Alimentele se vor scumpi și anul viitor din cauza presiunilor geopolitice și climatice

Alimentele se vor scumpi și anul viitor, la nivel global, după un 2026 în care industria alimentară s-a confruntat cu presiuni venite simultan din zona energiei, a materiilor prime, a transporturilor și a producției agricole. Conflictele geopolitice, perturbarea fluxurilor comerciale și fenomenele climatice extreme pot menține costurile ridicate și în 2027, într-un moment în care consumatorii au devenit deja mai atenți la preț, iar producătorii și retailerii au tot mai puțin spațiu pentru a absorbi noi scumpiri.

Prețurile alimentelor sunt așteptate să crească și anul viitor Foto: arhivă

Prețurile globale ale alimentelor sunt estimate să crească cu 11,6% în 2026 și cu încă 4,8% în 2027. Evoluția vine într-un context în care presiunile asupra industriei nu mai provin dintr-o singură sursă. Energia mai scumpă se suprapune peste costuri mai ridicate ale materiilor prime, secetă și temperaturi extreme, în timp ce tensiunile geopolitice afectează producția și transportul mărfurilor.

Pentru consumator, toate aceste presiuni au în cele din urmă același rezultat: o parte dintre costurile suplimentare ajung în prețul produsului de pe raft. Cât de mare va fi însă această creștere depinde de cât din presiune pot absorbi companiile și cât pot transfera mai departe fără să piardă volume.

Energia și războaiele pun presiune pe prețurile alimentelor

Conflictul din Golf și perturbarea fluxurilor prin Strâmtoarea Hormuz au readus energia în centrul ecuației de cost a industriei alimentare. Prețurile mai mari la energie și îngrășăminte se propagă de-a lungul întregului lanț, de la agricultură și procesare până la refrigerare, depozitare și transport.

Energia nu reprezintă, așadar, un cost izolat. Ea intră în aproape fiecare etapă prin care trece un aliment înainte de a ajunge la consumator. Fermierul suportă costuri mai mari pentru combustibili, utilaje și îngrășăminte, procesatorul plătește mai mult pentru energie și ambalaje, iar distribuitorii și retailerii resimt la rândul lor creșterea costurilor logistice și operaționale.

Presiunea se poate deplasa astfel de la o verigă la alta, însă nu este transferată automat și integral. În fiecare etapă, companiile încearcă să păstreze un echilibru între costuri, preț și volume.

Pentru producători și procesatori, marjele deja reduse în multe segmente lasă un spațiu limitat pentru absorbția unor noi creșteri de cost. În Europa, situația este complicată și de costurile ridicate cu forța de muncă și de cerințele de reglementare, care se adaugă facturii energetice și cheltuielilor cu materiile prime.

Seceta și temperaturile extreme pot aduce noi scumpiri

Presiunile asupra prețurilor nu vin însă doar din geopolitică. Producția agricolă este extrem de sensibilă la evoluțiile meteorologice, iar seceta, valurile de căldură și temperaturile extreme pot reduce randamentele culturilor și cantitatea de materie primă disponibilă pentru industria alimentară.

În Statele Unite, la începutul lunii iunie, mai mult de jumătate din teritoriu se confrunta cu seceta, fiind afectate peste 100 de milioane de hectare de teren agricol. În Europa de Vest, perioadele prelungite de caniculă și secetă ar putea majora inflația alimentară cu peste un punct procentual anul viitor, aceasta putând ajunge la aproximativ 3%.

Un eventual fenomen El Niño puternic ar putea adăuga o nouă sursă de presiune. Reducerea recoltelor în anumite regiuni poate limita disponibilitatea unor produse agricole și poate perturba comerțul mondial. Atunci când oferta scade într-un moment în care cererea se menține, prețurile tind să reacționeze în sus.

Combinația dintre aceste riscuri este una dintre explicațiile pentru care presiunile asupra prețurilor alimentelor nu sunt așteptate să dispară în 2027.

România: alimentele sunt deja mai scumpe

În România, presiunile externe se întâlnesc cu un consumator care a trecut deja prin mai multe etape de scumpire și care este mult mai atent la modul în care își cheltuie banii.

Rata anuală a inflației a coborât la 8,16% în iulie 2026, de la 10,42% în iunie, însă prețurile alimentelor erau încă cu 5,03% mai mari decât în iulie 2025.

Pentru consumatori, scăderea inflației nu înseamnă că alimentele s-au ieftinit. Înseamnă doar că ritmul de creștere a prețurilor a încetinit. Nivelul prețurilor rămâne însă mai ridicat, iar eventualele noi scumpiri se adaugă unei baze deja majorate.

Comportamentul de cumpărare reflectă această presiune. Datele YouGov Shopper Panel pentru primul semestru din 2026 indică o migrare a cumpărătorilor români dinspre extremele pieței către zona de mijloc. Brandurile mainstream au câștigat 1,2 puncte procentuale cotă și au generat 60% din creșterea valorică a pieței, în timp ce mărcile private premium au crescut valoric cu 24,4%.

Consumatorul român nu caută, așadar, neapărat cel mai ieftin produs, ci încearcă să găsească un echilibru între preț și valoarea percepută.

„Într-o perioadă cu volatilitate ridicată, prețul devine inevitabil mai important, dar nu este singurul criteriu. Vedem un consumator care compară mai mult și își prioritizează cheltuielile”, spune Alexandra (Predeanu) Mehedințu, Country Manager Atradius România.

Această schimbare de comportament complică și mai mult situația producătorilor și retailerilor. Atunci când consumatorul devine mai sensibil la preț, companiile nu mai pot transfera automat fiecare creștere de cost în prețul final.

Scumpirile nu ajung integral la consumator

Pentru industria alimentară, întrebarea nu este doar cât cresc energia și materiile prime, ci și cine suportă diferența.

Dacă un producător majorează prețul suficient pentru a-și păstra marja, există riscul să piardă volume dacă produsul devine prea scump în raport cu alternativele. Dacă alege să limiteze scumpirea, o parte din cost rămâne în companie și reduce marja.

Același mecanism funcționează și în retail. Magazinele trebuie să rămână competitive, însă suportă la rândul lor costuri mai mari cu energia, forța de muncă, logistica și furnizorii.

„Retailerii devin mai atenți la prețurile de achiziție, producătorii au un spațiu mai mic pentru a transfera costurile, iar presiunea ajunge în final în marje și în necesarul de capital de lucru”, explică Alexandra Mehedințu.

În aceste condiții, o parte din scumpirile care apar la nivelul materiilor prime poate ajunge în prețul final, o altă parte poate fi absorbită temporar de producători sau retaileri, iar diferența se poate reflecta în marjele acestora.

Consumatorul plătește mai mult, dar cumpără mai atent

Presiunea asupra bugetului nu înseamnă că oamenii încetează să cumpere alimente. Este vorba mai degrabă despre felul în care își distribuie banii.

În Europa și Statele Unite, consumatorii au devenit mai sensibili la preț, iar discounterii continuă să câștige cotă de piață. Sharon Benfer, Senior Underwriter Atradius în Baltimore, vorbește despre o „oboseală față de scumpiri”, întrucât prețurile alimentelor se mențin structural peste nivelurile de dinaintea pandemiei.

Pentru producători și retaileri, acest comportament înseamnă că o nouă majorare de preț trebuie justificată mai bine. Consumatorul poate accepta un preț mai mare pentru un produs pe care îl consideră superior, însă devine mai puțin dispus să plătească suplimentar atunci când nu vede o diferență clară.

Această tendință se vede și în România. Datele PwC Voice of the Consumer arată că 27% dintre consumatorii români declară o preferință pentru brandurile budget/value, față de 19% care preferă brandurile premium. În același timp, 42% spun că preferă ingrediente proaspete, iar 31% produsele locale.

Cu alte cuvinte, consumatorul își ajustează bugetul, dar nu renunță automat la criteriile de calitate. Pentru producători, miza este să demonstreze că diferența de preț aduce și o diferență de valoare.

Presiunea asupra prețurilor se transformă în presiune asupra marjelor

Pentru companii, dificultatea nu se oprește la stabilirea prețului. O perioadă mai lungă de costuri ridicate poate afecta și lichiditatea, mai ales atunci când clienții întârzie să plătească.

În România, 3.146 de firme și PFA au intrat în insolvență în primele cinci luni ale anului, cu 13,62% mai multe decât în aceeași perioadă din 2025. Comerțul cu ridicata și cu amănuntul s-a numărat printre domeniile cu cel mai mare număr de insolvențe.

„Într-un asemenea context, o marjă mai mică nu rămâne doar o problemă de profitabilitate. Dacă peste ea se suprapun termene mai lungi de încasare sau un client care începe să plătească tot mai greu, presiunea se mută foarte repede în cash-flow”, explică Alexandra Mehedințu.

Pentru furnizori, o vânzare nu înseamnă automat și bani disponibili. Dacă plata întârzie, compania trebuie să finanțeze pentru mai mult timp activitatea partenerului, într-un moment în care propriile costuri sunt deja mai mari.

Retailerii încearcă să protejeze prețul, dar și marja

Retailerii se află între două presiuni. Pe de o parte, furnizorii vin cu costuri mai mari și încearcă să obțină prețuri de achiziție mai ridicate. Pe de altă parte, consumatorii caută prețuri cât mai competitive.

În această ecuație, dimensiunea contează. Jucătorii mari au economii de scară, o putere de negociere mai mare și un acces mai bun la finanțare, în timp ce operatorii mai mici au o capacitate redusă de a absorbi perioade lungi de costuri ridicate.

În Europa, supermarketurile tradiționale din segmentul mediu se află într-o poziție dificilă, fiind presate simultan de discounteri și de retailerii premium. Mărcile private reprezintă unul dintre instrumentele prin care retailerii încearcă să controleze mai bine raportul dintre preț și marjă.

În România, însă, mărcile private nu au aceeași forță ca în alte piețe europene. Datele BCG European Consumer Sentiment 2026 arată că românii sunt mai puțin înclinați decât media europeană să cumpere frecvent mărci private în categoria grocery, iar 40% dintre respondenți consideră produsele de brand mai bune decât alternativele marcă proprie.

Prin urmare, competiția nu se duce exclusiv pe criteriul celui mai mic preț.

„Lupta pentru consumator nu se reduce la brand versus private label și nici la premium versus ieftin, iar câștigătorii pot fi mai degrabă acei jucători care reușesc să justifice clar valoarea oferită”, spune Alexandra Mehedințu.

Premiumul rezistă, dar devine mai selectiv

Produsele premium, organice și artizanale rămân atractive pentru consumatorii dispuși să plătească pentru calitate, sănătate sau diferențiere. Presiunea asupra veniturilor disponibile poate însă reduce frecvența acestor cumpărături și poate face segmentul mai vulnerabil.

În România, 27% dintre consumatori declară o preferință pentru brandurile budget/value, în timp ce 19% preferă brandurile premium. În același timp, criteriile de calitate și origine rămân importante, ceea ce arată că ajustarea bugetului nu înseamnă renunțarea completă la produsele considerate mai bune.

Pentru producătorii premium mai mici, combinația dintre volume mai reduse, costuri ridicate și putere de negociere limitată poate deveni dificilă dacă presiunile se prelungesc. În aceste condiții, diferențierea produsului trebuie să fie suficient de clară pentru a justifica prețul.

De la scumpirea materiei prime la riscul de neîncasare

Presiunile care pornesc de la energie, materii prime sau climă nu rămân izolate într-o singură zonă a industriei. Ele pot afecta simultan producția, prețurile, volumele, marjele și, în cele din urmă, lichiditatea companiilor.

Un consumator care cumpără mai prudent poate reduce volumele retailerului. Retailerul poate negocia mai dur cu furnizorii pentru a-și proteja marja. Producătorul, la rândul său, încearcă să păstreze volumele și clienții, chiar dacă acceptă o parte din presiunea asupra marjelor.

Dacă termenele de plată se prelungesc, problema comercială se transformă într-una financiară.

„În perioadele de creștere, atenția companiilor merge firesc către vânzări și câștigarea de cotă de piață. Într-un mediu ca cel actual, întrebarea trebuie dusă însă până la capăt: nu doar cât vindem, ci cui vindem, în ce condiții și cât de sigur este că vom încasa”, spune Alexandra Mehedințu.

Într-o industrie cu volume mari, rotație rapidă și necesar permanent de capital de lucru, comportamentul de plată al partenerilor devine astfel aproape la fel de important ca evoluția vânzărilor.

Potrivit experților, dacă presiunile asupra energiei, producției agricole și comerțului mondial se mențin, industria alimentară va intra în 2027 cu o ecuație dificilă: costuri mai mari, consumatori mai atenți și un spațiu tot mai mic pentru scumpiri care să poată fi transferate integral până la raft.