Turcia își proiectează viitoarea existență imperială

0
0
Publicat:

Ne este foarte greu să ne închipuim, altfel decât din imaginații hrănite livresc, ce e aia un imperiu și, mai mult, ce înseamnă amintirea unui destin imperial care să-țin fi marcat la un moment dat, pentru sute de ani, existența națională. E firesc să păstrăm adânci resentimente ideii de imperiu în general și mai ales celor care ne-au fost spaime seculare potolite mereu prin tribut greu sau împotriva cărora, rar dar eroic, ne-am ridicat pentru victorii obținute cu mari sacrificii și care au avut efecte de relativ mică durată. A rămas în ADN-ul național strigătul anunțând ce mai mare dintre toate primejdiile posibile :”vin turcii!: atunci când suflarea sate fugea în munți cu tot ce avea mai prețios, vite și femei, în ordinea trebuinței și importanței pentru supraviețuire.

Picture1 png

Noi n-am fost imperiu și, ca atare, greu sau imposibil să înțelegi nostalgia lor după puterea de odinioară și, cu mult mai important, forța reală a visului niciodată stins de a-și vedea reînviat imperiul. Toți foștii deținători de imperii coloniale împărtășesc acest vis, chiar dacă foarte puțini -eu cunosc un singur exemplu- îndrăznesc să-l mărturisească deschis și chiar mai mult, să-l anunțe ca viitoare etapă existențială a națiunii lor. Este extrem de incorect politic ceea ce fac?

Picture2 png

Poate, desigur, așa ne învață manuale scrise de moralizatorii acestui timp al nostru, uitând că toate marile puteri împărtășesc un trecut imperial, cu toate păcatele și tragediile sale. Dar, acum, aceleași națiuni sunt în plină desfășurare de strategii evidente de refacere a unor structuri imperiale moderne (nu neo-imperiale, asta e faza intermediară), cu recentralizarea liniilor de forță care să se strângă din nou în jurul uneia dintre puținele metropole rămase funcționale și cu țării redevenite umile provincii dependente.  

Această geografie o scriu acum tensiune și conflictele din jurul nostru, acesta este scriptul care se negociază an acest moment și care, foarte probabil, va avea o formă finală negociată de învingătorii din următorul conflict major.

În consecință, fiecare dintre cei care se consideră că au cele necesare pentru a deveni actor major în conflictul viitor, se poziționează acum la nivel de viziune și, ca atare, își caută aliați în spațiile proxime. Iată exemplu Turciei, un exemplu care ar trebui lecturat foarte atent deoarece este vorba despre cheia care poate determina închiderea sau deschiderea spațiului acesta strategic pe care-l comandă prin localizarea geografică și prin cea de-a doua forță militară din NATO, după cea a SUA. În această perspectivă, poate ar trebui să fie un subiect de meditație s ce spune Erdogan în prefața uni lucrări în trei volume, apariție editorială în urmă cu o săptămână și intitulată „Pe urmele chemării sacre: cucerirea Constantinopolului, Mahomed al II-lea Cuceritorul și mozaicul de la Sfânta Sofia în presa turcă”, totul la împlinirea a 571 de ani de la căderea Constantinopolului.

Picture3 png

Erdogan spune că decizia și perseveranța cuceritorului servește azi drept un exemplu pentru transformarea moștenirii imperiale, „iubitul Constantinopolului”  într-una dintre cele mai importante metropole ale lumii: „”Acum venim să continuăm această luptă pentru națiunea noastră urmând viziunea Secolului Turc și ne îndreptăm deciși pentru implementarea noilor planuri...Pentru noi, cucerirea nu înseamnă numai cucerire și victorie. Este vorba și despre  un sistem de renaștere, construcție, revitalizare și credință. Mahomed Cuceritorul, care ne determinat inima de cuceritori, în transformarea Constantinopolului într-un centru al culturii, artelor, și al științei. Nu a fost transformată astfel doar o bucată de pământ, ci și milioane de inimi. Credința determinarea, perseverența lui Mehmet Cuceritorul și a soldaților săi binecuvântați în timpul asediului ne inspiră să ne slujim națiunea și să conducem Turcia către anul 2053 (cea de-a 600-a aniversare a căderii Constantinopolului)”.

Pe fond, care ar fi întrebarea cu un răspuns interesant în condițiile în care se prefigurează noi alianțe în acest spațiu al nostru în care totul sa legat și s-a legat așa cum este firesc atunci când așezările sunt clădite pe nisip mișcător. Dar, știind asta, pe fond, din punctul meu de vedere, ar trebui cântărit, alături de valoarea intrinsecă a mesajului pentru spațiul musulman,  capacitatea unui asemenea apel de tip mesianic în momentul luării unor decizii strategice care ar putea schimba echilibrul arhitecturii de securitate.

Întrebări la care s-ar putea să avem rapid un răspuns, pe măsură ce acest mesaj mesianic s-ar putea întâlni și alia cu celălalt, pan-slav, vorbind tot despre imperii de demult sau mai de aproape în timp și tot despre recuperări istorice. Analizează cineva, fie măcar un general pensionar, care sunt riscurile și pentru România?

Opinii

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite