Cum să pășești în 2026 cu sufletul curat: secretul șamanilor pentru un an plin de putere și bucurie

În șamanism, explică dr. Alberto Villoldo, începuturile de an sunt marcate de ritualuri de trecere. Ele presupun traversarea unui hotar simbolic și renunțarea conștientă la ceea ce nu mai poate fi dus mai departe. „Ceva trebuie lăsat pe acea linie. Ceva trebuie sacrificat. Dacă nu permitem acelei părți din noi să moară, o tragem cu noi în etapa următoare a vieții noastre”, spune el.

Sursă foto: Shutterstock

Adolescentul care nu renunță la comportamentele copilărești, spune Villoldo, antropolog și șaman, riscă să rămână blocat într-o imaturitate care se prelungește până în jurul vârstei de 20 sau chiar 30 de ani. La fel, bărbatul care nu se desprinde de viața de burlac va continua, chiar și după căsătorie, să-și pună la îndoială alegerea și să caute confirmări că partenera sa este „cea potrivită”. „Cum lăsăm să se stingă ceea ce trebuie să se stingă? Și cum ne deschidem, cu adevărat, către un nou început? Aceasta necesită un ritual de trecere”, explică el.

Despărțirea de trecut

Astfel de ritualuri, explică Villoldo, ne pot îmbunătăți relația cu propriul corp, cu starea noastră de sănătate, dar și relațiile profesionale, relațiile de cuplu și cu spațiul în care trăim. „Este un necunoscut imens care ne așteaptă, iar rolul șamanului este să transforme această perioadă într-o oportunitate. Dar cum transformăm acest început într-un mileniu de aur?”, întreabă el.

Potrivit lui Villoldo, șamanii andini vorbesc despre un posibil „mileniu de aur”, care presupune depășirea unei stări de imaturitate colectivă. „Cuvântul adolescent provine din adolesce, o tranziție dureroasă care poate dura ani întregi. Astăzi, miza este să traversăm acest prag cu grație și să permitem vechiului să se stingă, pentru a putea intra într-o nouă etapă”, spune el, subliniind rolul focului ca instrument de transformare.

Nu este vorba doar despre cunoștințe vechi pe care alegem să le uităm, ci mai ales despre acele părți din noi care ne-au epuizat, care nu ne mai reprezintă și pe care le-am purtat mult prea mult timp. „Acum este momentul să ne desprindem de acele aspecte ale noastre pe care nu ne mai putem permite să le ducem mai departe în următoarea etapă a călătoriei umane pe acest Pământ”, spune Villoldo.

La începutul fiecărui an, Alberto Villoldo propune o meditație ghidată menită să ne ajute să identificăm cele trei lucruri pe care trebuie să le lăsăm în urmă, pentru a păși în noul an mai liberi și mai pregătiți pentru o călătorie plină de bucurie, echilibru și sens.

Ceremoniile focului: curaj și transformare

„Începe printr-o respirație adâncă. Inspiră numărând până la trei: 1, 2, 3… Expiră numărând până la cinci: 1, 2, 3, 4, 5. Repetă inspirația până la trei și expirația până la cinci de câteva ori, până simți că te centrezi.

Imaginează-ți acum că ești într-o pajiște frumoasă. În depărtare, se vede un munte; pe o parte a drumului se află o pădure, iar pe cealaltă un râu. Alege un drum, spre munte, pădure sau râu și începe să mergi pe acel drum. Urmează-l până ajungi într-o poiană.

În centrul poienii, observi un bolovan mare, pe care stau două ființe cu chipurile pline de lumină: unul este al unui bărbat înțelept, iar celălalt al unei femei șaman, cu păr argintiu. Pe măsură ce te apropii, ei se întorc spre tine și îți zâmbesc, primindu-te. Când ajungi suficient de aproape, înclină-te și salută-i. Aceștia sunt ghizii tăi spirituali, mereu disponibili pentru tine. Unele culturi îi numesc părinți cerești, altele doar ghizi. Privindu-i în ochi, simte că ești primit și îmbrățișat.

Începe cu femeia: întreab-o ce parte din tine trebuie să sacrifici, ce trebuie să lași în urmă și ce trebuie să onorezi și să eliberezi pentru a păși cu adevărat într-un nou început. Ascultă-i cuvintele și gândurile, privind-o în ochi. Apoi, întreabă-l și pe bărbatul înțelept același lucru. Ia-i de mână.

Acum, după ce ai identificat deja două lucruri pe care trebuie să le lași să se stingă, spune-ți și care este al treilea: o rană veche, o durere, o tristețe, un vis neîmplinit, o iubire pierdută, un eșec care te-a urmărit sau o dezamăgire. Spune când ești gata să lași totul în urmă.

Imaginează-ți că ghizii tăi te conduc la un foc ceremonial. Ia trei bețe și suflă în fiecare câte un lucru pe care ești gata să-l eliberezi. Pune-le în foc și lasă focul sfânt să transforme durerea sau povestea înapoi în lumină. Repetă pentru toate cele trei lucruri.

Acum, trece-ți mâinile prin focul imaginar și adu lumina în centrul frunții, apoi în dreptul inimii și al buricului. Unge-te cu acea lumină, primind darurile focului: putere, claritate și vindecare. Ține-i de mâini pe ghizi și mulțumește-le. Privindu-i în ochi, roagă-i să îți ofere un dar, o învățătură sau o binecuvântare pe care să o iei cu tine, poate fi un obiect, o calitate, o mantră sau un gest. Primește-l în suflet, pentru a hrăni sămânța acestui dar pe tot parcursul anului următor, pentru tine și pentru cei din jurul tău.

Întoarce-te apoi pe drumul spre pajiște și, în cele din urmă, în camera ta, aducând cu tine darurile primite. Observă cum acestea umplu fiecare celulă a corpului tău. Aceste daruri sunt semințe care germinează cu foc, nu doar cu apă. Ține focul aproape și trece-ți mâinile prin el pentru a aduce lumina în centrul înțelepciunii tale: fruntea, inima și buricul.”

Potrivit lui Alberto Villoldo, în primele zile ale anului, șamanii din întreaga lume organizează ceremonii ale focului, pentru vindecare personală, pentru a-i vindeca pe cei dragi și pentru a primi curaj și putere în vremuri dificile. „Vă invit să faceți și voi la fel, cu o lumânare sau un foc, în curțile voastre, pentru a trezi conștiința umanității și a parcurge împreună acest ritual de inițiere”, spune el.

Villoldo ne amintește că, în aceste ritualuri, trecem o linie simbolică. Ceva trebuie lăsat în urmă. „Cuvântul sacrificiu are aceeași origine ca și cuvântul sacru. Ceea ce sacrificăm, ceea ce permitem să moară, se transformă într-o călătorie sacră, într-o suferință sacră. Nu mai este o rană personală, ci inițierea în propria voastră compasiune.”

Avem nevoie de curaj pentru a trece acea linie. „Vă invit să pășiți în acest rol, pe acest drum care vă este oferit astăzi, devenind păstrători ai Pământului, ai sănătății voastre și oamenii noi în care evoluăm împreună”, conchide Villoldo.