„În frumusețe merg”: rugăciunea veche de secole care promite să schimbe felul în care privim lumea

Cu mult înainte ca neuroștiința să explice neuroplasticitatea sau ca biologii să descopere mecanismele epigeneticii, oamenii aveau propriile moduri de a face față momentelor grele: prin rugăciuni, ritualuri și cuvinte transmise din generație în generație.

Sursă foto: Shutterstock

Gregg Braden, autor și conferențiar american cunoscut pentru cărțile și prelegerile sale despre tradițiile spirituale, spune că aceste „cuvinte de putere” nu erau simple simboluri. În opinia sa, ele erau instrumente prin care oamenii își schimbau modul de a privi realitatea și găseau resurse pentru a trece prin momente dificile.

El explică, într-un videoclip publicat pe canalul său de YouTube, că a petrecut mai bine de patru decenii studiind texte și tradiții spirituale din culturi foarte diferite. De la scrierile hinduse precum Mahabharata și Bhagavad Gita, la tradițiile budiste tibetane, de la texte funerare asociate piramidelor Egiptului antic până la învățăturile esenienilor, o comunitate spirituală apărută cu aproximativ 500 de ani înainte de Hristos.

Conform spuselor sale, ceea ce l-a surprins în toate aceste tradiții este existența unui element comun. Fiecare cultură, indiferent de epocă sau de spațiul geografic, a dezvoltat un anumit tip de limbaj pentru momentele de criză: rugăciuni sau expresii menite să ajute oamenii să treacă prin pierdere, frică sau perioade de haos.

„Am vrut să adun aceste cuvinte de putere și să înțeleg cum au fost folosite de-a lungul timpului și de ce au supraviețuit mii de ani”, spune Braden în clipul video. În opinia sa, explicația este simplă: acestea au continuat să fie transmise pentru că oamenii au simțit că funcționează.

Unul dintre cercetătorii la care Gregg Braden face referire frecvent este neurologul american Andrew Newberg, cunoscut pentru studiile sale din domeniul neuroteologiei - disciplina care analizează modul în care experiențele religioase sau spirituale se reflectă în activitatea creierului.

Potrivit acestor cercetări, limbajul nu este doar un instrument prin care ne exprimăm gândurile, ci poate influența și procese biologice din organism. De exemplu, Gregg Braden citează una dintre ideile lui Newberg care, la prima vedere, poate părea surprinzătoare: un singur cuvânt poate influența modul în care sunt activate anumite gene din corp.

Explicația ține de reacțiile biologice declanșate de emoții. Cuvintele asociate cu frica, stresul sau amenințarea pot activa răspunsul organismului la stres, crescând nivelul hormonilor precum cortizolul și influențând funcționarea sistemului nervos. În schimb, cuvintele asociate cu siguranța, calmul sau frumusețea pot declanșa reacții biologice diferite, legate de relaxare și recuperare.

„Dacă un singur cuvânt are această putere, atunci ce putere au cuvintele pe care le folosim zi de zi pentru a ne descrie viața?”, se întreabă Gregg Braden în același clip. Este o întrebare retorică, dar una care ridică o problemă interesantă: cât de mult influențează limbajul modul în care percepem și trăim realitatea.

Epigenetica: cum influențează mediul activitatea genelor

Conceptul științific la care face trimitere Gregg Braden este epigenetica, un domeniu al biologiei care studiază modul în care mediul poate influența activitatea genelor. Deși secvența ADN rămâne aceeași, cercetările din ultimele decenii au arătat că exprimarea genelor - adică felul în care anumite gene sunt activate sau dezactivate - poate fi influențată de factori din mediul înconjurător.

Prin „mediu”, cercetătorii nu se referă doar la alimentație, temperatură sau expunerea la substanțe chimice. În interpretarea lui Gregg Braden, și stările emoționale fac parte din acest context. Felul în care oamenii percep evenimentele din viața lor - dacă se simt în siguranță sau amenințați, dacă sunt dominați de stres sau de calm - poate influența reacțiile biologice ale organismului.

Braden leagă aceste idei de concepte precum neuroplasticitatea, capacitatea creierului de a se adapta și de a se reorganiza, sau epigenetica.

„Poate că strămoșii noștri nu cunoșteau mecanismele biologice din spatele acestor procese”, spune el, „dar înțelegeau rezultatul.”

Rugăciunea Navajo și ideea frumuseții ca forță a echilibrului

Unul dintre exemplele pe care Gregg Braden le invocă frecvent este așa-numita „rugăciune a frumuseții” din tradiția poporului Navajo sau Diné, cum își spun ei înșiși. Este asociată ritualului Blessingway, parte a culturii acestui popor indigen din sud-vestul Statelor Unite, în regiunea unde se întâlnesc astăzi statele Colorado, Utah, Arizona și New Mexico.

În tradiția Navajo, conceptul central este hózhó, un termen care desemnează armonia, frumusețea și echilibrul dintre om, natură și comunitate. Rugăciunea are rolul de a restabili acest echilibru în perioadele de criză sau suferință. 

Gregg Braden menționează și contextul istoric al unor perioade dificile prin care au trecut comunitățile indigene din sud-vestul american, inclusiv episoade severe de secetă și lipsă de resurse. Conform spuselor sale, ceea ce face această rugăciune remarcabilă este ideea din spatele ei: frumusețea nu este doar o experiență estetică, ci o stare de armonie cu lumea. În interpretarea sa, perceperea frumuseții poate produce schimbări reale în starea interioară a unei persoane.

„Când percepem frumusețea, chimia corpului nostru se schimbă”, spune Gregg Braden. El este de părere că percepția frumuseții poate produce schimbări reale în organism, influențând starea de calm și echilibru.

O versiune scurtă a rugăciunii a fost mediatizată de artistul Navajo Shonto Begay, iar Gregg Braden mărturisește că o folosește adesea ca pe un exercițiu de reflecție. Nu o consideră o formulă magică, ci o practică menită să schimbe modul în care o persoană își percepe propriile experiențe.

Rugăciunea Navajo:

„În frumusețe merg.
Cu frumusețea înaintea mea merg.
Cu frumusețea în urma mea merg.
Cu frumusețea deasupra mea merg.
Cu frumusețea în jurul meu merg.
Totul se împlinește în frumusețe.”

O generație care trăiește între două lumi

Gregg Braden nu vorbește despre aceste tradiții doar dintr-o perspectivă teoretică. În opinia sa, ele devin relevante mai ales astăzi, moment pe care îl descrie ca pe o perioadă de tranziție istorică: o lume veche care se schimbă rapid și una nouă care încă nu s-a conturat pe deplin. Este, spune el, un moment în care multe dintre reperele familiare - sociale, economice sau politice - par să se transforme simultan.

De altfel, spune că, într-o astfel de perioadă, modul în care oamenii răspund la ceea ce li se întâmplă devine esențial. „Nu poți întotdeauna schimba lumea, dar poți întotdeauna alege cum răspunzi la ea. Aceasta este puterea ta unică.”

Ideea nu este nouă. O regăsim în filosofia stoică, în budism și în multe alte tradiții spirituale care pun accent pe modul în care omul își gestionează propriile reacții și percepții.

Ceea ce aduce în discuție cercetarea contemporană este faptul că modul în care ne interpretăm experiențele (inclusiv limbajul pe care îl folosim pentru a le descrie) poate influența reacțiile biologice ale organismului, de la nivelul hormonilor de stres până la activitatea sistemului nervos.

În acest sens, completează Gregg Braden, vechile tradiții spirituale și cercetările moderne par să ajungă, din perspective diferite, la o concluzie asemănătoare: felul în care ne raportăm la experiențele vieții poate avea consecințe reale asupra stării noastre fizice și emoționale.