Analiză Leul sub asediu. Intervențiile masive ale BNR care au blocat prăbușirea monedei naționale

Cursul valutar pare un indicator abstract, dar în realitate reflectă direct încrederea într-o economie. Profesorul Radu Nechita explică de ce fiecare criză politică ajunge, inevitabil, să se vadă în buzunarul oamenilor.

Leul se devalorizează la schimbarea premierilor. FOTO: Septimiu Balica/pixabay

Analiza realizată de compania de consultanță CC Tax Advisory a reconstruit evoluția cursului EUR/RON în momente-cheie de instabilitate politică, folosind comunicatele BNR, presa financiară a perioadei și arhivele cursului de referință. Au fost urmărite patru repere: nivelul de la începutul săptămânii în care a fost anunțată schimbarea premierului, cursul din ziua demiterii, variația procentuală și timpul necesar revenirii la nivelul anterior crizei. Trebuie ținut cont că leul se află, structural, pe un trend de depreciere, iar intervențiile BNR au avut adesea rolul de a limita fluctuațiile, nu de a inversa direcția.

Potrivit Corneliei Năstase, CEO al companiei, concluzia celor zece ani analizați este clară: „moneda națională reacționează mai puțin la evenimente politice punctuale și mai mult la gradul de incertitudine generat de acestea”. Atunci când există o succesiune clară la nivelul guvernării, piețele tind să ignore turbulențele. În schimb, lipsa unui succesor clar amplifică volatilitatea, iar costurile sunt resimțite în special de companiile cu expunere în valută — firme cu contracte în euro, credite externe sau importuri semnificative. Pentru acestea, incertitudinea politică se traduce rapid în cheltuieli mai mari.

.Tranziția guvernamentală duce la o depreciere între 0,74% și 3%

Caracterul predictiv al analizei este esențial: în medie, o tranziție guvernamentală dezordonată duce la o depreciere de aproximativ 0,74%, cu episoade ce pot depăși 3% în contexte de criză combinată, politică și electorală. În acest context, lipsa unor strategii de acoperire a riscului valutar expune companiile unor fluctuații semnificative ale cursului.

Criza din 2026 aduce însă o nuanță suplimentară: piețele obligațiunilor reacționează mai rapid decât cursul valutar. Explicația constă în faptul că BNR a demonstrat că poate interveni pentru a stabiliza leul, în timp ce costurile de finanțare externă nu beneficiază de același mecanism de protecție. Astfel, creșteri bruște ale randamentelor obligațiunilor, generate de tensiuni politice interne, indică faptul că riscul politic este integrat direct în costurile de împrumut ale statului. Aceste costuri se propagă ulterior în economie, prin dobânzi mai mari, presiuni bugetare și posibile ajustări fiscale care afectează mediul de afaceri.

Comparativ cu anii anteriori, vulnerabilitatea actuală este mai ridicată: deficit bugetar mare, presiuni asupra ratingului suveran și spațiu fiscal limitat. Aceste condiții amplifică impactul potențial al șocurilor politice.

În acest context, companiile sunt sfătuite să trateze instabilitatea politică drept un risc gestionabil, nu un eveniment excepțional. Instrumente precum contractele forward, opțiunile valutare sau conturile multivalută pot reduce expunerea, indiferent de evoluțiile politice. Analiza arată că durata incertitudinii, nu momentul schimbării, influențează cel mai mult cursul.

Exemplele concrete confirmă aceste tendințe. Cea mai puternică depreciere, de peste 3%, a avut loc în mai 2025, pe fondul unei crize complexe: rezultate electorale neașteptate, incertitudini geopolitice și prăbușirea coaliției de guvernare. În contrast, demiterea premierului din 2021 a avut un impact minim, deoarece tensiunile erau deja anticipate de piață. Un caz aparte rămâne 2017, când demiterea propriului premier de către partidul său a generat o reacție negativă cauzată de caracterul fără precedent al evenimentului.

Radu Nechita: „Când scade puterea mea de cumpărare pentru bunurile din țară, nu are cum să rămână constantă față de bunurile din import”

Legătura dintre inflație și cursul valutar este mai directă decât pare la prima vedere, iar explicația pornește dintr-un mecanism simplu: scăderea puterii de cumpărare. „Inflația înseamnă deprecierea, scăderea puterii de cumpărare, așa este percepută de către cetățeni”, explică economistul Radu Nechita, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai. Cu alte cuvinte, atunci când leul cumpără mai puține bunuri și servicii în țară, nu are cum să-și păstreze valoarea nici în raport cu bunurile din import.

De aici apare inevitabil presiunea pe curs: „Când scade puterea mea de cumpărare a banului pentru bunurile și serviciile din țară, nu are cum să rămână constantă puterea de cumpărare față de bunurile din import. Valuta este un bun din import”. Concluzia este directă: dacă există mai mulți lei în economie, vor fi necesari mai mulți lei pentru a cumpăra euro sau dolari. „Dacă sunt mai mulți lei, vor trebui plătiți mai mulți lei pentru o monedă străină”, punctează economistul.

În acest mecanism intervine și dobânda, a treia piesă esențială. „Dacă oamenii anticipează creșterea inflației, dobânda pe care o vor cere pentru a da bani împrumut va fi mai mare”, explică Nechita. Astfel, inflația, dobânzile și cursul valutar formează un triunghi în care fiecare element îl influențează pe celălalt.

„Capacitatea economiei de a produce depinde foarte mult de ce fac politicienii”

Însă dincolo de mecanismele economice clasice, profesorul atrage atenția asupra unui factor decisiv: politica. „Capacitatea economiei de a produce depinde foarte mult de ce fac politicienii”, spune el. Mai exact, piețele reacționează diferit în funcție de direcția în care se îndreaptă politicile publice.

„Există politicieni care promovează politici ostile întreprinzătorilor și alții care au reputația că susțin mediul economic”, explică Nechita. Iar această diferență se reflectă rapid în cursul valutar. Dacă investitorii percep că viitorul aduce taxe mai mici și mai puțină birocrație, reacția este una de încredere. „Acest lucru va determina mai degrabă o întărire a leului decât o depreciere”, spune el.

Un aspect esențial este că piețele nu reacționează la trecut, ci la viitor. „Prețurile depind de viitor, nu de trecut. Cursul valutar depinde de prețul de mâine, nu de cel de ieri”, subliniază economistul. Astfel, anticipațiile devin mai importante decât evenimentele în sine.

De aceea, multe mișcări ale cursului apar înainte de alegeri, nu după. „Dacă se știe din timp cine va câștiga și ce politici va aplica, deprecierea are loc înaintea alegerilor. Este deja reflectată în preț”, explică Nechita. În schimb, adevăratele șocuri apar atunci când există surprize.

„În 2024, Banca Centrală a trebuit să cheltuiască miliarde de euro pentru a apăra cursul”  

Un exemplu relevant este anul 2024, când rezultatul neașteptat al unui candidat antisistem a generat turbulențe majore. „A fost o surpriză, iar efectul a fost de așa natură încât Banca Centrală a trebuit să cheltuiască miliarde de euro pentru a apăra cursul”, spune profesorul.

Intervenția Băncii Naționale a fost una directă: „BNR a vândut euro și dolari pentru a împiedica deprecierea leului”. Practic, instituția a acoperit cererea crescută de valută într-un moment în care investitorii își pierdeau încrederea în leu.

Comportamentul pieței a fost unul tipic pentru perioade de incertitudine: „Oamenii au zis: hai să nu mai avem încredere, vindem lei și cumpărăm ceva mai sigur”. Această reacție a dus la creșterea ofertei de lei și a cererii de euro, ceea ce ar fi împins cursul mult mai sus în absența intervenției BNR.

Profesorul merge chiar mai departe și critică această intervenție, sugerând că efectele reale au fost mascate: „BNR a izolat populația de consecințe și a împiedicat ca acestea să fie reflectate în prețuri”. În opinia sa, dacă deprecierea ar fi fost lăsată să se manifeste complet, alegătorii ar fi înțeles mai clar riscurile unor schimbări politice majore.

„Dacă se anticipează politici care generează incertitudine și fuga investitorilor, va avea loc o depreciere” 

Această „amortizare” a efectelor a avut consecințe pe termen lung. „Oamenii nu și-au dat seama care ar fi consecințele și au revenit ulterior cu același entuziasm pentru schimbarea direcției”, explică Nechita, referindu-se la evoluțiile din 2025.

În esență, cursul valutar devine un barometru al încrederii în viitorul economic al țării. „Puterea de cumpărare a leului este bazată pe capacitatea economiei românești de a produce bunuri și servicii”, spune profesorul. Atunci când această capacitate este pusă sub semnul întrebării, reacția piețelor este rapidă și dură.

Concluzia sa este clară: „Cursul de schimb depinde de puterea de cumpărare a monedelor și de capacitatea productivă a economiei”. Iar această capacitate este, în mare măsură, influențată de deciziile politice.

Astfel, atunci când există perspectiva unor politici favorabile mediului de afaceri, leul se stabilizează sau chiar se întărește. În schimb, „dacă se anticipează politici care generează incertitudine și fuga investitorilor, va avea loc o depreciere”.

În final, lecția este simplă, dar importantă: cursul valutar nu este doar un indicator economic, ci și un vot de încredere zilnic al piețelor în direcția unei țări. Iar acel vot se schimbă rapid atunci când viitorul devine neclar.