Divorțul: când este suficient acordul soților și când intervine instanța

Desfacerea unei căsătorii nu înseamnă obligatoriu un proces în care soții își reproșează greșelile trecutului. Divorțul poate avea loc prin acord, inclusiv în afara instanței. Când însă despărțirea aduce neînțelegeri, judecătorul trebuie să analizeze probele și să stabilească nu doar dacă se desface căsătoria, ci și cum vor fi reglementate aspectele importante ale vieții de după divorț, se arată într-un studiu publicat de Rareș Andrei Furtună pe JURIDICE.ro.

Diferența dintre o despărțire amiabilă și un litigiu nu ține numai de dorința de a pune capăt căsătoriei. Contează și dacă soții se înțeleg asupra consecințelor acestei decizii, mai ales atunci când au copii minori.

Divorțul fără proces: la notar sau la starea civilă

În România, căsătoria poate fi desfăcută pe cale administrativă, la ofițerul de stare civilă, pe cale notarială sau în instanță. Primele două variante presupun acordul ambilor soți și îndeplinirea condițiilor legale.

Divorțul la starea civilă este posibil dacă soții nu au copii minori comuni. La notar pot divorța și soții care au copii minori, dar numai dacă se înțeleg asupra tuturor aspectelor cerute de lege: exercitarea autorității părintești, locuința copiilor, legăturile personale cu părintele care va locui separat și contribuția fiecăruia la cheltuielile de creștere și educare. Acordul trebuie să respecte interesul superior al copilului.

Ambele proceduri includ un termen de reflecție de 30 de zile. Divorțul nu se finalizează, așadar, prin simpla depunere a cererii: soții trebuie să confirme că își mențin decizia.

Instanța nu înseamnă întotdeauna conflict

Și în fața judecătorului divorțul poate avea loc prin acord. Alegerea instanței nu înseamnă automat că soții trebuie să demonstreze cine a greșit mai mult.

Situația se schimbă atunci când divorțul este cerut din culpă, adică pe baza responsabilității unuia sau a ambilor soți pentru destrămarea căsătoriei. Judecătorul analizează motivele invocate și probele administrate. Pot fi ascultați martori și examinate împrejurări din viața de familie, ceea ce explică de ce un astfel de proces poate fi resimțit ca o cercetare a relației dintre soți.

Legea prevede și alte temeiuri de divorț, precum separarea în fapt de cel puțin doi ani sau starea de sănătate care face imposibilă continuarea căsătoriei. Condițiile și consecințele diferă în funcție de temeiul cererii.

Copiii, dincolo de disputa dintre părinți

Atunci când există copii minori, divorțul nu privește doar relația dintre adulți. Trebuie clarificate locuința copiilor, întreținerea lor și modul în care vor păstra legătura cu fiecare părinte.

Ascultarea copilului, în condițiile legii, îi permite judecătorului să cunoască și perspectiva acestuia. Este o etapă care cere atenție și un cadru adecvat, nu o ocazie pentru prelungirea reproșurilor dintre părinți.

Pe durata procesului pot fi necesare și măsuri provizorii privind locuința copiilor, întreținerea sau folosirea locuinței familiei. În situațiile de violență domestică, protecția persoanelor afectate este o problemă distinctă de simpla desfacere a căsătoriei.

Un remediu, nu doar stabilirea unei vinovății

Divorțul poate încheia juridic o relație care nu mai funcționează, fără să devină obligatoriu o confruntare asupra trecutului. Când există acord și sunt îndeplinite condițiile legale, procedura poate fi mai simplă. Când există neînțelegeri, intervenția instanței urmărește soluționarea lor și protejarea drepturilor celor implicați.

Miza nu este doar încheierea căsătoriei, ci și stabilirea unor reguli clare pentru viața de după despărțire, mai ales pentru copii.