Italia devine un risc

Propunerea inacceptabilă de buget a guvernului italian, format din populişti şi radicali de dreapta, obligă UE la decizii sensibile. Este vorba despre credibilitatea Uniunii şi de foarte mulţi bani.

Italia nu este încă falimentară, dar coaliţia dintre populişti şi radicali de dreapta de la Roma face tot posibilul să ducă ţara la marginea prăpastiei. Să prezinţi Comisiei Europene un buget neconform cu legea este o provocare intenţionată. Mişcarea „5 Stele“ şi Lega vor să arate că nu glumesc prin formula lor, „Italia prima“, şi că birocraţii răi de la Bruxelles vor să pună piedici „guvernului schimbării“. Dar ipoteza, că Italia îşi va permite anul viitor cheltuieli scăpate de sub control şi că poate în acelaşi timp să-şi reducă datoriile prin creştere economică, este total fantasmagorică. Lucru pe care ministrul italian al Finanţelor, Tria, îl ştie prea bine. Şi totuşi, nu spune nimic, făcând jocul populiştilor. Aceştia vor să-şi finanţeze promisiunile electorale făcând datorii. Nu îi preocupă urmările pentru Italia şi Europa.

Iluzie periculoasă

Domnii Di Maio („5 Stele“) şi Salvini (Lega) neagă total faptul că vor creşte razant costurile pentru datoriile Italiei şi că băncile italiene vor fi puse la pământ. Ei consideră dobânzile de risc pentru obligaţiunile italiene de stat o măsură punitivă din partea Germaniei. Aceste impresii sunt absurde şi periculoase. Populiştii vor să facă Italia independentă de pieţele financiare. De aceea, ei propun ca italienii să cumpere mai multe obligaţiuni de stat, oferindu-le avantaje fiscale. Această măsură ar duce la scăderea veniturilor statului din taxe şi impozite şi astfel la mărirea diferenţei între venituri şi cheltuieli.

Planul propriu-zis, care se regăseşte şi în tratatul de coaliţie dintre populişti şi radicalii de dreapta, sună în felul următor: introducerea unei monede paralele în Italia. Cu aceasta, statul şi-ar plăti datoriile faţă de firmele italiene. Iar firmele ar putea să-şi plătească cu  moneda nouă taxele la stat. Cei mai mulţi economişti s-au pronunţat ferm împotriva unor astfel de experimente. În plus, o măsură de genul acesta ar fi oricum ilegală în zona Euro, lucru care însă nu-i interesează nici pe Salvini, nici pe Di Maio. Moneda comună euro le stă amândurora ca un nod în gât. Pentru ideologii de la Roma, şi euro reprezintă un instrument al mâinii de fier de la Bruxelles.

Să nu umilim Italia

Uniunea Europeană trebuie să reacţioneze ferm, dar şi tacticos la provocările populiştilor. Cele mai mari păcate ale propunerilor de buget ale italienilor pot fi evitate numai prin dialog. Cuvintele dure din partea UE şi refuzarea legitimă a planului de buget le-ar ridica mingea la plasă populiştilor pentru a învinovăţi apoi UE pentru tot ceea ce va merge prost în Italia în următoarele luni.

Umilinţa pe care au trăit-o mulţi italieni în timpul crizei financiare din 2011, când fostul premier Berlusconi a trebuit să demisioneze, este încă adâncă. Cu sprijin din partea UE, cancelara Angela Merkel şi fostul preşedinte francez, Nicolas Sarkozy, l-au forţat să demisioneze. Politica de buget a lui Berlusconi, lipsită de răspundere, a pus în pericol zona euro. Dobânzile pentru obligaţiunile italiene de stat erau atunci de şapte procente. În prezent, ele sunt de aproximativ patru procente. Există, aşadar, încă loc de negocieri.

Dacă populiştii nu fac un pas înapoi de la proiectul lor de buget, UE va trebui totuşi să reacţioneze consecvent în final şi să aplice o procedură de infringement. Se pune întrebarea dacă Italia o va respecta. Salvini, Di Maio şi alţii spun de pe acum că nu se vor lăsa conduşi de Bruxelles. Au învăţat de la Polonia şi Ungaria că pot ieşi basma curată cu o astfel de atitudine. Ambele state ignoră consecvent verdictele curţii Europene de Justiţie în ceea ce priveşte redistribuirea refugiaţilor şi nu li se întâmplă nimic. Sistemul de legi al Uniunii Europene este ignorat. Dacă Italia, stat fondator şi plătitor net, va urma acest exemplu fără a fi pedepsită, Uniunea Europeană nu va avea decât de pierdut. Di Maio, liderul „5 Stele“, a ameninţat deja cu alte ocazii că Italia nu va mai plăti la bugetul UE, dacă nu i să respecte dorinţele. Acest lucru ar însemna sfârşitul apartenenţei Italiei la UE şi sfârşitul Uniunii Europene, aşa cum o ştiam până acum.

Statele din zona euro nu iau în considerare o salvare financiară a Italiei după modelul Greciei. În primul rând, Italia este prea mare pentru o soluţie similară, în al doilea rând, ţara poartă vina pentru un posibil faliment, iar în al treilea rând, dorinţa statelor de a-i ajuta pe radicalil de dreapta este aproape inexistentă. Dacă disputele legate de buget nu vor fi eliminate rapid, uniunea Europeană va intra într-o criză, faţă de care Brexit-ul ar putea părea mic copil.

Bernd Riegert - Deutsche Welle