Munca grea combate depresia? Mituri despre această tulburare mintală 0

Săptămâna trecută, i-am scris lui Moş Crăciun. L-am rugat să-mi aducă nişte amintiri. I-am explicat că încerc de ceva timp să-mi amintesc, dar nu sunt în stare să-mi amintesc.

Probabil aţi auzit că, după o vreme, cei care lucrează direct cu victime ale traumelor fizice sau psihice „trebuie“ să se desensibilizeze. Că altfel nu îţi poţi face meseria, ca doctor sau psihoterapeut, dacă eşti prea implicat şi nivelul tău de empatie e prea ridicat.

În ziua de astăzi suntem bombardaţi cu nenumărate informaţii despre cum să trăim sănătos, astfel încât să beneficiem de o durată de viaţă cât mai mare. Factorii principali care influenţează durata de viaţă pot fi împărţiţi în trei categorii principale: factori genetici, factori de mediu şi factori care ţin de stilul de viaţă adoptat.

Fie că recunoaştem sau nu, în mod conştient sau mai puţin conştient, noi facem zilnic alegeri. Când lucrurile nu funcţionează aşa cum ne-am dori, de cele mai multe ori dăm vina pe destin, pe ceilalţi, pe conjuncturi etc. A fi stăpânul propriei vieţi înseamnă a ne asuma 100% rezultatele acţiunilor noastre, iar acest lucru devine posibil doar atunci când reuşim să ne cunoaştem şi să ne înţelegem foarte bine pe noi înşine.

De ce credincioşii îşi exprimă admiraţia pentru reprezentanţi ai Bisericii care apar în ipostaze compromiţătoare?

Ipohondrie, responsabilitate sau lipsă de interes? Care e abordarea ta atunci când vine vorba de adoptarea unui stil de viaţă sănătos?

Centrul pentru Inovaţie în Medicină (InoMed) a prezentat, într-un eveniment desfăşurat la Reprezentanţa Comisiei Europene, rezultatele studiului “Atitudini şi percepţii asupra bolilor mintale în cadrul populaţiei României”. Cercetarea, realizată de compania IMAS, face parte din campania InoMed „AntiStigma”, lansată în toamna anului 2015.

A făcut treabă bună cu Facebook-ul tinerelul ăsta, Zuckerberg, sau cum i-o fi mai zicînd! S-o fi dus pe la miezul nopţii la tualet, prea multă bere studenţească după meciul de cricket cu universitatea vecină, iar la întoarcerea în camera de cămin, perechea din patul de-alături făcea treburi. Din politeţe s-a dus la sala de lectură şi a inventat chestia asta care-mi mănîncă cinci-şapte ore pe zi.

În domeniul psihoterapiei şi al consilierii, în SUA există practica videoconferinţelor de peste 15 ani, sub denumirea de „telepractice”. Această nevoie a apărut în momentul în care Departamentul care se ocupa de veteranii de război a realizat că aceştia, cei mai mulţi invalizi, au nevoie de asistenţă psihologică şi nu pot beneficia de ea din motive de mobilitate, distanţă etc.

Gândirea (fals) pozitivă este un imperativ social pe care ne forţăm să îl impunem atunci când emoţiile noastre, de regulă negative, sunt în contradicţie cu ceea ce afişăm. Gândirea (fals) pozitivă este un relativism cultural. În SUA, de pildă, oamenii se simt obligaţi să afişeze o mină optimistă, veselă, pusă pe treabă, atunci când, de fapt, se simt demotivaţi, trişti sau chiar deprimaţi.

Psihoterapia cu ajutorul realităţii virtuale nu mai este un subiect science fiction. Terapia în virtuo, cum a fost denumită, este folosită cu succes încă din anii ’90 în SUA, iniţial ca un proiect al armatei pentru soldaţii care se întorceau de pe front şi sufereau de Stres Post Traumatic.

În anii 60, Stanley Milgram, un psiholog american, a efectuat un experiment social care, deşi a fost îndeajuns de contestat de-a lungul vremii, arată un lucru cert: oamenii sunt capabili să îi pedepsească pe alţii fără să fie constrânşi. S-a luat în calcul, în timpul procesului de la Nurenberg (sau filme precum A Few Good Men), scuza legală: „Eu nu am vrut, doar ascultam ordine”.

În urmă cu două luni am început să mă simt rău. În mod previzibil, înainte să las anxietatea generată de incertitudine să mă domine, am încercat, ca oricine, să găsesc o cauză şi un sens în ceea ce mi se întâmplă. Ca să putem exista avem nevoie de liniaritate, coerenţă, dar mai ales de sens.

Cazul tragic al fetiţei din Spania care va fi eutanasiată este cronica unei morţi anunţate. Fetiţa, în vârsta de 12 ani, suferă de o boală incurabilă, fapt ce i-a determinat pe părinţii ei să ia hotărârea de a-i curma viaţa „cu demnitate“.

Depresia postpartum (DPP) afectează în jur de 10-15% dintre proaspetele mămici. Unii doctori sunt de părere că aceasta apare din cauza modificărilor de ordin biologic din corpul mamei. În timpul sarcinii, ca şi după naştere, sunt tot felul de fluctuaţii ale nivelului de hormoni care pot induce stări emoţionale instabile.

S-au scris multe despre sinucidere, de cele mai multe ori cu patos, pentru că nu este în firea umană să putem vorbi cu detaşare despre viaţă şi moarte. Atunci când vine vorba despe avort, eutanasie, defenestrare sau alte tipuri de moarte, lucrurile devin personale, chiar dacă nu au legătură cu noi.

Atunci când oamenii se ceartă îşi doresc foarte tare un singur lucru: să le dai dreptate. Sunt puţini cei care doresc să se certe cu sens, să îşi exprime nemulţumirile în mod asertiv, să îşi dorească să rezolve ceva în urma disputei sau să ajungă la un compromis.

Am copilărit împreună la Târgovişte, mie îmi era frică de înălţime, ea era foarte curajoasă şi privea oraşul de sus din Turnul Chindiei, puţin aplecată peste balustradă ca să mă vadă pe mine murind de frică şi de nervi.

Cam la aşa ceva se reduce orice discuţie despre subiectele care polarizează societatea. Orice e permis până în momentul în care încalci libertatea celuilalt. Aşa cred că se pune problema când vine vorba mai ales de vaccinuri, pentru că asistăm la un adevărat trend anti-vaccinare condus de amazoane maternale. Până mai deunăzi, pe primul loc în alegerea extremă era vegetarianismul, dezbătut la fel de intens şi de interesant ca vaccinarea.

Belle Gibson a reuşit să îşi lanseze o carieră de succes în blogging, să adune peste 200.000 de urmăritori pe Instagram şi să îşi vadă propria aplicaţie inclusă pe noul Apple Watch. Şi asta pentru că a explicat lumii cum s-a vindecat ea de cancer folosind produse naturiste.

Spune-mi cum te simţi, ca să-ţi spun ce conflicte interioare ai. Afecţiunile şi „bolile” fizice sunt de fapt modul prin care corpul îţi atrage atenţia că ai tipare de viaţă nesănătoase.