Fabrica de anxietate. Cum reacționează corpul într-o lume care funcționează pe repede înainte
0Într-o lume în care descrierile de job ajung să pară contracte tehnice, relațiile funcționează pe multitasking emoțional, iar corpul înregistrează fiecare notificare ca pe un semnal de pericol, anxietatea este produsul natural al unei suprastimulări continue, sunt de părere specialiștii. Ritmul este fragmentat, atenția este împărțită în sute de direcții, iar corpul rămâne singurul care încearcă să țină pasul.
Psihoterapeutul adlerian și psihologul clinician Gabriela Răileanu explică pentru Adevărul că „suprastimularea și anxietatea au o legătură bidirecțională: anxietatea te poate face mai sensibil la stimulii exteriori, în timp ce suprastimularea poate declanșa sau agrava simptomele anxietății. Atunci când creierul este copleșit, răspunsul la stres sau pericol perceput este activat, eliberând hormoni precum cortizolul și adrenalina. Practic, se declanșează răspunsul automat de luptă sau fugi. În schimb, anxietatea poate face ca sistemul nervos să fie constant în alertă, reducând toleranța la stimuli sau stres.”
Cum ajunge suprastimularea să genereze anxietate
În practică, asta se traduce prin: creierul intră pe modul „alertă”, corpul răspunde cu accelerare, iar percepțiile se amplifică. Orice sunet devine prea mult, orice cerință pare critică, orice e-mail poate declanșa o „micro-criză”. Ritmul vieții moderne, telefonul care nu tace, sarcinile care se succed, presiunea performanței, transformă vigilența într-o stare de fond, explică ea.
„Deși oricine poate experimenta suprastimulare, anumite persoane sunt mai predispuse la aceasta și la anxietatea asociată: persoanele neurodivergente, persoanele cu tulburare de anxietate, persoanele care suferă de stres posttraumatic sau persoanele aflate sub stres cronic. Deoarece trăim într-o lume care ne solicită din ce în ce mai mult, suntem cu atât mai susceptibili la oboseală, stres cronic sau burnout”, punctează specialista.
În această ecuație, nu complexitatea tehnică ne atacă, ci acumularea. Din punct de vedere fiziologic, corpul încearcă mereu să ajungă la o stare de echilibru. Într-un mediu cu prea multe semnale, echilibrul devine însă un obiectiv instabil. Tocmai de aceea, soluțiile aparent banale capătă greutate. „Recomandările par simple, dar totuși complicat de urmat câteodată. Sportul, o alimentație echilibrată și un somn odihnitor sunt esențiale în managementul anxietății… însă, acestea necesită timp, efort și sunt văzute de unele persoane ca încă o sarcină de adăugat la o listă lungă de lucruri de realizat. De aceea, pot fi respinse din start”, adaugă Gabriela Răileanu.
Tehnicile care calmează sistemul nervos pe loc
Ea recomandă acele tehnici aplicabile „aici și acum”, fără pregătire și fără instrumente. „Oamenii caută soluții rapide, care pot fi aplicate imediat ce se simt copleșiți și în orice loc. Aici intervin tehnicile precum grounding-ul, respirația diafragmatică sau abdominală sau, mai nou, non-doing.”
Respirația diafragmatică, explicată de specialistă în termeni exacți, devine un instrument de reglaj: „Când crește nivelul de anxietate sau suprastimulare, respirația are tendința de a deveni superficială. Respirația difragmatică sau abdominală implică inspirarea profundă, umflând abdomenul, și expirarea lentă. […] Cinci minute zilnic pot avea beneficii nu doar pentru gestionarea stresului, ci pentru sănătate în general”, mărturisește ea.
În registrul complementar, non-doing funcționează ca un antidot la hiperactivare. „Este practica abținerii de la tensiuni musculare și mentale inutile. Implică renunțarea conștientă la efortul excesiv și permiterea corpului să se miște cu ușurință și echilibru. Nu este inacțiune pasivă, ci mai degrabă o eliberare intenționată sau o inhibare a tiparelor de tensiune.” Așadar, într-un mediu în care presiunea e norma, non-acțiunea nu înseamnă renunțare, ci recalibrare.
Eficiența acestor tehnici vine din biologie. „Tehnicile acestea funcționează pentru că stimulează nervul vag, care este implicat în modul în care corpul răspunde la stres”, explică Gabriela Răileanu. Sistemul nervos simpatic activează lupta sau fuga; parasimpaticul, prin nervul vag, readuce corpul la un ritm tolerabil. Respirația, ancorarea senzorială și non-doing țintesc exact acest comutator intern.
Așadar, complexitatea destabilizează, iar soluțiile minimaliste sunt cele care livrează. „Într-o lume în care complexitatea devine normă, soluțiile eficiente sunt surprinzător de simple. Nu corpul are nevoie de mai mult efort, ci de mai puțin zgomot.”
Într-un ecosistem construit pe alertă permanentă, minimalismul devine o formă de terapie, iar corpul (dacă îi facem loc) își știe deja drumul înapoi spre calm.
Simțurile ca „poartă” între corp și minte
Cercetarea publicată în International Journal of Ayurveda Research la începutul lui 2025 (Anjana Roy Shivakumar Shankar Harti) confirmă direcția observată în psihologie: suprasolicitarea simțurilor scade capacitatea creierului de a filtra informația și crește vulnerabilitatea la anxietate, depresie și tulburări de concentrare. Studiul pleacă de la un principiu vechi din Ashtanga Hridaya, sintetizat într-o frază care devine surprinzător de actuală în era digitală: „organele de simț nu trebuie nici suprasolicitate, nici excesiv răsfățate”. Cercetătorii traduc această idee într-un cadru contemporan: expunerea repetată la stimuli digitali de mare intensitate, presiunea conectivității permanente și fluxul constant de media produc o formă de stres continuu care erodează reziliența mentală.
„În Ayurveda, simțurile sunt parte din același ansamblu minte–corp. Modul în care vedem, auzim, atingem, mirosim sau gustăm determină felul în care înțelegem lumea și felul în care reacționăm la ea. Percepția nu este doar fizică; are și un nivel emoțional și cognitiv. De aceea, interacțiunea dintre simțuri și minte poate genera atât reacții ale corpului, cât și stări emoționale precum anxietate sau depresie. Aceeași idee apare și în psihologie și neuroștiințe: calitatea stimulilor pe care îi primim influențează direct starea emoțională. Când apare un dezechilibru, prea multe stimulări sau prea puțină activare, sănătatea mentală începe să se deterioreze,” se arată în studiu.
Conform sursei citate, suprastimularea vizuală și auditivă reduce treptat capacitatea cerebrală de focus și induce un tip de „restlessness” specific lumii conectate. Atenția este forțată să se reorienteze continuu, fără timp de recalibrare, iar această tranziție instantanee menține sistemul nervos într-o alertă difuză. Roy și Harti explică faptul că mecanismul nu este doar fiziologic. Percepția senzorială se împletește cu răspunsurile emoționale: modul în care vedem, auzim sau procesăm stimuli determină stările psihologice rezultate. Studiul descrie exact acest circuit: un dezechilibru în inputul senzorial: fie prin exces, fie prin privare, destabilizează răspunsurile emoționale și contribuie la apariția anxietății.
Un alt punct relevant: suprastimularea nu provine doar din intensitatea stimulilor, ci și din „idealizarea” lor. Expunerea constantă la imaginile perfecte din social media rupe legătura cu realitatea și amplifică autoevaluarea negativă. Autorii arată că această comparație continuă produce un tip de presiune care funcționează ca un stresor senzorial-emoțional, declanșând un cerc vicios între percepție, tensiune și anxietate.
Studiul vorbește și despre capcana opusă: suprarăsfățarea simțurilor. În termeni moderni, asta înseamnă consum excesiv de confort: entertainment non-stop, mâncare ca mecanism de reglare, dopamină instant. Rezultatul este o formă de desensibilizare: stimulii își pierd efectul, iar creierul cere și mai mult. Roy și Harti numesc fenomenul „confuzie perceptuală”: mintea nu mai reușește să proceseze sau să interpreteze coerent ceea ce primește, ceea ce creează un sentiment de dezordine mentală.
Prin urmare, arată studiul, echilibrul senzorial reduce anxietatea, iar tehnicile de reglaj funcționează pentru că resetează circuitul dintre stimul și reacție. Ayurveda vorbește despre satva (claritate și stabilitate mentală) iar psihologia contemporană descrie același lucru în termeni de reglare parasimpatică prin nervul vag. Ritm lent, input redus, atenție centrată.
Se încarcă comentariile...
