De ce femeile sunt criticate indiferent cum se îmbracă. Psiholog: "Un om împăcat cu sine simte foarte rar nevoia să-l judece pe celălalt"

Fie că se îmbracă elegant, modest sau provocator, multe femei ajung să fie criticate indiferent de alegerea pe care o fac. Cercetările recente sugerează că hainele sunt adesea transformate într-un simbol al moralității, competenței sau valorii personale, iar această presiune constantă poate afecta sănătatea mintală, favorizând anxietatea, autocritica și monitorizarea excesivă a propriei imagini. De ce se întâmplă acest lucru și ce spun psihologii despre acest fenomen?

Când privirea celorlalți devine vocea noastră interioară Sursă foto: Shutterstock

De-a lungul istoriei, hainele femeilor au însemnat mult mai mult decât o alegere vestimentară. În diferite culturi și perioade istorice, felul în care o femeie se îmbracă a fost asociat cu moralitatea, statutul social, identitatea culturală, religia sau chiar caracterul său. Stilurile s-au schimbat, însă tendința de a atribui semnificații mult mai profunde unei ținute a rămas aceeași.

Cercetătorii arată că aceeași ținută poate fi interpretată complet diferit, în funcție de cine o privește. O femeie care poartă haine considerate sobre poate fi percepută de unii drept lipsită de încredere în sine sau conservatoare, în timp ce o ținută mai îndrăzneață poate fi interpretată drept o încercare de a atrage atenția sau ca o dovadă de lipsă de profesionalism. Rezultatul? Indiferent ce alegere face, există întotdeauna cineva care o va considera greșită.

De ce ajungem să îi judecăm pe ceilalți după haine

 „Cred că sunt două mecanisme importante. Primul ține de lumea noastră interioară. Din experiența mea de psihoterapeut, un om împăcat cu sine simte foarte rar nevoia să-l judece pe celălalt. În schimb, atunci când există multă nemulțumire, stres sau o critică interioară puternică, este mai ușor să proiectăm toate acestea în exterior. În teoria părților vorbim despre faptul că partea noastră rănită încearcă să se protejeze criticând. Ne protejează oferindu-ne, pentru câteva clipe, senzația că suntem mai buni sau mai valoroși decât celălalt. Dar este o protecție iluzorie. Este ca și cum ai încerca să-ți potolești foamea bând apă în loc să mănânci. Pentru moment apare o senzație de alinare, însă adevărata nevoie rămâne neîmplinită și revine din nou”, explică Olga Ghițac, psiholog, pentru „Adevărul”.

Specialista spune că și mediul în care trăim contribuie la această presiune.

„Al doilea ține de lumea în care trăim. Tehnologia și rețelele sociale au schimbat complet raportarea noastră la timp. Moda se schimbă într-un ritm amețitor, apar permanent tendințe noi, iar consumul a devenit o formă de competiție. Ajungem astfel să evaluăm oamenii prin lucrurile pe care le poartă și nu prin ceea ce sunt”, susține Olga Ghițac.

Când privirea celorlalți devine vocea noastră interioară

Psihologii vorbesc de mai multe decenii despre un fenomen numit auto-obiectificare (self-objectification). Acesta apare atunci când femeile ajung să se privească permanent prin ochii celorlalți și își evaluează valoarea în funcție de felul în care arată. Cercetările relevă că acest tip de monitorizare continuă este asociat cu anxietate, nemulțumire față de propriul corp, rușine și chiar cu scăderea performanței cognitive, deoarece o parte din resursele mentale sunt consumate pentru verificarea permanentă a propriei imagini, nu pentru activitatea pe care persoana o desfășoară.

Unul dintre cele mai cunoscute experimente în acest domeniu este studiul realizat de Barbara Fredrickson și colaboratorii săi. Mai precis, cercetătorii au cerut unor participante să probeze fie un costum de baie, fie un pulover larg, după care să rezolve un test de matematică. Femeile care purtau costumul de baie au obținut rezultate semnificativ mai slabe, în timp ce performanța bărbaților nu a fost influențată de îmbrăcăminte. Cercetătorii au concluzionat că simplul fapt de a deveni mai conștiente de propriul aspect fizic le-a consumat resurse cognitive care altfel ar fi fost folosite pentru rezolvarea problemelor.

„În momentul în care trăim prin ochii celorlalți, pierdem contactul cu noi înșine. Ne consumăm energia încercând să anticipăm judecata și ajungem să ne criticăm singuri înainte să o facă altcineva. Există și un mecanism neuropsihologic interesant. Atunci când îi criticăm pe ceilalți, apare pentru scurt timp o senzație de superioritate și o mică descărcare de dopamină, motiv pentru care critica poate deveni un obicei. Dar efectul dispare foarte repede, iar golul interior rămâne. Mai mult, creierul nu separă complet critica îndreptată spre altcineva de propria noastră experiență interioară. Reacțiile de stres și de critică se produc în noi, astfel încât, într-un fel, fiecare judecată îl rănește și pe cel care o rostește”, afirmă Olga Ghița. 

Rețelele sociale amplifică presiunea

Specialiștii atrag atenția că fenomenul este alimentat și de rețelele sociale, unde oamenii sunt expuși zilnic la imagini atent selectate și editate. Cercetările arată că această comparație constantă favorizează nemulțumirea față de propriul corp și crește tendința de a ne evalua valoarea în funcție de aspectul fizic.

Olga Ghițac spune că problema nu este existența dorinței de a arăta bine, ci momentul în care acestea încep să ne dicteze starea de bine: „Este firesc să ne dorim să arătăm bine și să ne exprimăm prin haine. Problema apare atunci când alegerea nu mai vine din ceea ce ne reprezintă pe noi, ci din frica de a nu fi judecați. În acel moment, hainele nu mai sunt o formă de exprimare personală, ci o strategie de adaptare la așteptările celorlalți.”

Cum îți dai seama că te îmbraci pentru ceilalți, nu pentru tine

Psihologul spune că există câteva semne care ar trebui să ne dea de gândit: „Întrebarea importantă este: «Dacă aș ști sigur că nimeni nu mă va judeca, m-aș îmbrăca la fel?» Dacă răspunsul este nu, merită să ne întrebăm de unde vine această diferență. De multe ori, descoperim că alegem hainele pentru a evita critica, pentru a primi validare sau pentru a ne conforma unor standarde pe care nici măcar nu le împărtășim.”

În opinia sa, acest exercițiu nu înseamnă să ignorăm contextul sau regulile sociale, ci să observăm cât de mult loc ocupă frica în deciziile noastre.

„Există contexte în care anumite norme vestimentare sunt firești și necesare. Însă este cu totul altceva când alegerea este dictată exclusiv de teama că vom fi judecați. Atunci nu mai vorbim despre adaptare, ci despre pierderea libertății de a fi noi înșine”, continuă specialista.

Cum ieșim din cercul criticii

Olga Ghițac spune că schimbarea începe prin felul în care ne raportăm atât la noi, cât și la ceilalți.

„Cred că primul pas este să devenim conștienți de propriile reacții. De fiecare dată când simțim impulsul de a judeca pe cineva pentru felul în care arată sau se îmbracă, merită să ne întrebăm: «Ce spune această reacție despre mine?» De multe ori, răspunsul nu are legătură cu persoana din fața noastră, ci cu propriile nesiguranțe”, completează aceasta.

În același timp, spune psihologul, este important să învățăm să ne tratăm cu mai multă blândețe.

„Nu vom putea opri complet judecățile celorlalți. Însă putem reduce puterea pe care o au asupra noastră. Atunci când începem să ne acceptăm mai mult și să ne construim valoarea dincolo de aspectul fizic, opiniile celorlalți nu mai ajung să ne definească identitatea”, adaugă Olga Ghițac.

În cele din urmă, concluzia cercetărilor este simplă: nu există o ținută care să elimine complet judecata celorlalți. Dacă aceeași femeie poate fi considerată „prea elegantă”, „prea modestă” sau „prea provocatoare”, în funcție de cine o privește, problema nu mai este garderoba, ci standardele contradictorii pe care societatea continuă să le impună.