în prezent în România și decât prețul la care ajunge gazul să fie consumat chiar de unii consumatori finali din țara noastră. În același timp, avem alte discuții legate de producția de gaz din țara noastră, care se poartă iarăși la alte prețuri care, sincer, nu știu de unde vin”, a precizat Christian Năsulea.

Incertitudini privind credibilitatea cifrelor Romgaz

Potrivit acestuia, există incertitudini privind sursa și credibilitatea cifrelor vehiculate, iar contextul global este marcat de o criză a gazului natural cauzată de situația de securitate din Orientul Mijlociu, respectiv războiul din Iran, care perturbă aprovizionarea. 

„Pentru că nu sunt prețuri determinate de condițiile de pe piața internațională din acest moment. Sunt prețuri care provin din negocieri închise și din discuții care au loc între companii din domeniu, la care participă uneori oameni care fac parte din aparatul de stat al țării noastre sau, alteori, par să participe oameni care au făcut parte din aparatul de stat. Domnul ministru Ivan, în teorie, nu mai este implicat în acest moment în vreo capacitate oficială în aceste discuții.

Așadar, nu știu ce să vă spun, în primul rând, despre sursa sau credibilitatea cifrelor cu care lucrăm. În esență, ceea ce știm este că există o criză a gazului natural la nivel mondial, cauzată de situația de securitate din Orientul Mijlociu, practic de războiul din Iran, care perturbă aprovizionarea cu gaz. Aceasta înseamnă că, privind cifrele și prețurile care sunt plătite efectiv pentru achiziția de gaz natural în Europa, observăm creșteri foarte mari. Anticipăm și alte creșteri în continuare”, a mai arătat Christian Năsulea.

De ce pun americanii presiune pe noi?

Christian Năsulea a analizat dezbaterea privind necesitatea achiziției de gaze naturale din surse externe, în contextul discuțiilor despre presiunea americană pentru cumpărarea acestor cantități. Punctul de plecare îl constituie analiza Romgaz, potrivit căreia România nu ar avea nevoie de aceste gaze. 

Economistul este de părere că o astfel de afirmație reflectă mai degrabă poziționarea unei companii din domeniu față de un subiect care îi afectează operațiunile, nu o evaluare generală a interesului public. 

„Aici este, din punctul meu de vedere, o greșeală de perspectivă. Să spui că România nu are nevoie de aceste gaze este mai degrabă o presiune care ține de modul în care se poziționează o companie din domeniu față de un subiect care îi afectează operațiunile. Da, dacă ne uităm la prețurile la care Romgaz va putea vinde pe piața europeană producția, în situația în care ne trezim cumva în mod spectaculos cu cantități mai mari disponibile pe piață și cu mai multe surse de aprovizionare, atunci se înțelege de ce o companie din acest domeniu ar considera că ar fi mai bine să nu apară cantități mai mari de gaz.

Pentru noi ceilalți, care vrem doar facturi mai mici și prețuri mai mici la energie, per total, este interesant să avem cât mai multe surse de aprovizionare. Asta mai ales în condițiile în care inclusiv compania Romgaz, care ar trebui să exploateze în anumite scenarii gaz din România și să îl pună cu prioritate la dispoziția consumatorului român, are toate motivele și multe dintre condițiile necesare îndeplinite pentru a putea vinde gazul respectiv către orice consumator din Europa sau din altă parte care este conectat într-un fel la rețeaua prin care Romgaz poate transporta aceste produse”, a mai transmis economistul.

Calculele privind consumul intern pot fi influențate

El arată că situația este similară pentru toate companiile din domeniu la nivel internațional, iar calculele privind producția destinată consumului intern pot fi influențate de oferte mai avantajoase de pe piața externă.

„Aceeași situație este valabilă pentru toate celelalte companii din sectorul energetic din lume, ceea ce înseamnă că, în momentul în care începem să facem calcule legate de cât ar trebui să producem aici pentru a ne ajunge nouă pentru consumul nostru local, s-ar putea să ne trezim, cu șanse foarte mari să ne trezim, în situația în care o parte din consumul pe care noi am calculat că îl producem pentru noi să se ducă de fapt la export către un client care oferă mai mulți bani. Până la urmă, decizia Romgaz de a face acest lucru este o decizie corectă de business. Romgaz este o companie care trebuie să își urmărească niște marje de profit. Așadar, nici măcar nu ar trebui să ne gândim că ar fi făcut ceva greșit dacă ar face acest lucru, dar trebuie să înțelegem că, per total, în toată această chestiune, noi avem nevoie de cât mai multe surse, cât mai diverse de energie, astfel încât să începem să vedem costuri ale energiei mult mai competitive.

Pentru că aici nu este vorba doar de capacitatea pensionarului român de a se încălzi iarna. Este vorba, în primul rând, de capacitatea industriei românești de a concura la nivel global. Această capacitate este grav afectată în acest moment, tocmai pentru că avem costuri mult prea mari pentru energie, care ne fac pe noi și care fac, de fapt, industria la nivel european, în general, să fie mult mai puțin competitivă decât era odată. Prin urmare, evident, nu ar trebui să ne uităm niciodată către o singură companie. Și, după cum spuneam, nici măcar către un singur domeniu. Trebuie să ne asigurăm că există backup, că există capacitate suplimentară care să poată veni și să suplinească o eventuală criză de gaz prelungită cu altceva, cu energie electrică produsă prin mai multe reactoare nucleare decât avem în prezent, ca să mai vorbim, decât avem în funcțiune în prezent. Acolo ne dăm seama iarăși că avem probleme foarte grave în altă zonă conexă, care ar trebui rezolvate urgent, absolut.”

E România pregătită pentru tranziția la o economie verde?

Economistul Christian Năsulea a abordat și perspectiva reducerii utilizării gazului natural după 2035, în contextul în care Romgaz susține că există presiuni politice și economice în acest sens și că cererea de gaze în Uniunea Europeană și în regiune este proiectată să scadă sau să se stabilizeze. 

„În primul rând, până să răspundem la întrebare, să ajungem noi acolo și să vedem. Pentru că au mai existat planuri care ar fi urmărit reducerea consumului de gaz chiar mai rapid decât 2035, iar între timp am văzut ce s-a întâmplat cu aceste planuri. Gazul natural, care fusese trecut nu pe lista neagră, dar pe o listă mai gri a surselor de producere a energiei, a fost trecut foarte rapid înapoi pe lista albă în momentul în care ne-am dat seama că, în primul rând, nu era atât de poluant pe cât sunt alte variante pe care suntem nevoiți să le folosim în Europa în prezent și, în al doilea rând, nu avem alternativă. Degeaba vorbim despre dorința de a reduce consumul de gaz natural sau de a reduce producția de energie din anumite surse care nu ne plac foarte tare pentru că sunt poluante. Și chiar sunt poluante.

Deci acesta este un lucru care nu poate fi contestat. Dar până nu vii cu o alternativă, ca să pui ceva în loc care să fie mai puțin poluant, toată discuția aceasta despre reducere, despre obiective de reducere a consumului de gaz sau chiar a emisiilor de dioxid de carbon, fără să ai un plan foarte clar care să arate cum vei pune altceva în loc care să fie mai puțin poluant și mai ieftin, acest mai ieftin fiind foarte, foarte important, este de fapt o discuție degeaba despre ce se va întâmpla în 2035. Nu cred că în 2035 va fi redus consumul de gaz natural sau va fi redusă cantitatea de energie produsă din gaz natural dacă nu avem o altă variantă care să fie mai prietenoasă cu mediul și mai ieftină pe care să o punem în loc.”

Perspectivele privind extracțiile din Neptun Deep

Expertul s-a referit și la relația dintre pregătirea extracțiilor din Neptun Deep și prognoza Romgaz privind scăderea consumului de gaze. El spune că problema centrală este mixul energetic, întrucât în prezent nu există soluții care să înlocuiască gazul natural în condiții comparabile. 

„Problema foarte mare este aceea a mixului energetic. Așadar, noi, cum spuneam, nu avem în acest moment ce să punem în loc care să fie mai bun. Ar trebui făcute niște investiții absolut colosale în energie solară, în energie eoliană, în baterii, în sisteme de pompare, astfel încât să avem multiple hidrocentrale de tipul celei de la Tarnița, care să ajute la asigurarea stabilității sistemului energetic național, în așa fel încât să putem reduce cantitatea de energie pe care o producem din gaz. Fără să existe niște proiecte care să nu fie doar idei, să nu fie doar niște vise pe hârtie. 

Fără să existe proiecte într-un stadiu avansat de implementare, nu cred că este rezonabil să vorbim despre această reducere a consumului de gaz într-un viitor apropiat. Deci nici măcar pe termen mediu. Nu putem să spunem că în următorii 10 ani, practic, o să existe o scădere importantă a consumului de gaz natural. Cu ce o să înlocuim? Unde sunt reactoarele nucleare? Unde sunt centralele acelea cu fuziune la ecologie, care nici măcar nu au fost puse la punct încă? Pe care să le avem construite, care să ne permită să închidem centralele pe gaz. Până una alta, avem noi capacități de producție pe gaz natural care sunt conectate la sisteme foarte recente în această perioadă, care abia încep să producă. Deci nu se pune problema să ne gândim că o să închidem aceste capacități de producție, având în vedere lipsa unei alternative”, a mai explicat Christian Năsulea.

Acesta a explicat și modul în care trebuie interpretată poziția Romgaz față de achizițiile de gaze din import. 

„Este normal ca Romgaz să spună că ar trebui să cumpărăm mai puțin din afară, pentru că orice achiziție din afară reprezintă concurență la preț pentru ei. Poziția corectă a managementului Romgaz este să spună: lăsați-ne doar pe noi, nu luați din altă parte. Ei pot să încerce; noi nu trebuie să-i lăsăm însă. Deci noi nu trebuie să ascultăm de o chestiune care este avantajoasă pentru Romgaz și pentru profiturile companiei, dar dezavantajoasă pentru piața de energie din România și pentru consumatorul final“, a mai transmis economistul.