Politicul pune tunurile pe băncile centrale, în toată Europa. România nu face excepţie 3

Vrând să stoarcă de bani companiile din sectorul energetic românesc, Liviu Dragnea, Darius Vâlcov şi Orlando Teodorovici i-au oferit Rusiei prin OUG114 un avantaj comercial aproape nesperat în urmă cu câţiva ani: acces neîngrădit la piaţa de gaze naturale a Europei de Est.

Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de către preşedintele Klaus Iohannis cu privire la bugetul pe 2019, eliminând astfel orice speranţă că acest proiect iresponsabil şi mincinos va trebui regândit.

Media prezintă date privind emigraţia puternică mod recurent. Profesorul Vasile Ghetau, de la Centrul de Demografie al Academiei Române, şi alţi specialişti probează acest fenomen de mai mulţi ani. Dar nu numai România cunoaşte plecare masivă de populaţie.

Cauza structurală a adâncirii deficitului extern nu este creşterea veniturilor românilor, aşa cum spun unii analişti. Este altceva. Oferta internă de bunuri şi servicii nu s-a adaptat nici de această dată unei cereri agregate în creştere, în principal din cauza accesului redus la finanţare a companiilor autohtone. Este un deficit structural istoric aici.

În timp ce Parlamentul dezbate un buget fantasmagoric, bazat pe o creştere economică de 5,5% şi o reducere a şomajului, efectele politicilor fiscal-economice dezastruoase ale actualului executiv încep să producă efecte în economia reală: fabrici îşi închid porţile, companiile taie de la investiţii, firmele fac reduceri de personal.

Motivate de Pachetul Energie adoptat în 2018 şi de modul cum Nord Stream 2 va rescrie contextul geopolitic din UE şi relaţia Rusia - Germania pe noile rute de transport a gazelor naturale, mai multe state din UE îşi iau din timp măsuri de reformare a sistemului energetic. În schimb, ţara noastră vrea păstrarea unui mix energetic „echilibrat şi diversificat” printr-un set de acţiuni nerealiste, vulnerabilizându-şi viitorul securităţii energetice.

Ministerul Finanţelor Publice a ieşit cu o nouă emisiune de titluri de stat către populaţie, consecinţa directă a unui lucru deosebit de grav: Guvernul e o asemenea paria pentru mediul de afaceri încât nu mai poate atrage fondurile de care are nevoie de pe piaţa bancară.

ANRE a publicat „Normele de aplicare în domeniul gazelor naturale“ ale OUG 114/2018, prin care doreşte să se armonizeze legislaţia secundară existentă cu prevederile legale în vigoare. Analizând cu foarte mare indulgenţă, făcând abstracţie de articolele şi anexele care lipsesc din documentele publicate, nu pot să afirm decât că este un act normativ amatoricesc, lipsit de o aplicabilitate efectivă.

Există dezideratul conturat politic că, până la jumătatea deceniului ce vine România să adere la zona euro (ZE); se aduc în acest sens argumente de ordin economic, politic şi geopolitic. Asemenea argumente se regăsesc în Raportul de fundamentare a aderării la ZE, care a fost elaborat sub îndrumarea Comisiei Naţionale formate la începutul anului trecut.

România este în centrul celei mai aprinse dezbateri pe tema securităţii energetice a Uniunii Europene. Amendamentele propuse de Comisia Europeană la Directiva Gazului şi susţinute de România, în exerciţiul preşedinţiei Uniunii Europene, au întâmpinat, în Consiliul UE, o opoziţie feroce din partea Germaniei şi Olandei, principalele ţări care ar beneficia de gazul rusesc transportat prin viitoarea conductă Nord Stream 2.

Consumatorii au fost înştiinţaţi de furnizori că vor opera modificări în preţul de vânzare a gazelor naturale, urmând ca acesta să fie mai mare începând cu 1 ianuarie 2019, din cauza OUG 114/2018. Astfel, în plină iarnă, consumatori casnici şi industriali se văd în situaţia de a plăti mult mai mult pentru gaze decât în anul anterior şi chiar mai mult decât în ultimele luni ale anului 2018.

România ar trebui să privească foarte atent la modul inteligent în care Danemarca şi-a reformat sistemul energetic. Deşi importă electricitate şi exportă gaze naturale, danezii au găsit soluţiile perfecte pentru a-şi întări securitatea energetică. Nu au folosit vorbe de duh şi retorică extremistă, ci au promovat energia curată, digitalizarea, cercetarea, instrumentele de măsurare a consumului în timp real şi au investit în cercetare şi inovare.

Economia românească este mult mai imună în faţa crizei faţă de acum 10 ani. Probabilitatea unui atac speculativ asupra leului este una foarte redusă. Fundamentele economice sunt bune, chiar dacă există o tendinţă care trebuie corectată - adâncirea deficitului de cont curent.

Criza de la Complexul Energetic Oltenia pare să se fi stins. Urmează însă criza generală pe care Guvernul nu o mai poate evita, o criză cauzată de propriile politici populiste şi iresponsabile.

OUG 114/2018 sub aspectul plafonării preţului la gazele naturale, fundamentată pe o prevedere legală inexistentă, are „avantajul“ tehnic că nu poate fi atacată decât de inexistentul Avocat al Poporului. Doresc să precizez că totuşi mai există, o cale juridică, prin care atacarea acestei Ordonanţe să poată să fie realizată. Voi încerca să arăt câteva dintre multele probleme, care derivă din aplicarea OUG de plafonare a preţului gazelor naturale.

Am ajuns şi aproape de capătul implementării strategiei #wageledgrowth. După doi ani de implementare accelerată a măsurilor de restabilire a echităţii între remunerarea muncii şi a capitalului, putem spune să #wageledgrowth şi-a atins ţintele. În anii 2019 şi 2020 implementarea #wageledgrowth va continua doar gradual, cu măsuri importante, dar de mai mică amploare. Este totuşi necesară consolidarea noii poziţii deţinute, a noului normal.

OUG de „taxare“ şi plafonare a preţului gazelor a fost emisă, în condiţiile despre care am scris deja, a intrat în vigoare în data de 29 decembrie 2019 şi produce deja efecte, determinând practic acţiuni retroactive.

Suprataxa privind băncile a provocat discuţii aprinse. Chiar dacă ar putea fi interpretată în registrul unei reglementări a ratelor la împrumuturi acordate clienţilor non-bancari, lucrurile merg adânc; raportarea Robor-ului la o rată de referinţă (RR), anunţată la 1,5% şi apoi ajustată la 2%, priveşte politica monetară a BNR.

Plafonarea preţului de achiziţie al gazelor naturale din producţia internă are potenţialul de a creşte importurile de gaze ruseşti, va îngreuna orice demers de reindustrializare în următorii trei ani şi creează falsa impresie că această măsură este una justă pentru consumatorul casnic.

Cine lucrează cu program întreg trebuie ferit de sărăcie. Salariul minim a fost gândit în acest scop. Unele state europene au realizat dezideratul mai bine, altele mai rău. Rezultatul este surprinzător.