Interviu Greșeala pe care mulți părinți o fac când își laudă copiii. Specialist: „Nu au nevoie să creadă că sunt perfecți”

Îți lauzi prea des copilul fără să îți dai seama? Specialiștii spun că anumite tipuri de complimente îi pot face pe copii să evite provocările și să se teamă mai mult de greșeli. Ce pot face părinții, în schimb?

Sursă foto: Unsplash

Cercetările din ultimele decenii contestă ideea conform căreia încurajările frecvente și etichetările pozitive precum „ești foarte deștept” îi motivează automat pe copii să performeze mai bine. Din contră, specialiștii atrag atenția că diferența dintre a lăuda un copil pentru inteligență și a-l aprecia pentru efortul depus poate influența felul în care acesta se raportează la greșeli, dificultăți și propriile capacități.

De ce evită unii copii provocările

Una dintre cele mai influente cercetări pe această temă a fost realizată de psihologii americani Claudia Mueller și Carol Dweck și publicată în 1998 în Journal of Personality and Social Psychology. Studiul, care a fost realizat pe elevi de clasa a V-a, a analizat efectele diferitelor tipuri de feedback asupra motivației și performanței școlare.

Copiii care au fost lăudați pentru inteligență, prin formulări precum „trebuie să fii deștept să rezolvi problemele astea”, au devenit ulterior mai reticenți în fața sarcinilor dificile și au preferat exercițiile ușoare. În schimb, elevii care au primit feedback orientat spre proces și efort au fost mai dispuși să accepte provocări.

„Contrar credinței populare, șase studii au arătat că lauda pentru inteligență are efecte mai negative asupra motivației copiilor decât lauda pentru efort”, concluzionau Mueller și Dweck în studiul publicat în 1998.

Cercetările ulterioare au mers în aceeași direcție. În 2014, psihologul Eddie Brummelman, de la Universitatea din Amsterdam, a analizat ceea ce specialiștii numesc „laudă exagerată” – formulări de tipul „ai făcut un desen incredibil de frumos!”. Studiul a arătat că adulții tind să folosească astfel de expresii mai ales în relația cu copiii care au o stimă de sine scăzută, însă efectul poate fi opus celui dorit: copiii ajung să evite provocările pentru că simt presiunea unor standarde imposibil de menținut.

Alte cercetări au asociat lauda orientată spre trăsături fixe cu apariția comportamentelor de auto-sabotaj. De pildă, un studiu publicat în 2018 în Frontiers in Psychology a arătat că elevii lăudați pentru „abilități” sunt mai predispuși să reducă timpul investit într-o anumită sarcină dificilă sau să evite situațiile în care ar putea eșua.

Psihologul Carol Dweck a dezvoltat încă din anii ’90 teoria „mindset-ului fix” și a „growth mindset-ului”, potrivit căreia felul în care copiii își percep inteligența influențează raportarea lor la greșeli și provocări.

Cum apare frica de eșec la copii

Psihoterapeutul sistemic Denisa Zdrobiș spune că mulți părinți confundă încurajarea cu etichetarea pozitivă constantă, fără să observe presiunea pe care aceasta o poate crea asupra copilului.

„La prima vedere, lauda pare unul dintre cele mai firești și sănătoase lucruri pe care le poate face un părinte. Ne dorim să ne încurajăm copiii, să le creștem încrederea în sine, să le arătăm că îi vedem și că ne bucurăm de reușitele lor. Și totuși, există o nuanță importantă pe care mulți părinți o scapă din vedere: nu orice tip de laudă ajută, iar uneori, fără să ne dăm seama, putem obține exact efectul opus”, explică psihoterapeutul pentru „Adevărul”.

Potrivit acesteia, formulările repetate de tipul „ești foarte deștept”, „ești cel mai bun” sau „ești extraordinar” mută accentul de pe proces pe identitatea copilului.

„În timp, copilul începe să creadă că trebuie să fie «deștept» sau «cel mai bun» tot timpul. Iar de aici apare o presiune subtilă: dacă greșesc, dacă nu reușesc, înseamnă că nu mai sunt acel copil «deosebit»”, spune Denisa Zdrobiș.

Specialista atrage atenția că acest tip de feedback poate produce exact efectul pe care părinții încearcă să îl evite. „În loc să crească încrederea, acest tip de laudă poate crește frica de eșec”, afirmă psihoterapeutul.

Consecința apare adesea în raportarea copiilor la dificultăți. Cei care sunt identificați constant cu ideea de inteligență sau talent ajung să aleagă contexte sigure, în care probabilitatea de reușită este mare.

„Copiii care sunt lăudați constant pentru inteligență sau talent tind, paradoxal, să evite provocările. Aleg lucruri ușoare, în care știu că vor reuși, pentru a-și proteja imaginea de sine”, este de părere Denisa Zdrobiș.

Psihoterapeutul spune că problema devine și mai complexă atunci când lauda este făcută public, în fața altor persoane.

„«Este genial», «nu greșește niciodată», «e cea mai bună din clasă» sunt formulări care, deși pornesc din mândrie, pot construi o imagine rigidă în jurul copilului”, continuă ea.

În timp, această imagine poate produce discrepanțe între felul în care copilul este perceput și experiența sa reală, care include inevitabil nesiguranță, greșeli și dificultăți.

„În timp, această discrepanță poate duce la ceea ce numim sindromul impostorului: senzația că nu ești, de fapt, atât de bun pe cât cred ceilalți și teama că, la un moment dat, «vei fi descoperit»”, afirmă psihoterapeutul.

Recomandările specialiștilor

Specialiștii nu recomandă eliminarea laudei din relația cu copiii, ci reformularea ei. Cercetările arată că feedbackul orientat spre efort, strategie și perseverență îi ajută pe copii să își dezvolte toleranța la frustrare și disponibilitatea de a încerca lucruri noi.

„În loc de «ești foarte deștept», este mai util «am văzut cât ai muncit la asta» sau «ai avut răbdare și ai încercat mai multe variante»”, spune Denisa Zdrobiș.

Psihoterapeutul subliniază că validarea emoțiilor este la fel de importantă ca aprecierea rezultatelor.

„Dacă un copil este dezamăgit sau frustrat, nu este nevoie să-i «reparăm» imediat starea cu o laudă. Uneori, cel mai valoros lucru este să fim prezenți: «văd că ți-a fost greu» sau «te-ai supărat că nu ți-a ieșit»”, explică ea.

„În esență, nu este vorba despre a lăuda mai puțin, ci despre a lăuda mai conștient”, completează Denisa Zdrobiș. „Copiii nu au nevoie să creadă că sunt perfecți. Au nevoie să știe că pot crește, că pot învăța și că sunt valoroși chiar și atunci când lucrurile nu ies așa cum și-ar dori", concluzionează aceasta.