Adevăratul motiv pentru care părinții ajung la epuizare extremă după primul copil

Mulți părinți au senzația că trăiesc într-o stare permanentă de epuizare după apariția unui copil. Somn fragmentat, mesele din timpul nopții și încercarea de a face față zilei următoare cu foarte puține ore dormite transformă lipsa odihnei într-una dintre cele mai dificile părți ale vieții de părinte. Totuși, problema nu este neapărat că părinții de astăzi dorm mult mai puțin, ci felul în care trăiesc, muncesc și percep somnul.

Mamele resimt cel mai tare oboseala, pentru că greul cade tot pe umerii lor Foto: Shutterstock

Mai multe studii citate într-un material publicat de BBC arată că, după apariția unui bebeluș, părinții dorm într-adevăr mai puțin, însă diferențele nu sunt întotdeauna atât de mari pe cât tind mulți să creadă. Un studiu realizat în Germania a arătat că mamele aflate la primul copil pierd, în medie, aproximativ o oră de somn pe noapte în primele trei luni după naștere, în timp ce tații dorm cu o treime de oră mai puțin. Deși durata somnului a crescut după pragul critic de la trei luni, niciunul dintre părinți nu și-a recuperat complet somnul de dinaintea sarcinii nici după șase ani.

De ce părinții moderni se simt mai obosiți decât oamenii din trecut

Totuși, diferența generală dintre părinți și adulții fără copii, după perioada post-partum, nu este nici pe departe atât de uriașă. Studiul german, care a analizat aproape 40.000 de persoane, a descoperit că părinții cu cel puțin un copil sub șase ani au declarat că dorm aproximativ șapte ore pe noapte. Femeile fără copii primeau cu doar zece minute mai mult somn pe noapte, iar bărbații fără copii cu paisprezece minute mai mult. Date dintr-un sondaj realizat în Statele Unite în anul 2024 au indicat, de asemenea, că părinții cu copii sub șase ani petrec, în medie, între opt și nouă ore în pat pe noapte, un interval care se încadrează în recomandările medicale.

Problema centrală este că părinții din societățile moderne raportează constant că se simt mult mai obosiți și epuizați decât cei din societățile tradiționale. Antropologul evoluționist David Samson, directorul laboratorului Sleep and Human Evolution de la Universitatea din Toronto, a petrecut trei luni trăind alături de Hadza, o societate de vânători-culegători din nordul Tanzaniei.

El a observat că oamenii de acolo se trezesc frecvent în timpul nopții, adesea mai des decât adulții moderni. Cu toate acestea, atunci când sunt întrebați cum le este somnul, ei răspund constant că este bun. Prin contrast, părinții din țările dezvoltate oferă note foarte scăzute calității somnului lor.

Ce rol are felul în care privim somnul

Experții explică acest fenomen prin faptul că abia după Revoluția Industrială am început să ne concentrăm pe obiectivul unui somn neîntrerupt. Helen Ball, director al Durham Infancy and Sleep Centre din Marea Britanie, spune că strămoșii noștri nu aveau presiunea unui loc de muncă cu program fix, de la nouă la cinci, care să necesite un program strict de odihnă pentru a funcționa a doua zi. Ei nu conduceau mașini și nu operau utilaje grele, așa că standardele noastre moderne pur și simplu nu existau. Așteptările mai puțin rigide cu privire la somn ne-ar putea ajuta nu doar să ne relaxăm noaptea, ci și să ne simțim mai puțin obosiți în timpul zilei, atrag atenția specialiștii.

Un alt aspect major este mediul în care dormim. În aproape toate societățile de vânători-culegători studiate vreodată, mamele dorm alături de bebelușii lor și îi alăptează pe parcursul nopții. Antropologul James McKenna numește această practică o integrare totală, în care corpul mamei devine habitatul bebelușului. Studiile arată că mamele care dorm împreună cu copiii se trezesc mai des, dar adorm la loc mult mai repede. În plus, nivelul de prolactină, un hormon care crește în timpul alăptării, le îmbunătățește calitatea somnului.

Specialiștii atrag însă atenția că dormitul în același pat cu un bebeluș trebuie făcut respectând norme stricte de siguranță. Medicii avertizează că practica este periculoasă dacă părinții au consumat alcool, fumează, iau medicamente cu efect sedativ ori dacă bebelușul este prematur.

Sarah Blaffer Hrdy, profesor de antropologie la Universitatea din California-Davis, citată de BBC, explică cum bebelușii se nasc mult mai neajutorați decât puii altor specii și au nevoie de foarte multă îngrijire. În același timp, strămoșii noștri au trăit zeci de mii de ani în condiții grele. Hrdy spune că specia umană nu ar fi avut cum să evolueze dacă mamele nu ar fi fost ajutate și de alți adulți, din jur.

Acești părinți-surogat includeau rudele, în special bunicile și frații mai mari, dar și alți membri ai grupului. De exemplu, antropologii care au observat tribul Efe din Africa Centrală au descoperit că sugarii de optsprezece săptămâni își petrec șaizeci la sută din timp în grija altei persoane decât mama lor, fiind uneori chiar alăptați de alte femei din comunitate.

Acest model de comunitate a dispărut complet în societatea de azi. Ajutorul celor din jur a fost înlocuit de bone sau creșe plătite, ceea ce vine la pachet cu un stres financiar uriaș. În plus, majoritatea părinților au acum practic două joburi: merg la serviciu, iar când ajung acasă preiau treburile gospodărești și creșterea copiilor. De cele mai multe ori, mamele resimt cel mai tare oboseala, pentru că greul cade tot pe umerii lor. Un alt motiv de epuizare este faptul că părinții moderni aleg să aibă copii la diferențe foarte mici de vârstă. Spre deosebire de noi, femeile din comunitățile tradiționale făceau un copil la aproximativ patru ani distanță, așa că aveau în grijă un singur bebeluș o dată, subliniază specialiștii.

Așadar, nu neapărat lipsa somnului îi aduce pe părinții de azi în pragul epuizării, ci felul în care trăiesc și faptul că își cresc copiii singuri. Experții spun că, de fapt, corpul uman este construit să ducă fără mari probleme nopțile nedormite din primii ani de viață ai copilului. Oamenii pot suporta această oboseală pentru că natura i-a pregătit pentru asta. „Însă, pentru că astăzi trăim separați de restul familiei și tragem singuri pe toate fronturile, efortul a ajuns să ni se pară insuportabil,” spun ei.

David Samson amintește că omul a supraviețuit tocmai pentru că știe să se adapteze și să facă față situațiilor de criză.

„Sunt momente în viață când efortul pur și simplu merită. Ieși din modul de conservare, în care te gândești doar la cum să trăiești mult și liniștit, și îți concentrezi toată energia pe o misiune urgentă din prezent. Iar venirea pe lume a unui copil este exact genul acesta de misiune”, explică cercetătorul.

Întrebat dacă există, așadar, etape în viață în care este absolut normal să pierzi nopțile, concluzia lui este scurtă și eliberatoare: „Din perspectiva antropologiei, răspunsul este sută la sută da.”