Își smulge părul fără să-și dea seama? Ce este tricotilomania care apare încă din copilărie

Smulgerea repetată a firelor de păr poate părea, pentru cei din jur, un simplu obicei nervos, însă tricotilomania este o tulburare asociată spectrului obsesiv-compulsiv, care debutează frecvent încă din copilărie sau adolescență. Comportamentul poate duce la pierderea vizibilă a părului și ne poate afecta viața socială și starea psihică.

Își smulge părul fără să-și dea seama? Foto: Shutterstock

Un nou studiu pune însă sub semnul întrebării explicația potrivit căreia oamenii își smulg părul în primul rând pentru a calma anxietatea sau alte emoții negative. Cercetătorii au descoperit că plictiseala și oboseala pot avea un rol important. De ce apare tricotilomania atât de devreme și ce ar trebui să observe părinții? Cum facem diferența între un comportament trecător al copilului și o problemă pentru care este nevoie de ajutor de specialitate?

Tricotilomania se manifestă prin smulgerea repetată a părului, inclusiv a genelor sau sprâncenelor, uneori până la apariția unor zone vizibil lipsite de păr. Comportamentul poate apărea conștient sau aproape automat, iar cauzele sunt mai complexe decât simpla reacție la stres.

O cercetare publicată în Comprehensive Psychiatry a analizat comportamentul a 61 de adulți diagnosticați cu tricotilomanie. Timp de zece zile, aceștia au răspuns, de șapte ori pe zi, la scurte chestionare primite pe telefon. Cercetătorii i-au întrebat dacă își smulseseră părul de la ultima evaluare, cât de puternică era nevoia de a face acest lucru și cum se simțeau în acel moment.

Au fost luate în calcul atât stările emoționale pozitive și negative, cât și plictiseala, oboseala și ruminația - tendința de a rămâne prins în aceleași gânduri legate de probleme sau de propria suferință.

Rezultatele au arătat că plictiseala și oboseala pot avea un rol mai important decât se credea, scrie PsyPost. Persoanele care se plictiseau aveau tendința să își smulgă părul în orele următoare, iar atunci când erau obosite simțeau mai puternic nevoia de a face acest lucru. Emoțiile negative, precum tristețea sau anxietatea, puteau apărea în același timp cu această nevoie, dar nu însemnau neapărat că urma și un episod de smulgere a părului.

„Plictiseala și epuizarea au fost mereu declanșatorii”

Rezultatele cercetării au generat o discuție și pe Reddit, unde mai multe persoane care spun că au tricotilomanie au povestit în ce momente apare comportamentul. Experiențele descrise sunt foarte diferite.

„Am tricotilomanie. Nu am reușit niciodată să identific un tipar legat de emoțiile negative. Plictiseala și epuizarea au fost mereu declanșatorii”, a scris o persoană.

Altcineva a menționat, pe lângă acestea, și stresul: „Plictiseala, epuizarea și stresul sunt principalii factori în cazul meu”.

Un participant la discuție a povestit că impulsul apare mai ales în timpul examenelor sau al altor situații în care se simte foarte tensionat. Dacă nu are barbă, spune el, ajunge să își ducă automat mâna spre sprâncene sau spre păr.

„De când mă știu am simțit nevoia să trag de gene, nu neapărat să le smulg. Aveam senzația că sunt încâlcite și trebuia să le îndrept. Odată cu vârsta a devenit mai ușor, dar în copilărie era foarte greu. Simțeam permanent că genele sunt strânse laolaltă și că trebuie să le trag înainte și să le separ”, a comentat cineva.

Anxietatea nu explică totul

„La început, smulgerea unui fir de păr poate părea un gest banal. Un copil își poate răsuci părul în jurul degetului, poate căuta anumite fire, le poate trage sau poate repeta acest comportament în timp ce se uită la televizor, citește, învață sau stă în pat,” declară pentru „Adevărul” Geta Udrea, psiholog clinician și psihoterapeut..

Pentru familie, comportamentul poate fi interpretat drept un simplu obicei, o manifestare a nervozității sau o reacție la stres. „În anumite situații însă, smulgerea repetată a părului poate reprezenta tricotilomanie, o tulburare de sănătate mintală care face parte, în DSM-5, din categoria tulburărilor obsesiv-compulsive și înrudite”, adaugă ea.

Tricotilomania nu este însă același lucru cu tulburarea obsesiv-compulsivă. Deși fac parte din aceeași categorie de tulburări, mecanismele sunt diferite. În cazul tricotilomaniei, smulgerea repetată a părului nu presupune neapărat existența obsesiilor întâlnite în OCD, explică specialista.

Poate începe încă din primii ani de viață

Tricotilomania nu apare doar la adulți. În cazul copiilor, felul în care se manifestă comportamentul poate fi diferit în funcție de momentul în care debutează.

„Unele cazuri apar în perioada preșcolară, când comportamentul poate fi predominant automat și copilul poate avea o conștientizare redusă a smulgerii. Alte cazuri apar mai târziu, inclusiv în adolescență, când comportamentul poate fi mai conștient și poate fi asociat cu o preocupare mai mare privind consecințele estetice și sociale”, explică Geta Udrea.

Cât de răspândită este tulburarea rămâne dificil de stabilit, inclusiv pentru că nu toate cazurile ajung să fie diagnosticate. O meta-analiză publicată în 2022, care a reunit 30 de studii și 38.526 de participanți, a estimat că aproximativ 1,14% din populația generală are tricotilomanie. Procentul a ajuns însă la 8,84% atunci când cercetătorii au luat în calcul și persoanele care își smulg părul, dar nu îndeplinesc toate criteriile pentru diagnostic.

„Această diferență este importantă: nu orice copil care își smulge părul are tricotilomanie. Pentru diagnostic sunt relevante caracterul repetitiv al comportamentului, pierderea părului, dificultatea de a reduce sau opri smulgerea și impactul asupra funcționării sau stării psihologice”, adaugă psihoterapeutul.

Copilul poate să nu își dea seama ce face

Un copil nu este întotdeauna conștient că își smulge părul. Specialiștii fac diferența între smulgerea automată și cea focalizată.

„În ceea ce privește smulgerea automată, copilul poate să nu fie pe deplin conștient că își atinge și își smulge părul. Comportamentul poate apărea în timp ce desfășoară o altă activitate. În smulgerea focalizată, copilul este mai conștient de impuls și poate urmări anumite senzații sau poate experimenta o nevoie mai puternică de a smulge. Aceste forme nu sunt complet separate. Același copil poate manifesta ambele tipuri de comportament, iar nivelul de conștientizare poate varia în funcție de context”, detaliază Geta Udrea.

De aceea, părinții se pot lovi de o situație aparent greu de înțeles: copilul are zone în care și-a smuls părul, dar spune că nu știe de ce a făcut-o.

„Această caracteristică explică de ce un copil poate spune că «nu știe» când este întrebat de ce și-a smuls părul. Răspunsul poate reflecta un nivel redus de conștientizare, nu neapărat evitarea răspunsului”, consideră ea.

Ce ar trebui să observe părinții

Nu există o singură explicație pentru apariția tricotilomaniei. Cercetările indică și o componentă genetică, însă pot conta mai mulți factori. În cazul unor copii, comportamentul poate apărea sau se poate accentua într-o perioadă cu probleme în familie, dificultăți la școală, preocupări legate de aspectul fizic sau alte schimbări importante.

„Prin urmare, afirmația că «un copil își smulge părul pentru că este stresat» este prea simplă pentru datele științifice actuale”, mai spune Geta Udrea.

Nici faptul că un copil își răsucește părul sau își smulge ocazional câte un fir nu înseamnă că are tricotilomanie. Părinții ar trebui să fie atenți atunci când gestul se repetă și încep să apară urmări vizibile: porțiuni în care părul s-a rărit sau lipsește, fire rupte la lungimi diferite ori gene și sprâncene smulse. Un semnal de alarmă poate fi și faptul că încearcă să se oprească, dar nu reușește, își ascunde zonele afectate, îi este rușine de felul în care arată sau începe să evite anumite situații sociale.