Articole scrise de Cristian Unteanu

Mulți sunt cei care urmăresc cu din ce în ce mai multă atenție temele desfășurate în discursurile sale politice de Viktor Orban.

N-ar fi vorba numai despre refuzul Ungariei care continuă să-și folosească dreptul de veto pentru a bloca eliberarea din visteria comunitară a sumei de 500 de milioane de Euro necesară, în urgență, pentru achiziționarea de armament și echipamente pentru armata ucraineană.

Într-o foarte curajoasă Rezoluție adoptată pe 9 noiembrie, parlamentarii europeni cer introducerea unui embargo total împotriva importurilor de gaz natural lichefiat (GNL) și gaz petrol lichefiat (GPL).

Revine în actualitate chestiunea mereu rediscutată a independenței Scoției care, în opinia a ceea ce este o majoritate (încă la limită) de alegători, trebuie să-și regăsească libertatea în raport cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu perspectiva de a se alătura Uniunii Europene.

În principiu, dacă e să ascultăm exclusiv vocea liderilor oficiali, întrebarea asta nu numai că nu există și nu poate exista, dar este chiar o provocare, desigur orchestrată de dușmanii externi plătiți și controlați de Moscova.

O situație extrem de interesantă și care, cu absolută certitudine, deschide un precedent pe cât de ciudat, pe atât de periculos în ceea ce era până acum principiul considerat sfânt și intangibil al existenței, respectării și apărării cu orice preț a suveranității statului unitar.

Este foarte grav că șefii de state și de guverne au început să se înjure ca la piață, să se blesteme de neamuri și să se amenințe, trimițând în ridicol (poate definitiv) întreg eșafodajul, altădată pompos și impresionant, al relațiilor internaționale.

Cu certitudine, diplomația de la Chișinău dorește să profite de momentul foarte favorabil de acum în care să poată merge cât mai rapid înainte și, alături de Ucraina și Georgia, să capete acceptul deschiderii negocierilor.

fără imagine Asistăm la un moment istoric care, extrem de important pentru SUA, poate că ar trebui să inspire și pe legiuitorii din România, oricât de dificil și incomod, din atât de multe puncte de vedere, ar fi procesul de luare a unei decizii în privința Curții Constituționale.

Asta este concluzia unei analize realizate în premieră mondială de experții Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură în 154 de țări. O pierdere enormă echivalentă cu aproape 10% din PIB-ul global.

Aici am ajuns: în funcție de agendele politice, la ONU continuă bătălia, absurdă și tragică, pe tema rezoluțiilor contradictorii care doresc să arate lumii cât de vinovat, inuman și barbar este comportamentul adversarilor.

În diverse situații, mi s-a permis să asist la dezbaterile și demonstrațiile care însoțeau diverse simulări de conflicte, în condiții și locații diferite, cu implicarea unor state sau presupunând ciocnirea unora dintre alianțele existente sau a unora ad-hoc.

Impecabil pe plan diplomatic și umanitar este mesajul transmis ieri de secretarul de stat Anthony Blinken, un semnal care se dorește de forță și care să impună o soluție pe car Israelul, dacă altele ar fi fost vremurile și raporturile de putere în lume, s-ar fi simțit obligat să-l ia în considerare.

fără imagine O răscruce strategică pentru Polonia și, în orice caz, esențială pentru viitorul politic al Europei.

Anunțul premierului israelian că țara sa poate prelua guvernarea în Gaza „pentru o perioadă nedefinită” după ce se va încheia conflictul poate reprezenta, formal, o nouă etapă de importanță capitală în construcția eșafodajului de tip conflictual în zonă.

Există voci care spun că o ieșire „elegantă” și realistă dintr-un conflict în care marile puteri nu vor să mai fie angajate din cauză de costuri și lipsă de perspective.

Îngrijorătoare și extrem de preocupante semnale vin nu numai din R. Moldova unde, într-o mișcare de ultimă oră, a fost interzisă participarea la alegerile de azi a reprezentanților partidului finanțat cu bani despre care se spune că vin direct din visteria rusească.

Poate cea mai scandaloasă dovadă a paraliziei instituțiilor politice naționale și internaționale este că, practic, lupta împotriva terorismului nu s-a bazat și cred că nu se poate baza nici de acum înainte pe o definiție unitară asupra terorismului.

Dacă nu vom prezenta toate punctele de vedere ale liderilor europeni asupra a ceea ce se petrece acum în Gaza și analiza lor privind conflictul între Israel și Hamas, atunci cu siguranță că nu vom prelua decât imaginile propagandei de război difuzate cu maximă intensitate.

31 de țări, doar 31 de țări au semnat Declarația Politică a SUA privind „folosirea militară responsabilă a Inteligenței Artificiale”, inițiativă lansată de vicepreședinta Kamala Harris.

Pe zi ce trece, aproape în ritmul fiecărei ore, apar noi semnale foarte clare că, într-un răstim nespus de scurt pe scara istoriei, omenirea se pregătește viguros să revină la marile teme care au dominat pregătire și, apoi, perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

Foarte simplu, răspund experții Băncii Mondiale: ca urmare directă a războiului din Israel care se poate extinde oricând la un conflict regional, escaladare majoră ce va duce la re1șterea prețurilor petrolului cu până 85%.

În principiu, strict teoretic, așa cum scrie în manualele deja demult depășit după care încă învață studenții de la facultățile de științe politice, în politica internațională există câteva situații clasice care pot fi echivalate cu un casus belli.

Lucrurile devin foarte serioase, deoarece Erdogan începe să desfășoare, public și în forță, scenariul neo-imperial care, mai apoi, să servească drept model pentru unitatea visată a întregii lumi musulmane în lupta sa pentru identitate și demnitate.

Prima explicație vine după analiza a celor două evenimente majore care s-au produs ieri pe scena vizibilă a diplomației mondiale.

Să nu credeți cumva că este o exagerare jurnalistă. Din păcate pentru viața și siguranța noastră a tuturor, chiar nu este așa. Fulgerător, revin, sunt reluate și inflamate teze pe care mulți le-au crezut îngropate definitiv.

Este o luare de poziție de mare strateg politic care a ieșit public într-unul dintre cele mai dramatice momente ale istoriei contemporane pentru a spune că jocurile viitoare nu se pot face fără Turcia și așezarea sa în locul pe care-l dorește în fruntea națiunilor musulmane.

Mărturisesc faptul că m-am înșelat atunci când am subestimat afectul distrugător pe care-l vor avea afirmațiile cuprinse în Raportul celor de la Amnesty International.

Conflictul dintre Hamas și Israel s-a înveninat și este la câțiva centimetri să se transforme într-o vastă operațiune aeriană, terestră și maritimă de eradicare a organizației teroriste de pe fața pământului.

Din nou, doar studiind hărțile putem avea o imagine a extensie, dificultății sau șansele păcii sau exploziei generale. De ce acest apel la hărți? Pentru că dau sens a ceea ce este știința destul de puțin accesată a cartografiei politice a cauzelor profunde a conflictelor.

Cum au învățat că e la modă să se exprime în public, toți politicienii vor spune că, din fragedă copilărie, și-au dorit să participe la procesul edificării păcii globale.

Revine, neoprită și neîndiguită de nimeni, oroarea nesfârșită a războaielor religioase, a celor motivate de ciocnirea între credințe și perpetuate în mentalul colectiv, generație după generație, timp de milenii, în exact aceiași parametri ai urii, violenței și nemiloșeniei niciodată strunite...

Minunată și totalmente inutilă mi se pare a fi decizia luată cu aproape unanimitate de voturi (500 „pentru”, 21 „împotrivă” și 24 de abțineri) în Parlamentul European solicitând o „pauză umanitară”, dezescaladarea conflictului între Israel și organizația teroristă Hamas.