Analiză Expert în energie: România nu duce lipsă neapărat de resurse, doar le folosește ineficient

România nu duce lipsă de resurse de energie, ci le folosește ineficient, într-un sistem slab coordonat, cu investiții insuficiente și decizii care mută dependența dintr-o parte în alta (de la cărbune la importuri, de la țiței la produse finite, de la producție la rețea), susține expertul în energie Dumitru Chisăliță. 

România nu duce lipsă neapărat de resurse, ci le folosește ineficient. Foto arhivă

Cifrele INS pentru luna februarie 2026 transmit un mesaj incomod: România nu se confruntă cu o simplă problemă de consum, ci cu una mult mai profundă, legată de structură, planificare și modul defectuos în care substituie resursele, punctează expertul în energie.

Potrivit acestuia, chiar și în situațiile în care unele nevoi fizice scad sau producția internă crește, economia ajunge să importe mai mult exact în acele zone unde sistemul este rigid, prost coordonat sau insuficient finanțat.

În consecință, adaugă specialistul, ideea că „păstrăm tot ce avem și suntem în siguranță” nu este confirmată de date; dimpotrivă, în mai multe sectoare, România devine mai dependentă comercial și mai puțin suverană energetic.

Cărbune: Necesarul scade cu 20%, dar importurile cresc cu 520%

Situația cărbunelui este probabil cea mai clară dovadă în acest sens, punctează specialistul. Deși necesarul scade cu 20%, importurile cresc spectaculos, cu 520%, ceea ce indică o ruptură evidentă de echilibru.

Asta sugerează fie că producția internă s-a prăbușit mai rapid decât consumul, fie că termocentralele continuă să funcționeze, dar nu mai sunt alimentate eficient din surse interne, fie chiar că sistemul a ajuns într-un model paradoxal în care menține capacități „naționale” pe hârtie, dar le susține din import. În aceste condiții, argumentul cărbunelui ca garanție de securitate devine foarte slab: nu mai vorbim despre o resursă strategică, ci despre o tehnologie veche, tot mai dependentă de combustibil extern și din ce în ce mai costisitoare. Practic, nu este menținută siguranța sistemului, ci un cost ridicat și o iluzie politică.

Țiței: Producția scade cu 9%, cresc importurile de produse petroliere cu 23%

Pe segmentul petrolier, tabloul indică o altă vulnerabilitate structurală: producția scade cu 9%, importurile scad cu 18%, dar cresc importurile de produse petroliere cu 23%. Potrivit specialistului în energie, producția și importurile de țiței scad, însă importurile de produse petroliere, în special motorină, cresc semnificativ.

„Aici semnalul este clar, România importă mai puțin materie primă și mai mult produs finit, mai ales motorină. Asta arată o slăbiciune de rafinare, de structură a cererii sau de optimizare comercială. Întrebarea ta „de ce au scăzut importurile de țiței?” are câteva răspunsuri plauzibile, iar cele mai solide economic sunt acestea: rafinăriile au procesat mai puțin țiței, fie din motive tehnice, comerciale, de mentenanță, de marjă sau de cerere; piața a preferat să importe direct produse finite, mai ales motorină, în loc să importe țiței și să rafineze local; structura cererii s-a mutat spre produse pe care sistemul intern nu le acoperă eficient; dacă importurile de produse petroliere cresc, în timp ce țițeiul scade, asta sugerează că valoarea adăugată se mută în afara țării”, a declarat Chisăliță, adăugând că acest lucru este foarte important politic și economic.

„Nu e suficient să spui că ai rafinării; trebuie să te uiți dacă ele reduc dependența sau doar coexistă cu o dependență crescută de motorină din import.

România poate avea infrastructură petrolieră, dar dacă ajunge să tragă tot mai multă motorină din afară, atunci veriga vulnerabilă nu mai este extracția, ci capacitatea de a transforma resursa în produsul cerut de economie”, se menționează în analiza expertului.

Pe de altă parte, precizează Chisăliță, ceea ce devine cu adevărat acuzator nu este doar dezechilibrul în sine, ci momentul în care apare. „Această mutare, mai puțin țiței importat, dar mai multă motorină din afară — se produce exact într-un context în care tensiunile geopolitice (inclusiv riscurile din zona Golfului) erau deja în creștere și vizibile pentru orice actor strategic”.

Gaz: Consumul crește cu 11%, importurile cresc cu 47%

În c e privește gazul natural, consumul crește cu 11%, în timp ce importurile cresc cu 47%, ceea ce arată o „elasticitate proastă a sistemului intern”. Potrivit expertului în energie, o creștere de consum de 11% nu ar trebui să împingă importurile cu 47% decât dacă producția internă nu poate răspunde suficient de repede; depozitele/stocurile au fost gestionate astfel încât s-a apelat mai mult la import; există probleme de sezonalitate, preț, contracte sau disponibilitate internă; consumul marginal suplimentar este acoperit disproporționat din import.

„Cu alte cuvinte, fiecare unitate suplimentară de consum de gaz „mușcă” mult mai puternic din import decât din producția internă. Asta e exact definiția vulnerabilității.

Politic, asta demontează sloganul „gazul ne face independenți” dacă în practică, la o creștere relativ modestă a consumului, importurile sar de patru ori mai repede decât cererea.

Asta înseamnă că independența este de vitrină, nu de sistem”, argumentează Chisăliță.

Electricitate:. Consum +3%, importurile -16%, exporturile +8%

La capitolul energie electrică, unde avem un consum de +3%, producția internă hidro +46%, eolian +39%, importurile -16%, exporturile +8%, tabloul „este net mai bun”.

Datele arată că atunci când România are an hidrologic și eolian favorabil, dependența de import scade imediat, iar competitivitatea externă crește.

„Asta spune două lucruri: rgenerabilele, împreună cu hidro, au efect real asupra balanței externe, nu doar asupra imaginii; problema României nu este că “nu produce suficient curent”, ci că nu produce mereu când și unde trebuie, iar rețeaua și echilibrarea costă.

Deci da: cifrele susțin că o creștere bună de producție internă ieftină și fără combustibil importat reduce importurile și crește exporturile. Asta este un argument puternic împotriva discursului că regenerabilele ar fi doar „balast”. Așa cum nici contrarul nu este valabil, regenerabilele sunt totul. Nu. În lunile bune, ele eliberează sistemul de import. În lunile rele, ele încarcă sistemul de import”, susține Dumitru Chisăliță.

Consumul casnic de electricitate scade cu 5%

Referindu-se la scăderea consumului casnic de energie electrică cu 5%, expertul în energie susține că acest lucru nu înseamnă neapărat eficiență. „Poate fi, dar cel mai probabil este în bună măsură cerere distrusă de preț. Adică gospodăriile nu consumă mai puțin pentru că au devenit brusc mai performante energetic, ci pentru că evită consumul, amână utilizarea unor echipamente, reduc confortul și reacționează la factură, nu la modernizare structurală.

Asta e important pentru narativul public. Scăderea consumului casnic nu este automat o veste bună. cel mai probabil însemna sărăcie energetică mascată”, punctează specialistul.

Consumul tehnologic în rețele crește cu 24%

Cât privește consumul tehnologic, care arată o creștere de 24%, expertul susține că „asta este una dintre cele mai urâte cifre din tot setul”.

Potrivit acestuia, un salt de 24% la consumul tehnologic în rețele sugerează pierderi mai mari, dezechilibre de flux, costuri sistemice mai mari cu transportul și distribuția, posibil integrare mai dificilă a producției variabile, posibilă ineficiență operațională accentuată.

„Dacă produci mai mult hidro și eolian, dar consumul tehnologic sare cu 24%, atunci o parte din câștigul brut este mâncat de rețea. Asta nu e un argument împotriva regenerabilelor, ci împotriva lipsei de investiții eficiente în rețele, digitalizare, echilibrare, flexibilitate, stocare, managementul congestiilor. Nu sursa te trage înapoi, ci infrastructura rămasă în urmă”, arată specialistul.

Imaginea de ansamblu a cifrelor INS privind energia

Puse cap la cap, spune specialistul în energie, cifrele spun așa:

• cărbunele nu mai poate fi prezentat onest ca pilon de independență dacă importurile explodează deși necesarul scade;

• petrolul arată o slăbiciune pe lanțul valoric, mai puțin țiței, mai multe produse finite din afară;

• gazul arată vulnerabilitate imediată la creșteri moderate de consum;

• electricitatea din surse interne regenerabile și hidro îmbunătățește balanța comercială;

• gospodăriile consumă mai puțin probabil din presiune de preț, nu din prosperitate;

• rețelele devin un punct critic, iar costul real al sistemului se mută tot mai mult din producție în infrastructură și echilibrare.

„Aceste date arată că menținerea unor capacități vechi pe combustibili fosili nu garantează securitate, pentru că ajungi să imporți mai mult combustibil sau produs finit, în timp ce exact producția internă din hidro și eolian reduce importurile de curent și permite export.

Cu alte cuvinte: România nu suferă din prea multă tranziție energetică, ci din prea puțină tranziție făcută inteligent. Nu am mers destul de repede pe: modernizare de rețea, flexibilitate, stocare, eficiență, capacități interne curate și ieftine, reducerea dependenței de combustibili importați”, conchide expertul în energie.