Se vorbeşte mult în ultima perioadă despre o revenire economică în forma literei V (V-Shaped Recovery). Se cuvine a scrie câteva observaţii pe această temă.
Intrarea în procedura de insolvenţă,
se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile
pentru plata datoriilor, după 30 de zile de la scadenţă, faţă de unul
sau mai mulţi creditori. Insolvenţa este iminentă atunci când se
dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile angajate.
Îmi amintesc ce zgomot a produs în lumea corporatistă prăbuşirea Enron,
care a tras după sine dispariţia firmei de consultanţă şi audit Arthur
Andersen (una din primele 5 în lume). S-a vorbit atunci de conflicte de
interese, ochi închişi faţă de operaţiuni neclare şi necurate ale Enron,
cea care transformase piaţa energiei din California într-un veritabil
casino.
Abordarea demagogică a creşterii pensiilor şi indicarea unor
surse de finanţare fanteziste conduc spre un climat de nelinişte atât la
nivel social, cât şi în economie. Atât amânarea transferului de către
stat a contribuţiilor salariaţilor către fondurile de pensii private,
cât şi cheltuirea rezervelor BNR ar destabiliza grav economia, cu
consecinţe pe termen lung.
Din păcate,
veştile economice nu sunt deloc bune pentru români. Multe firme importante au anunţat
disponibilizări. De exemplu, Grupul Lactalis închide două fabrici, la Floreni şi la Vatra Dornei, iar această decizie implică un
număr mare de disponibilizări. De asemenea, fabrica Ford Craiova a anunţat că va concedia o parte din angajaţi din cauza
condiţiilor de pe piaţă.
De două săptămâni de când s-au deschis terasele şi plajele ne-am relaxat. Unii din noi nici nu mai vrem să auzim despre pandemie, tot mai mulţi amici susţin teorii conspiraţioniste şi dacă putem petrece o ora la terasă, merge în Vamă sau în Grecia în vacanţă aproape că suntem mulţumiţi. Orice, dar să nu mai stăm în casă.
Digitalizarea
trebuie să schimbe fundamental relaţionarea dintre stat, cetăţean şi mediul de
afaceri, şi nu doar prin dispariţia distanţei, ci prin utilizarea extensivă a
tehnologiei la nivelul administraţiei centrale şi locale. De câţiva ani deja,
digitalizarea a devenit un buzzword. O banalitate în zona serviciilor
financiare, a Retail-ului, a furnizorilor de utilităţi, digitalizarea a rămas mai
mult decât timidă în zona administraţiei.
În perioade complicate, investiţiile publice sunt considerate drept ”ancore” sau medicamente cu valoare de stimulent pentru economiile în suferinţă, dacă sunt aplicate în zone cu amprentă importantă şi cu putere de propagare în economie. Se spune că acolo unde miroase a ciment, există sau va exista foarte rapid dezvoltare. Dar până acum, în România, în perioade de criză nu a prea mirosit a ciment. De ce s-a întâmplat acest lucru?
Adevărata înţelepciune este să realizezi ca nu ştii totul, susţinea
Socrate. Fără să ridicăm statui antreprenorilor, deşi unii ar merita cu
siguranţă, este clar că sunt făcuţi dintr-un aluat descurcăreţ.
România are nevoie de abordări responsabile. Personal, am încredere că
vom depăşi această criză, asistând la o revenire in V in termenii avansaţi de
guvern
Încă de pe băncile liceului ne pregătim pentru viaţa activă, profesie şi muncă, aspecte care vor conta într-o măsură considerabilă pentru un trai mai bun, pentru viitorul fiecărui student şi absolvent de studii terţiare (superioare).
Trebuie să conştientizăm că în contextul creşterii gradului de
digitalizare a vieţii cotidiene, România poate deveni un jucător important la nivel
mondial în zona de IT&C. Creativitatea şi hărnicia programatorilor români
pot fi bazele pentru dezvoltarea unor produse cu valoare adăugată ridicată care
să scoată România în câţiva ani dintr-o potenţială middle income trap.
Cererea de energie electrică din România a scăzut cu 9.3%, în timp ce producţia a crescut cu 30%, iar preţurile pe bursa de electricitate (PZU) au scăzut cu 34% în perioada 2 Martie — 25 Mai 2020 comparat cu perioada similară a anului 2019..
România nu a reuşit să tragă din banii alocaţi în cincinalul curent nici 30% din suma care îi revenea. La acest moment, contrar a celor ce se crede, România este contributor net la bugetul Uniunii Europene şi nu unul dintre beneficiari, însă vina este la Bucureşti şi nu la Bruxelles.
Cu un deficit de
4,6% în anul 2019, România are un spaţiu fiscal de manevră mult mai mic decât
multe state din Uniunea Europenă. Această criză ne prinde iar în mijlocul unei
politici prociclice, în care, în loc să fi economisit pentru vremuri rele în
ultimii opt ani de creştere economică, am făcut deficite de multe ori
nesustenabile.
Vin banii! O sumă - vom vedea calculele finale - care se va apropia, în
principiu, de 20 de miliarde Euro, bani destinaţi repornirii motoarelor
economice şi sociale afectate sau chiar blocat de efectele pandemiei şi
reconectării cu circuitele lumii globalizate. Bani pe care, în funcţie
de înţelepciunea şi ştiinţa de guvernare a celor care ne conduc, chiar
ar putea să producă rezultate. Ar putea, zic, dar nu există garanţii
absolute.
COVID-19 reprezintă o provocare globală fără precedent, care ne-a schimbat total viaţa. Atacul asupra sănătăţii, incertitudinile privind disponibilitatea alimentelor, provocările la nivel social şi economic, toate fac parte acum din noua noastră realitate. Cum ar trebui să gestioneze această tensiune un om de afaceri? Stăm şi aşteptăm să vină sfârşitul lumii sau ne aruncăm în luptă?
Oameni de afaceri, angajaţi, consultanţi, consumatori, clienţi ai companiilor, furnizori, cu toţii, indiferent de rol, ne batem capul în aceste zile şi încercăm să prefigurăm răspunsul la întrebarea: pentru ce ne pregătim? Cum se va schimba viaţa şi munca noastră în următorii ani, în condiţiile unor influenţe din mediul extern pe care, fie nu le-am intuit fie, cărora nu le-am evaluat corect impactul.
Traiectoria repornirii economice în România depinde de cum ne vom
descurca cu finanţarea economiei în 2020 şi de cum vom fructifica
bugetul crescut al UE în anii ce vin, de politici concrete şi refacerea
lanţurilor de producţie în Europa.
Achievements din CV-uri sunt o mană cerească
pentru cei mai mulţi recrutori, pentru că nu există alt loc mai potrivit în CV
în care candidatul să-şi arate mai pe faţă lipsa de logică, de inteligenţă, de
înţelegere a mecanismelor elementare de business, decât atunci când îşi
prezintă realizările.
