Interviu Rutina grăbită care decide sănătatea întregului corp. Parodontolog: „Diferența reală nu este dată de tipul periuței, ci de felul în care aceasta este folosită“
0Doar 1 din 5 români ajunge la medicul stomatolog cel puțin o dată pe an, iar igiena orală rămâne adesea incompletă, în ciuda unei rutine aparent respectate. În acest context, periuța de dinți, poate cel mai banal obiect din viața de zi cu zi, devine unul dintre cele mai subestimate instrumente de prevenție. Folosită grăbit sau incorect, își pierde din eficiență, iar consecințele apar lent, fără durere, dar cu efecte pe termen lung asupra întregului organism.
Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ despre obiceiuri, mituri și realități, dr. Mariana Cărămidă, medic primar parodontolog și membru al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, explică de ce periajul dentar este mai mult decât un gest de igienă: este primul pas esențial în prevenția medicală.
„Weekend Adevărul“: Periuța de dinți este considerată cel mai ieftin medicament din lume. De ce credeți că un obiect atât de simplu este încă subestimat când vine vorba de sănătate?
Dr. Mariana Cărămidă: Periuța de dinți este subestimată tocmai pentru că nu impresionează. Nu are ambalaj sofisticat, nu vine cu promisiuni spectaculoase și nu produce efecte dramatice peste noapte. Într-o societate obișnuită să asocieze sănătatea cu intervenții complexe, aparatură modernă și tratamente costisitoare, un obiect simplu, de câțiva lei, pare prea banal pentru a fi luat în serios. Totuși, din punct de vedere medical, vorbim despre unul dintre cele mai eficiente instrumente de prevenție cunoscute.
Un alt motiv pentru care periuța de dinți este ignorată ține de faptul că efectele lipsei periajului nu sunt imediate. Caria nu doare la început. Boala parodontală evoluează lent, ani de zile, fără simptome evidente, în afara unor sângerări gingivale ce sunt, în general, neglijate. Absența durerii creează iluzia sănătății. În cabinet, pacienții ajung adesea prea târziu și spun același lucru: „Dacă m-ar fi durut, aș fi venit mai devreme“. Această mentalitate explică de ce prevenția, deși cunoscută teoretic, este rar practicată consecvent.
Mai există și o problemă culturală. În România, sănătatea orală a fost mult timp tratată separat de sănătatea generală, ca o chestiune „minoră“, estetică sau opțională. Or, știința modernă a demonstrat clar că infecțiile și inflamațiile cronice din cavitatea orală au efecte sistemice, influențând bolile cardiovasculare, diabetul sau complicațiile din sarcină. Periuța de dinți nu protejează doar zâmbetul, ci participă activ la menținerea echilibrului întregului organism.
Există o legătură între periaj și prevenție?
În sănătatea orală există un paradox major: cele mai frecvente boli sunt și cele mai prevenibile. Cariile dentare și bolile gingivale afectează peste 90% dintre oameni, conform Organizației Mondiale a Sănătății, dar pot fi prevenite în mare măsură printr-un periaj corect și constant. Cu toate acestea, prevenția rămâne subfinanțată, subcomunicată și subestimată – atât de pacienți, cât și, uneori, de societate în ansamblu.
Periuța de dinți nu este suficient percepută ca având un rol în sănătate, ci ca un obiect de igienă banal, asociat cu rutina grăbită de dimineață sau cu un gest mecanic făcut fără atenție. Rareori este privită ca prima verigă a unui lanț de prevenție care începe acasă și continuă în cabinetul stomatologic. În realitate, periajul zilnic este echivalentul unui micro-tratament repetat, care ține sub control o inflamație bacteriană cronică.
Cum ați descrie obiceiurile de periaj ale românilor?
Obiceiurile de periaj ale românilor ar putea fi descrise ca fiind mai bune decât percepția publică generală, dar încă insuficiente din perspectiva prevenției moderne. Datele din Studiul Național privind starea de sănătate orală a românilor, realizat de Colegiul Medicilor Stomatologi din România, arată că 56% dintre adulți declară că se spală pe dinți de două ori pe zi, conform recomandărilor medicale. În cabinet, observăm frecvent că periajul, deși prezent ca obicei, nu este întotdeauna complet sau corect. Acest lucru este susținut de datele privind igiena interdentară: peste 70% dintre adulți nu folosesc ața dentară, periuțele interdentare sau irigatorul bucal. Cu alte cuvinte, periajul este adesea singurul gest de igienă orală, iar acest lucru îi reduce eficiența preventivă.
La copii, situația este mai fragilă. Studiul arată că doar aproximativ jumătate dintre copii se spală pe dinți de două ori pe zi, ceea ce sugerează că obiceiul nu este încă suficient de bine consolidat în familie și în școală. Această discontinuitate explică, în timp, persistența problemelor de sănătate orală de la vârste tinere.
Un alt element important este relația cu medicul stomatolog. Conform acelorași date, doar 1 din 5 români merge la stomatolog cel puțin o dată pe an. Lipsa controalelor periodice înseamnă mai puțină educație practică privind periajul corect și mai puține corecții timpurii ale obiceiurilor greșite. În ansamblu, obiceiurile de periaj ale românilor nu pot fi descrise ca absente, ci ca incomplete. Există un nucleu solid de comportamente corecte, dar ele nu sunt suficient susținute de igiena interdentară, controale regulate și einformarea din surse relevante. Iar aceasta este, probabil, una dintre cele mai importante direcții de lucru pentru prevenția în sănătatea orală în anii următori.
Graba strică treaba
Cât de des ar trebui, de fapt, să ne spălăm pe dinți pentru a ne proteja eficient sănătatea orală? Și ce se întâmplă când nu o facem suficient de des?
Periajul dentar ar trebui făcut de două ori pe zi, dimineața și seara, nu ca un ideal teoretic, ci ca o necesitate biologică. Cavitatea orală este un mediu în care există o floră microbiană permanentă, însă în anumite condiții bacteriile dăunătoare se acumulează peste un anumit nivel inducând un dezechilibru care predispune la bolile orale, iar igiena zilnică este modul esențial prin care acest proces poate fi ținut sub control. Periajul de dimineață răspunde mai ales unei nevoi de confort și prospețime, însă periajul de seară este cel care are adevărata valoare preventivă.
Pe timpul nopții, când secreția salivară scade, bacteriile au condiții favorabile de multiplicare. Fără curățare înainte de culcare, placa bacteriană rămâne activă ore întregi, cu efecte cumulative asupra dinților și gingiilor. Atunci când periajul este făcut rar sau inconstant, consecințele nu apar imediat și tocmai acest lucru îl face ușor de neglijat.
Caria și boala gingivală nu sunt, de regulă, dureroase la început. Ele se instalează lent, în tăcere, iar semnele devin evidente abia când problema este deja avansată. În practică, acest lucru se traduce prin tratamente mai complexe, mai costisitoare și mai invazive, care ar fi putut fi evitate printr-o rutină simplă și constantă. Periajul regulat nu garantează absența problemelor, dar reduce semnificativ riscul lor și întârzie apariția complicațiilor. De aceea, spălatul pe dinți de două ori pe zi nu este un gest „opțional“ sau „recomandabil“, ci fundamentul minim al sănătății orale. Restul intervențiilor stomatologice vin, inevitabil, acolo unde această rutină lipsește.
Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le face lumea când se spală pe dinți – în privința mișcărilor, duratei sau presiunii aplicate?
Cea mai frecventă greșeală este graba. Periajul este adesea redus la câteva zeci de secunde, insuficiente pentru a îndepărta placa bacteriană de pe toate suprafețele dentare. Spălatul pe dinți devine astfel un gest de rutină, bifat rapid, nu un act de îngrijire atentă. O altă eroare comună ține de tipul mișcărilor. Mulți oameni folosesc mișcări orizontale, energice, care par eficiente, dar care, în realitate, curăță incomplet și pot traumatiza gingiile. Aceste mișcări tind să evite linia gingivală, acolo unde se acumulează cea mai mare cantitate de placă bacteriană.
Presiunea excesivă este, de asemenea, o greșeală frecventă. Există tendința de a asocia forța cu eficiența, însă placa bacteriană nu necesită frecare intensă. Aplicarea unei presiuni mari nu îmbunătățește curățarea, ci crește riscul de retracții gingivale și sensibilitate dentară. Nu în ultimul rând, multe persoane neglijează zonele mai greu accesibile – dinții posteriori, suprafețele interne sau spațiile dintre dinți. Aceste omisiuni repetate explică apariția frecventă a cariilor și inflamațiilor în zone aparent „neproblematice“.
Cu un mic exces de zel
Mulți oameni cred că „dacă freci mai apăsat, cureți mai bine“. Ce este greșit în această idee?
Este greșită pentru că pornește de la o înțelegere simplificată a periajului. Dinții nu sunt o suprafață inertă care trebuie frecată, ci fac parte dintr-un ansamblu biologic sensibil, în care dintele și gingia funcționează împreună. Ceea ce îndepărtăm prin periaj nu sunt depuneri dure, ci placa bacteriană, care nu necesită forță, ci constanță și tehnică adecvată. Aplicarea unei presiuni mari nu îmbunătățește curățarea. În schimb, poate afecta gingia și, în timp, structura dintelui. Este una dintre situațiile în care intenția bună produce efecte contrare: dinți aparent bine îngrijiți, dar cu gingii traumatizate și sensibilitate crescută.
Periajul eficient nu ține de intensitate, ci de control. Mișcările blânde, bine orientate și făcute suficient timp sunt mult mai eficiente decât un periaj scurt și agresiv. Ideea că „mai apăsat“ înseamnă „mai bine“ este una dintre cele mai persistente erori legate de igiena orală și una dintre cel mai ușor de corectat prin educație.
Se poate „exagera“ cu periajul? Există riscul de a răni gingiile sau de a distruge smalțul dacă ne spălăm prea des sau prea agresiv?
Da, se poate exagera, iar acest lucru este mai frecvent decât se crede. Periajul este benefic atunci când este corect, dar devine problematic atunci când este prea agresiv sau făcut cu o presiune constant excesivă. Dintele și gingia sunt structuri rezistente, dar nu sunt proiectate să suporte zilnic un stres mecanic intens. Spălatul prea des, mai ales în combinație cu periuțe dure și paste abrazive, poate duce în timp la retracții gingivale și la pierderea progresivă a smalțului. Aceste efecte nu apar brusc, ci se acumulează lent, motiv pentru care sunt adesea puse pe seama „sensibilității“ sau a vârstei, nu a periajului incorect. În cabinet, acest tip de exagerare se recunoaște ușor: dinți curați, dar cu zone de abraziune la nivelul coletului dentar și gingii retrase, sensibile. Este o situație paradoxală, în care dorința de a face „mai mult pentru sănătate“ ajunge să producă un dezechilibru. Periajul eficient nu presupune frecvență excesivă sau forță, ci regularitate și blândețe. De două ori pe zi, cu o tehnică corectă și o periuță adecvată, este suficient pentru majoritatea oamenilor. Dincolo de acest echilibru, beneficiul nu mai crește, iar riscul începe să apară.
Cele patru afecțiuni care îți pun viața în pericol dacă nu te speli pe dinți zilnicSchimbarea regulată a periuței, esențială
Cât de des ar trebui schimbată periuța de dinți și ce riscuri implică folosirea uneia vechi?
Periuța de dinți ar trebui schimbată regulat, nu atunci când devine vizibil inutilizabilă. Recomandarea general acceptată este de aproximativ trei luni, interval în care perii își păstrează forma și eficiența. După acest prag, periuța nu mai curăță corect, chiar dacă aparent „încă arată bine“. O periuță uzată își pierde capacitatea de a ajunge eficient la linia gingivală și între dinți. Perii deformați nu mai îndepărtează placa bacteriană, iar periajul devine mai degrabă un gest simbolic decât unul eficient.
În plus, o periuță veche poate reține bacterii, mai ales dacă este păstrată în condiții improprii sau folosită după episoade de boală. În practică, folosirea îndelungată a aceleiași periuțe este asociată cu un periaj ineficient, nu neapărat cu lipsa lui. Pacientul se spală pe dinți, dar rezultatul nu mai este cel așteptat, ceea ce duce la acumulări lente de placă și tartru. Schimbarea regulată a periuței este un detaliu mic, dar esențial. Face diferența dintre o rutină de igienă care funcționează și una care doar creează impresia de curățenie.
Contează cu adevărat ce fel de periuță folosim – manuală sau electrică, cu peri moi sau tari?
Contează, dar mai puțin decât se crede. În practica zilnică, diferența reală nu este dată de tipul periuței, ci de felul în care aceasta este folosită. O periuță simplă, utilizată corect și constant, este mai eficientă decât una sofisticată, folosită superficial. Pentru majoritatea oamenilor, periuța cu peri moi rămâne opțiunea cea mai sigură și mai echilibrată. Curăță eficient fără a agresa gingiile sau smalțul. Periuțele cu peri tari sunt rareori necesare și, în timp, pot produce mai multe probleme decât beneficii. Periuțele electrice pot fi un ajutor real în anumite situații, dar nu reprezintă o soluție în sine. Ele nu înlocuiesc atenția, durata sau regularitatea periajului. Fără acestea, avantajul tehnologic devine marginal.
Se încarcă comentariile...
