Ce trebuie să faci când te simți copleșit. Tehnica rapidă propusă de Gregg Braden

Stresul este, de obicei, tratat ca un inamic care trebuie eliminat. Dar dacă, în loc să-l eviți, ai putea să-l transformi în ceva util?

Sursă foto: Shutterstock

Unele teorii populare, promovate de autori precum Gregg Braden (publicat în România la Editura For You) și cercetător în domeniul științei și spiritualității, susțin că inima joacă un rol esențial în acest proces. Mai exact, prin ceea ce el numește „coerență inimă-creier", oamenii ar putea să-și regleze emoțiile și să-și schimbe modul în care reacționează la presiune. 

„Inima nu este doar un organ care pompează sânge, ci un sistem de procesare cu o inteligență proprie”, este de părere Gregg Braden. „Neuronii din inimă învață independent de neuronii din creier", spune el într-unul dintre clipurile sale virale de pe YouTube. „Gândesc independent, experimentează, au propria memorie independentă, separată de neuronii din creier - separată, dar înrudită." Această rețea neuronală din inimă este, în viziunea lui Braden, locul în care oamenii își accesează intuiția profundă și ceea ce el numește „inteligența inimii".

Ideea că inima și creierul funcționează simultan, că orice experiență trăită de un om se petrece, de fapt, în două locuri deodată, este centrală în tot ce construiește Braden în jurul acestui subiect. „Pentru fiecare experiență pe care o vei avea vreodată în viață (cele mai mari bucurii, tristeți, cea mai mare suferință și cele mai înalte stări de extaz) o trăiești în două locuri: în rețeaua neuronală a creierului și în rețeaua neuronală a inimii", explică el. Consecința practică a acestei perspective este că orice traumă, orice tensiune acumulată, lasă urme în ambele sisteme. Nu doar în minte, ci și în inimă și, prin urmare, vindecarea sau reglarea emoțională nu poate fi completă dacă vizează un singur sistem.

Termenul tehnic pentru starea în care cele două rețele funcționează sincronizat este coerență, sau, mai precis, coerență inimă-creier. Braden nu inventează conceptul, dar îl plasează într-un cadru mult mai larg decât cel clinic sau terapeutic. „Când armonizăm inima și creierul, cuvântul tehnic este coerență. Coerență inimă-creier", spune el, înainte de a introduce un element care dă întregii construcții o altă dimensiune: frecvența. Frecvența optimă pentru a armoniza cele două organe este, potrivit lui Braden, de 0,1 hertzi - o frecvență atât de joasă încât se află la limita dintre ce poate fi auzit și ce poate fi simțit.

Ceea ce face această frecvență specială, în logica lui Braden, nu este doar efectul ei asupra corpului uman, ci legătura pe care o stabilește cu ceva mult mai mare. „0,1 herți este frecvența cu care balenele comunică în oceane, pentru că este o frecvență atât de universală", susține el. Și mai departe: aceeași frecvență de 0,1 herți apare ca primul vârf de rezonanță în câmpul magnetic al Pământului. „Când îți armonizezi inima și creierul, nu doar că optimizezi relația dintre ele și sistemele corpului, ci îți armonizezi întregul corp cu frecvența fundamentală a câmpului magnetic al planetei pe care trăiești."

Braden are studii în geofizică - este formarea lui de bază, pe care o menționează explicit atunci când introduce această parte a argumentului - și folosește imagini NASA ale câmpurilor magnetice terestre pentru a ilustra ce se întâmplă la această frecvență: câmpurile sunt deformate de vântul solar, sunt puse în mișcare de energia soarelui și vibrează producând sunete reale, înregistrabile, cu armonice suprapuse. „Gândiți-vă la energia soarelui care ciupește fiecare dintre acele corzi ale câmpului magnetic. Și când le ciupește, produce un sunet." Sunetul câmpurilor magnetice planetare nu este delicat sau angelic, avertizează el - este profund, rezonant, intens.

„Aceasta este una dintre cele mai înalte forme de măiestrie pe care le ai - capacitatea de a face asta." Adică de a armoniza conștient, voluntar, la cerere, două organe într-un singur sistem potențat. „Suntem singura formă de viață care poate armoniza două organe într-un sistem unic și puternic în viețile noastre", spune el. „Putem armoniza rețeaua neuronală din inimă și din creier pentru a ne servi într-un mod în care nicio altă formă de viață nu o poate face - în mod conștient, când alege."

Tehnica în sine, pe care acesta o descrie ca pe o „tehnologie moale" - spre deosebire de tehnologia computerelor și circuitelor - este prezentată drept accesibilă oricui și aplicabilă în orice context. Nu necesită echipamente, nu presupune vreun antrenament îndelungat și nu este rezervată unor stări speciale. Dimpotrivă, tocmai în momentele de presiune, de traumă sau de conflict interior este cea mai utilă. Logica este simplă: dacă trauma este stocată simultan în creier și în inimă, atunci accesul la ambele rețele este necesar pentru a o procesa și, eventual, pentru a o transforma.

Imaginea pe care o propune Gregg Braden este aceea a unui organism - omul - care, atunci când intră în coerență internă, intră simultan în rezonanță cu câmpul magnetic al Pământului. „Nu numai că optimizezi și aliniezi inima și creierul, dar îți aduci întregul corp în aliniere cu câmpul magnetic al acestei planete. Acesta este un lucru puternic de făcut. Aici începe vindecarea ta."

Dincolo de explicațiile teoretice, Gregg Braden propune și o metodă concretă prin care această stare de „coerență” poate fi obținută în practică.

Tehnica, numită Quick Coherence, este gândită ca un exercițiu scurt de autoreglare, care poate fi aplicat în orice moment al zilei.

Cum funcționează tehnica în practică

Metoda propusă de Braden are doi pași simpli și urmărește, în esență, schimbarea modului în care corpul reacționează la stres.

Primul pas ține de atenție și respirație. Ideea este să îți muți focusul din fluxul gândurilor către zona pieptului și să începi să respiri puțin mai lent decât de obicei. Nu este vorba despre o tehnică rigidă de respirație, ci despre o încetinire ușoară, conștientă.

Acest lucru ajută organismul să iasă treptat din starea de alertă și să intre într-un ritm mai stabil.

Al doilea pas presupune activarea unei emoții pozitive. Nu doar să te gândești la ceva plăcut, ci să încerci să simți efectiv acea stare - fie că este vorba de recunoștință, liniște sau siguranță.

Pentru mulți, acest lucru pornește de la o amintire concretă: o persoană apropiată, un loc familiar sau un moment în care s-au simțit bine. Important nu este gândul în sine, ci senzația pe care o generează.

Respirația lentă creează cadrul, iar emoția pozitivă îl stabilizează. Împreună, cele două pot schimba modul în care corpul și mintea reacționează la presiune.

Ideea din spatele metodei este simplă: starea de calm nu apare întâmplător, ci poate fi activată conștient, chiar și în momentele tensionate. Nu necesită timp, nici condiții speciale, ci doar câteva minute în care îți muți atenția din exterior către interior.