Miza uriașă a legislativelor anticipate din Franța: ridicarea extremei-drepte și viitorul echilibrului european de securitate

De data asta, absolut evident, miza electorală nu privește numai modul în care francezii vor decide compoziția viitorului parlament. Pe fond, rezultatul din Franța al acestor alegeri anticipat anunțat atât de brusc de Macron care, astfel, după cum declara acum două zile, „a aruncat o grenadă cu cuiul scos în picioarele adversarilor săi” într-o foarte primejdioasă mișcare de poker politic, poate deschide nu doar perspectiva unei victorii a extremei-dreapta, suveranistă, naționalistă și xenofobă. În definitiv, dacă francezii își doresc asta, atunci este dreptul lor ca de asta să aibă parte, cu toate consecințele imaginabile.

Dar aceste consecințe pot să însemne și un lucru extrem de special: pentru prima oară din momentul în care pe continentul nostru au apărut armele nucleare, fie fabricate și puse în arsenalele unor țări europene, fie doar amplasate pe teritoriul acestora în cadrul sistemului de apărare NATO, apare ca posibil că guvernul țării europene dotate cu armament nuclear să fie format de politicieni de extremă-dreapta.

Iată hărțile amplasării arsenalelor nucleare în Europa și a bazelor nucleare franceze:

După ieșirea UK din Uniunea Europeană în 2020, Franța este în acest moment singura țară din Uniunea Europeană care posedă în acest moment o forță activă de disuasiune nucleară cu un arsenal în care, conform datelor oferite de Institutul internațional de cercetări pentru pace de la Stockholm se află aproximativ 300 de ogive nucleare. Foarte puțin în comparație cu Rusia (aprox. 6200 de ogive nucleare sau SUA cu 5550 de ogive nicleare). Iată repartiția acestor forțe pe teritoriul francez:

Arsenalul nuclear france este parte a politicii și scenariilor de disuasiune nucleară ale NATO, incluzând aici și statele  membre UE care au pe teritoriul lor arme nucleare americane (Italia, Olanda, Germania) dar și UK care are și propriul său arsenal nuclear dar și Turcia care, chiar dacă nu face parte din UE, are pe teritoriul național arme nucleare americane. Am amintit de toate acestea deoarece, așa cum spunea ministrul francez al apărării naționale Jean-Yves Le Drian, NATO este „alianță nucleară”, asta însemnând că și alte țări membre ale Alianței precum Polonia, Danemarca, țările baltice, Spania, Grecia, Ungaria sau România se află sub cupola de protecție asigurată de arsenalul nuclear al partenerilor lor strategici.

Și acum, iată întrebarea: în cazul în care alegătorii francezi vor vota majoritar în favoarea candidaților RN (partidul condus până de curând de Marine Le Pen) poate să apară o guvernare care să emită obiecții severe la adresa participării țării la NATO și la eventuale acțiuni comune în cazul unei amenințări rusești? În acest sens precis, votul din Franța în favoarea extremei-dreapta ar putea să fie un semnal pentru ceea ce va urma în diverse țări europene membre NATO, acolo unde, mai demult sau mai nou se aud obiecții la adresa cheltuielilor imense pentru ajutorarea Ucrainei. Este un fenomen despre care s-a vorbit adeseori doar ca despre „oboseala față de Ucraina” dar care, extrem de ușor, pe timp de recesiune economică, poate fi transformat în temă electorală și exploatat pe platformele politice ale unor partide anti-europene sau eurosceptice, din ce în ce mai în vogă și cu un discurs din ce în ce mai coroziv.

Dacă am avea analiști militari care să primească voie de la comenduire să se poată exprima pe acest subiect. Nu cred, dar chiar ar fi interesant de văzut dacă, din întâmplare, ar exista studii de risc privind acest domeniu și care este estimarea românească asupra eficienței scutului nuclear în cazul în care Franța ar putea produce vreo surpriză. Dar dacă se supără cineva și cine știe ce urmează? Mai bine ne facem că nu ne interesează și, după tradiție, stăm cu arma la picior privind în toate direcțiile, gata pentru orice, la nevoie și în funcție de oportunitate.