Conservatorii britanici sub spectrul scadenței notei de plată pentru BREXIT. Efecte și asupra alegerilor europene?

Inevitabilul se produce și, sub presiunea unei incredibile scăderi în sondaje, Rishi Sunak, liderul conservatorilor britanici și Prim Ministrul Marii Britanii, a decis convocarea alegerilor anticipate pe 4 iulie.

Scapă cine poate, căci perspectivele sunt sumbre. Iată-le în perspectiva rezultatelor publicate de trei  analize surse complet diferite dar care arată degringolada Partidului Conservator și, din punctul de vedere al multor comentatori, marchează momentul final în care s-au cumulat și vor fi plătite toate notele de plată ale dezastruoasei decizii privind ieșirea UK din blocul comunitar.

Dar, în definitiv, asta este o chestiune care-i privește pe ei și este evident că exact această libertate totală și-au dorit și, în consecință, să se descurce cum pot. Numai că acest tip de raționament, de altfel perfect logic, chiar dacă este aplicabil în cazul UK, deschide (sau, dacă doriți, redeschide) dezbaterea cu valoare strategică pe rezultatul căreia s-a fondat rezultatul final al BREXIT: avantajele fabuloase, incredibile, pe termen lung și foarte lung, din clipa următoare separării voinicești a Marii Britanii de Uniunea Europeană.

Cunoașteți discuția, inutil cred că o repet acum, dar unul dintre efectele prezumtive trebuie pomenit: s-a spus atunci că BREXIT avea să fie doar începutul, căci urma să servească drept exemplu pentru alte mișcări similare care, în final, aveau să dezmembreze modelul actual al Uniunii Europene pentru a o transforma în Europa Națiunilor, desfăcând astfel piețele de putere construite până acum pentru a le înlocui cu o colaborare „a la carte” între state complet independente și suverane, cu politici naționale care să se schimbe, ca în trecutul conflictual european, după cum bate vântul influențelor externe.

După acumularea de rezultate, în BREXIT nu mai cred nici apologeții săi cei mai feroce, actorii de frunte ai propagandei de moment, extrem de solidă și de virulentă, cu puternice accente de xenofobie. Poate vă mai amintiți de  Nigel Farage și de cum explica el. apărătorul Statului-Națiune britanic, nevoia britanicilor ca țara sa să se separe urgent de UE pentru a ridica cât mai rapid un zid de protecție împotriva prezumabililor invadatori pe piețele muncii, românii și bulgarii...

De ce cred că destinul acestui personaj-cheie este din nou semnificativ și nu numai pentru jocurile politice interne dih UK ci este chiar relevant pentru schimbările în climatul politic european? În primul rând, cu un fler remarcabil, și-a dat seama de dezastrul în care se află conservatorii britanici și , plin de curaj, a decis să nu mai candideze și să plece în SUA pentru a susține o altă campanie elctorală, cea dusă de prietenul și alaitul său Donal Trump. Dar asta mai înseamnă ceva: este un mesaj direct, foarte semnificativ, pentru toate partidele de extremă-dreapta, suveraniste și naționaliste din Europa care încep, unul după altul, să abandoneze principiul ce le servise drept stindard, adică invocarea posibilității de a părăsi Uniunea Europeană. Ascultați cu atenție ce se spune acum în mesajele transmise de principalii lideri ai extremei-dreapta din  Europa și veți sesiza modificarea și îndulcirea semnificativă a trimiterilor ofensive pe această temă. Mai ales în aceste zile.

De ce? Pentru că, așa cum se promisese, înainte de alegerile europene se strânge chinga „cordonului sanitar” construit în jurul partidelor de extremă-dreapta , ultima mișcare fiind chiar spectaculoasă:  cei din grupul Identitate și Democrație (unul din cele două grupuri din Parlamentul European prezentate sub culorile extremei dreapta) au exclus din rândurile lor pe reprezentanții nemților din delegația partidului AfD. Decizia vine după ce Maximilian Khan (foto), candidat al acestui partid pentru alegerile europene, a declarat că membrii Waffen SS „nu erau toți niște criminali”.

Asta vine acum, foarte neobișnuit, într-un moment în care se calculează șansele și s negociază viitoare locuri în structurile d conducere din Parlamentul European și, în general, pe baza noului raport de forțe generat de rezultatul alegerilor. Care va fi el? Proiecțiile se schimbă, iată una dintre cele mai recente și este discutată acum îndelung deoarece ar semnala ceea ce autorii denumesc „o posibilă frânare a ridicării extremei dreapta”, foarte îngrijorătoare în precedentele sondaje. 

Greu de spus că așa se vor petrece lucrurile, dar este clar acum că există bătălii surprinzător de intense în unele grupuri politice (ce excepția notabilă a socialiștilor)   dar, per ansamblu, se pare că se va păstra nucleul de putere care se bazează pe dialogul și înțelegerile dintre PEE și PS. Găsiți aici https://europeelects.eu/2024/03/31/march-2024/ toate date acestui sondaj, inclusiv o proiecție (la nivel de luna martie) privind România.

.

Se poate schimba ceva? Desigur că da, mai ales în zona intențiilor d vot ale tinerilor (mai ales a studenților), influențați în proporție destul de mare de situația dramatică din Gaza și orientați din ce în ce mai mult împotriva politicilor guvernamentale din țările care susțin atacurile armatei israeliene. Poate să aibă o influență și faptul că, așa cum vă anunță, noi state europene se vor alătura grupului care, pe 28 mai, va recunoaște  Statul Palestina, căci la Bruxelles se așteaptă finalizarea procedurilor angajate în acest sens pe 9 mai de Slovenia, așa cum anunța Tanja Fajon, ministrul de externe al acestei țări.

Se naște o nouă Europă?

Mai degrabă, după ce se conturează acum, vom avea o Europă cu niște priorități europene cu mult mai bine precizate, cu spații comune care se vor dezvolta rapid, pe măsura evoluției (sau involuției) dialogului din zona euro-atlantică dacă la Casa Albă va veni Trump. În acest sens, miza de ultimă oră a lui Farage poate fi profund semnificativă și să fie înțeleasă ca un avertisment premonitoriu.