Video Termocentrala Paroșeni, inaugurată acum 70 de ani. Ce se va întâmpla cu vechiul colos energetic după închiderea minelor

În aprilie 2026 s-au împlinit 70 de ani de la inaugurarea Termocentralei Paroșeni, cea mai veche termocentrală pe cărbune activă din România. Centrala, inaugurată în 1956, va mai funcționa până în 2030, folosind combustibil din Valea Jiului.

Termocentrala Paroșeni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Cea mai veche termocentrală funcțională pe cărbune din România a intrat în funcțiune la 15 aprilie 1956, în Valea Jiului, la Paroșeni, atunci o mică localitate de pe malul drept al Jiului de Vest, aflată la limita orașelor învecinate Vulcan și Lupeni.

„La data de 15 aprilie 1956, ora 2.47, la Paroșeni a fost realizat primul paralel al turbogeneratorului numărul 1, acesta fiind primul grup energetic de 50 MW din țară, totodată cel mai mare la acea vreme. La acest moment aniversar, centrala Paroșeni consemnează un record remarcabil, fiind cea mai veche unitate energetică din România aflată în funcțiune”, notează Cristian Roșu, fost director al fostului Complex Energetic Hunedoara.

Șapte decenii de minerit și producție energetică

Timp de șapte decenii, Termocentrala Paroșeni a fost principalul producător de energie din Valea Jiului, regiunea minieră din sudul județului Hunedoara, cunoscută pentru cele mai bogate zăcăminte de huilă din România.

Până în 1959 au fost date în funcțiune alte două generatoare, fiecare cu o capacitate de 50 MW/h, iar în perioada 1962-1964, a fost finalizată a doua etapă de construcție a termocentralei, formată dintr-un bloc de 150 MW, care a dublat capacitatea energetică a termocentralei.

→

Imaginea 1/7: Termocentrala electrică de la Paroşeni intrată în funcţiune în 1955 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 200/1955)

În 2009, cele trei generatoare de 50 MW date în folosință în anii ’50 au fost casate, datorită duratei lor de viață depășite. În ultimii ani, centrala din Paroșeni a funcționat cu un singur grup energetic de 176 MW.

De șapte decenii, activitatea Termocentralei Paroșeni a fost strâns legată de cea a minelor de cărbune din jurul ei. Valea Jiului s-a dezvoltat de la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu deschiderea primelor exploatări miniere. În vechiul ținut slab populat al momârlanilor (populația locală românească preocupată în principal de păstorit), aflat la granița regiunilor istorice Transilvania și Oltenia, s-au dezvoltat șase orașe miniere.

Lupeni, Vulcan, Petroșani, Petrila, Uricani și Aninoasa, împreună cu localitățile învecinate de pe coastele munților Parâng, Șureanu și Vâlcan, au ajuns în anii ’90 la o populație de aproape 170.000 de locuitori. În minele de cărbune din Valea Jiului și în termocentrala din mijlocul regiunii munceau atunci zeci de mii de oameni.

Termocentrala, viitor pe gaz

Minele de huilă au fost închise treptat după 1990, iar în prezent au mai rămas în activitate exploatările Lupeni, Lonea, Vulcan și Livezeni. Potrivit programului convenit cu Comisia Europeană pentru închiderea minelor necompetitive din Valea Jiului, lucrările de punere în siguranță, închidere și ecologizare la minele Lonea și Lupeni trebuie derulate etapizat până la 31 decembrie 2026.

Programul de închidere al celor două unități ar putea fi prelungit până în 2028, din cauza complexității măsurilor necesare pentru punerea în siguranță a celor două perimetre. Pentru minele Livezeni și Vulcan, încetarea activității de extragere a cărbunelui este programată pentru anul 2030, iar celelalte lucrări de închidere și ecologizare trebuie finalizate până la 31 decembrie 2032.

Odată cu închiderea minelor de cărbune, și Termocentrala Paroșeni se apropie de sfârșitul activității sale pe huilă. Potrivit oficialilor din Ministerul Energiei, decembrie 2030 va fi ultima lună în care va mai putea arde cărbune din Valea Jiului. Autoritățile au anunțat însă un proiect menit să continue producția de energie electrică în Valea Jiului și după anul 2030, prin construirea la Paroșeni a unui grup pe gaz cu captare de dioxid de carbon.

„Pentru Termocentrala Paroșeni, conform programului de decarbonizare, decembrie 2030 este ultima lună în care va putea să ardă cărbune din Valea Jiului. Avem un proiect agreat de către Guvernul României pentru a instala o turbină pe gaze, care poate ajunge până la 500 MW, și eu sper ca, după realizarea unui studiu de fezabilitate, acesta să poată fi implementat chiar până în anul 2030”, a declarat secretarul de stat Casian Nițulescu.

Cele mai vechi termocentrale din Valea Jiului

Primele centrale electrice din Valea Jiului au fost construite la sfârșitul secolului al XIX-lea, la Vulcan, Lupeni și Petroșani, însă creșterea producției și a populației localităților miniere a impus construcția unor uzine electrice cu o capacitate mai ridicată.

La Vulcan, o astfel de uzină a fost construită în perioada 1909–1910, pe malul drept al Jiului de Vest, în vecinătatea minei de cărbune din localitate. Cazanele sale erau alimentate cu cărbune transportat de la stația finală a funicularelor minei Vulcan, iar apa necesară funcționării ei era pompată din Jiu. Uzina ajunsese la o putere de 18 MW și asigura energia electrică pentru marile unități miniere din zonă, precum și pentru iluminatul și alimentarea cu electricitate a orașelor Vulcan, Aninoasa și Petroșani.

După Al Doilea Război Mondial, extinderea industrializării Hunedoarei și planul de electrificare au impus construirea primelor mari centrale electrice în regiunea Hunedoarei – termocentralele Paroșeni (Valea Jiului) și Mintia (Deva), urmate de salbele de hidrocentrale de la poalele Retezatului și de pe valea Streiului.

În Valea Jiului, din anii ’50, Termocentrala Paroșeni a preluat sarcinile vechilor uzine electrice, care au fost abandonate treptat, în timp ce clădirile lor de epocă și-au pierdut utilitatea, iar fosta centrală electrică din Vulcan este acum ruinată.

Termocentrala a fost plănuită de Institutul de Studii și Proiectări Energetice din Ministerul Energiei, după un proiect al unui institut TEP, în cadrul „Planului de electrificare pe 10 ani” (1951–1960), iar construcția ei a început în martie 1951.

„Au început lucrările pentru construirea termocentralei din Paroșeni–Valea Jiului. Planul de Electrificare a R.P.R. prevede construirea unei mari centrale termoelectrice la Paroșeni–Valea Jiului. Construirea acestei termocentrale va face posibilă electrificarea satelor și mecanizarea tuturor minelor din Valea Jiului, iar, alături de centralele de la Valea Jiului și hidrocentralele de pe Râul Mare, termocentrala de la Paroșeni va alimenta cu curent electric uzinele din regiunea Banat și sud-vestul Transilvaniei”, informa publicația „Constructorul” în aprilie 1951.

Cum a fost construită termocentrala Paroșeni

Complexul a fost proiectat pentru a ajunge la o putere instalată de 300 MW, prin care putea asigura energia pentru minele de cărbune din Valea Jiului, pentru combinatele metalurgice din Hunedoara și Oțelu Roșu, pentru zona petrolieră a Olteniei, dar și termoficarea și electrificarea orașelor Văii Jiului, aflate la acea vreme în expansiune.

„N-a trecut decât o lună de la începerea lucrărilor și, la marginea cătunului Paroșeni, s-a ridicat un adevărat orășel al constructorilor. S-a construit o cantină, baracamente mari, cu dormitoare spațioase, iar alte baracamente sunt în curs de construcție. Echipele de la construcția de baracamente muncesc cu mult avânt, pentru a asigura în timpul cel mai scurt cele mai bune condițiuni pentru cazarea muncitorilor. Pietrișul pentru fundații nu se mai aduce de la mari depărtări, ci chiar din albia Jiului, din apropierea șantierului, realizându-se astfel o economie la cheltuielile de transport, combustibil și materiale de 200.000 lei. Zeci de echipe de dulgheri, betoniști, săpători de pe șantier s-au avântat în întrecere pentru a da viață mărețului Plan de Electrificare a țării”, nota aceeași publicație.

Potrivit unor rapoarte din anii ’50 ale Agenției Centrale de Informații (CIA) din SUA, șantierul termocentralei se întindea pe 5–6 kilometri, fiind păzit și administrat de Grupul de Șantiere Petroșani. Între 1952 și 1955, la construcția ei au fost mobilizați peste 2.000 de oameni, iar o mare parte dintre muncitorii necalificați proveneau din batalioanele de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, formate din persoane considerate „nesigure” de regimul comunist. Documentele serviciului american de informații descriau șantierul ca pe o zonă bine izolată, împrejmuită cu garduri înalte și sârmă ghimpată.

Rapoartele mai arătau că termocentrala beneficia de legături feroviare proprii, inclusiv de o stație specială, necesară aducerii materialelor și echipamentelor. Turbinele ar fi fost furnizate de la Krivoi Rog, iar alte instalații proveneau din Uniunea Sovietică. Un alt raport al CIA menționa prezența în Petroșani a câtorva specialiști sovietici care supravegheau montarea utilajelor și desfășurarea lucrărilor.

În acea perioadă, Grupul de Șantiere Petroșani a realizat și stațiile electrice de la Preparația Lupeni, Preparația Petrila și Bărbăteni. De asemenea, au fost construite linii electrice aeriene pentru racordarea la Sistemul Energetic Național, prin intermediul legăturilor dintre termocentrală și zonele din nordul Olteniei și Banat.

„În bazinul carbonifer al Văii Jiului, la Paroșeni, a fost ridicată cea mai puternică termocentrală electrică din țara noastră. Noua construcție s-a născut din munca plină de avânt a muncitorilor, inginerilor și tehnicienilor de la întreprinderile din cadrul trusturilor «Energoconstrucția» și «Electromontaj». Înzidirea primului cazan al termocentralei — cel mai mare de acest gen din țara noastră — a fost executată în bune condiții de echipele specializate de la Întreprinderea de Izolații nr. 3. Puterea instalată a noii termocentrale va fi, după punerea în funcțiune a încă două grupuri electrogene, de 150.000 kW”, informa publicația „Constructorul” în 1955.

Aprilie 1956 a produs primii kW

Presa vremii nota că termocentrala impresiona prin construcțiile sale de mari dimensiuni.

„Sala cazanelor are 45 de metri în înălțime, echivalentul unei clădiri cu 12 etaje, iar înălțimea coșului de fum, construit numai din prefabricate de beton armat, este de 120 de metri. Depozitele de carburanți au o capacitate de peste 70.000 de tone. Începută în anul 1952, construcția noii termocentrale este executată aproape în întregime. Sala mașinilor, unde vor fi instalate turbogeneratoarele, sala degazoarelor, depozitele de combustibil și alte obiective ale noii construcții au fost deja date în folosință”, informa „Constructorul” în 1955.

Termocentrala Paroșeni a început să producă energie electrică în primăvara anului 1956.

„Duminică, 15 aprilie, la termocentrala Paroșeni din bazinul carbonifer Valea Jiului a fost pus în paralel cu sistemul energetic primul turbogenerator de 50.000 kW, cel mai mare turbogenerator instalat până acum în țara noastră. La ora 2:45, pe liniile de înaltă tensiune au pornit spre furnalele din Hunedoara, minele din Valea Jiului și spre uzinele din multe regiuni ale țării primii kilowați produși de noua unitate energetică”, informa Agerpres, în aprilie 1956.

Pe malurile Jiului, alte trei termocentrale uriașe au fost construite în deceniile următoare, la Rovinari, Turceni și Ișalnița (Craiova), pentru a funcționa pe cărbune, în principal lignit de la exploatările miniere din bazinul Olteniei.