Să ne amintim de scrisoarea lui Napoleon, uluit de decizia teribilă a rușilor de a da foc Moscovei...

Sunt convins că merită să fie recitită – privind cu atenție la imaginile dezastruoase pe care le rulează în buclă toate televiziunile lumii – scrisoarea celebră scrisă de Napoleon pe 20 septembrie 1812 (adică cinci zile după intrarea trupelor franceze în capitala Rusiei) și adresată Țarului Alexandru I, anunțându-l cucerirea Moscovei și încercând să scape de acuzația că ar fi dat foc orașului, aruncând responsabilitatea, în totalitate, asupra Guvernatului Rostocin. În acel moment, Moscova era în flăcări iar Napoleon, vizibil impresionat de amploarea uriașului dezastru, pare că încearcă să găsească o cale de negociere cu Țarul care nu va da niciun fel de răspuns misivei. 

Semnal, cel mai clar și mai puternic dintre toate, că avea să continue campania împotriva francezilor, retrăgându-se adânc în interiorul Rusiei și așteptând ca teribila iarnă rusă să-și facă efectul. 

Napoleon însuși era furios pentru că, imediat după bătălia de la Borodino, Moscova fusese lăsată complet fără apărare,  așa că, pe 14 septembrie, Împăratul a sosit la porțile orașului pentru ca, în vechea tradiție militară, să-i fie predate cheile în semn predare necondiționată. Numai că, primă surpriză, n-a venit nimeni și aproape imediat încep incendiile care se multiplică din prima noapte, astfel încât, deja pe 16 septembrie, Napoleon e nevoit să părăsească Kremlinul, instalându-se în palatul Petrovski, aflat la câțiva kilometri distanță. De acolo, absolut neputincios, va asista la spectacolul dramatic oferit de orașul cuprins de incendii uriașe care continuă până în ziua de 20 septembrie, atunci când flăcările sunt stinse de ploaie. Se întoarce la Kremlin, așteaptă totuși un răspuns de la Țar și, realizând că orice linie de comunicare este definitiv încheiată, este obligat să cântărească opțiunile care i-au rămas și constată că era exclus să petreacă iarna la Moscova, toate depozitele de alimente fiind distruse de incendiu. Totuși, va rămâne în Moscova 35 de zile, fără să aibă informații despre faptul că generalul Kutuzov se refăcea și se reorganiza la sud de Moscova, în așteptarea ofensivei care avea să culmineze cu bătălia cumplită de la Berezina și se va încheia în momentul când țarul Alexandru intră în Paris.  

Napoleon nu are altă obține decât începerea retragerii spre casă și atunci începe Marșul morții în care, prost îmbrăcați și suferind de tifos, de foame și de sete (majoritatea puțurilor fuseseră otrăvite)  soldații Marii Armate au umplut cu morminte drumul spre casă, o tragedie fără precedent în istoria militară franceză și una dintre cele mai importante evenimente de acest fel consemnate în analele istoriei moderne. Pentru a înțelege amploarea tragediei, gândiți-vă că au murit între 300.000-4000 de soldați francezi și, din totalul de 6000.000 cât număra inițial Marea Armată, doar 30.00-1000 au reușit să ajungă în viață la Niemen la finele anului.

Dar istoria a consemnat și scrisoarea lui Napoleon https://www.prlib.ru/en/node/357502prin care-l informează pe țar că „superbul oraș Moscova nu mai există....mai mult de jumătate din oraș e distrus, magazinele și palatele sunt distruse; era un oraș magnific, a fost distrus!”.  Napoleon încerca oare să acopere faptul că el ordonase să fie incendiate depozitele de alimente crezând astfel că va tăia aprovizionarea armatei ruse sau Țarul Alexandru fusese cel care inițiase această tactică a „pământului pârjolit” parte a tacticilor ce aveau să definească din acel moment „Războiul Sfânt” dus de Rusia care tocmai începea?

Și acum se caută răspunsuri exacte, cert este că foarte mulți istorici spun acum că incendierea Moscovei a însemnat momentul crucial a însemnat punctul în care sensul istoriei Europei s-a schimbat definitiv. 

S-ar putea ca povestea să continue  și să fie rescrisă acum cu ajutorul dronelor și în ritmul bombardamentelor reciproce or cu care adversarii caută să incendieze și să distrugă orașul-simbol al țării dușmane. Și nu cred că suntem departe ca, la Moscova, cineva să pregătească momentul în care se va trece la faza superioară, cea a proclamării „Războiului Sfânt”…