Nivelul glicemiei după mese poate prezice riscul de Alzheimer

Un studiu amplu, realizat pe mai bine de 350.000 de persoane din Marea Britanie, arată că felul în care crește glicemia după masă ar putea influența direct riscul de Alzheimer. Mai exact, persoanele cu predispoziție genetică pentru valori mai mari ale zahărului din sânge după ce mănâncă au avut un risc relativ cu 69% mai mare de a dezvolta boala.

Sursă foto: Shutterstock

Cercetarea, publicată în Diabetes, Obesity, and Metabolism, mută atenția de la simplul „consum de zahăr” la modul în care organismul îl procesează. Nu este vorba doar despre energie sau kilograme, ci despre mecanisme care țin de inflamație, rezistență la insulină și circulația sângelui către creier, toate implicate în declinul cognitiv.

Datele sunt cu atât mai relevante cu cât femeile reprezintă aproape două treimi dintre persoanele care trăiesc cu Alzheimer. Dincolo de mișcare, stimulare mentală și alimentație echilibrată, studiul aduce în prim-plan o variabilă ignorată frecvent: reacția glicemiei după mese, conform unui material apărut în Women's Health.

Cercetarea a folosit informații din dosarele medicale a peste 350.000 de persoane înscrise în UK Biobank, adulți cu vârste între 40 și 69 de ani. Autorii au urmărit variante moștenite legate de glicemia pe nemâncate, insulină și creșterile zahărului din sânge după masă.

Persoanele predispuse din naștere la creșteri mai mari ale glicemiei după masă au prezentat un risc relativ cu 69% mai mare de Alzheimer față de restul participanților. „Este important însă de făcut diferența între risc relativ și risc absolut. În practică, acest lucru se poate traduce într-o creștere reală de ordinul câtorva procente, în funcție de vârstă și de alți factori individuali”, explică Vicky Garfield, coautoare a cercetării și profesor la University of Liverpool.

Un control mai bun al glicemiei după mese pare asociat cu un risc mai mic de Alzheimer, iar rezultatele adaugă, spune Garfield, dovezi suplimentare privind legătura dintre modul în care organismul gestionează zahărul și îmbătrânirea creierului.

Cum se leagă glicemia de boala Alzheimer

Diabetul de tip 2 prost ținut sub control merge adesea mână în mână cu demența, chiar dacă mecanismele exacte sunt încă analizate. Un articol din JAMA (2022) arată că persoanele diagnosticate mai devreme cu diabet de tip 2 dezvoltă mai frecvent demență, iar studii mai vechi indică faptul că mulți dintre pacienții cu Alzheimer au și diabet.

„Diabetul ținut prost sub control este asociat cu o fragilizare a sănătății cerebrale”, explică neurologul Clifford Segil, citat de Women's Health.

Deși mecanismele nu sunt încă pe deplin lămurite, nivelurile ridicate de zahăr din sânge, menținute pe termen lung, pot afecta vasele de sânge din tot corpul, inclusiv pe cele din creier. În același timp, rezistența la insulină a fost corelată cu acumularea plăcilor de amiloid, una dintre semnăturile bolii Alzheimer.

Insulina nu este implicată doar în controlul glicemiei, ci influențează și metabolismul cerebral. Atunci când apare rezistența la insulină, unele mecanisme de întreținere ale creierului funcționează mai puțin eficient, inclusiv cele legate de procesarea proteinelor, ceea ce poate favoriza, în timp, acumularea de depozite amiloide.

Ce poți face, concret

Cercetarea a analizat predispoziția către creșteri mai mari ale glicemiei după mese, așa că, dacă acest subiect te preocupă, mai ales în contextul diabetului, discuția cu medicul rămâne esențială. Chiar dacă datele nu au evaluat direct intervențiile alimentare, ajustările simple din viața de zi cu zi pot ajuta la limitarea variațiilor glicemice, susțin specialiștii.

Jessica Cording, nutriționist, recomandă ca mesele și gustările să includă constant proteine, fibre și grăsimi, combinație care încetinește absorbția zahărului în sânge și susține senzația de sațietate. În plus, o plimbare ușoară după masă s-a dovedit utilă pentru scăderea glicemiei, fără a fi nevoie de efort intens. „Controlul glicemiei după mese nu presupune schimbări radicale. Integrarea proteinelor, a legumelor, a cerealelor integrale și a grăsimilor de bună calitate în fiecare masă ajută la temperarea creșterilor bruște ale zahărului din sânge. Chiar și 10-15 minute de mers relaxat pot sprijini mușchii să consume glucoza circulantă.”

Contează și ordinea în care mănânci alimentele. Unele cercetări arată că, atunci când masa începe cu legume sau proteine și carbohidrații vin la final, creșterea glicemiei este moderată. În schimb, carbohidrații rafinați consumați pe stomacul gol duc mai ușor la variații bruște ale zahărului din sânge, motiv pentru care e mai util să fie consumați împreună cu proteine, fibre sau grăsimi.

Astfel de ajustări nu pot garanta prevenirea Alzheimerului, dar fac parte dintr-o abordare mai amplă a sănătății metabolice, care pare tot mai strâns legată de felul în care îmbătrânește creierul.

Dincolo de glicemie, prevenirea Alzheimerului ține de mai mulți factori care se influențează reciproc. Mișcarea regulată (inclusiv antrenamentele de forță) susține circulația la nivel cerebral și este asociată cu menținerea funcțiilor cognitive. La fel de importante sunt activitățile care țin mintea activă, de la învățare și rezolvarea de probleme până la relațiile sociale, sunt asociate cu o reziliență mai bună a creierului în fața declinului cognitiv.

Somnul este important pentru funcționarea normală a creierului, iar mai multe studii arată că privarea cronică de somn se asociază cu un risc mai mare de declin cognitiv. Stresul prelungit este, la rândul său, legat de afectarea memoriei și a capacității de concentrare. În paralel, un tip de alimentație apropiat de dieta mediteraneeană, bogat în pește, legume, fructe și ulei de măsline, apare constant în cercetări ca fiind asociat cu un risc mai scăzut de deteriorare cognitivă.

Pentru cei cu istoric familial de Alzheimer sau care pur și simplu sunt îngrijorați în privința acestei boli, evaluarea medicală și monitorizarea glicemiei rămân pași importanți. La persoanele cu diabet sau prediabet, ajustările făcute împreună cu medicul și teste precum hemoglobina glicată pot oferi o imagine mai clară asupra controlului zahărului din sânge pe termen lung., explică specialiștii

Din perspectiva cercetării, direcția este clară, urmează studii care să testeze direct dacă stabilizarea glicemiei după mese poate reduce, în timp, riscul de Alzheimer, precum și investigații mai detaliate asupra mecanismelor prin care variațiile zahărului din sânge influențează creierul. Dacă aceste legături vor fi confirmate, intervențiile timpurii legate de controlul glicemiei ar putea deveni parte din strategiile standard de prevenție, înainte de apariția simptomelor cognitive.

Deocamdată, alimentația echilibrată, mișcarea și somnul rămân cele mai accesibile instrumente pentru menținerea glicemiei sub control și pentru protejarea creierului. Nu există soluții-minune, doar obiceiuri zilnice care, în timp, se adună.