Încă o țară africană se leapădă de Franța și de prezența sa militară pe teritoriul național

Merită povestit acest episod. Din mai multe motive, toate semnificative pentru evoluțiile deloc surprinzătoare care au loc pe continentul african, schimbând cu mare viteză ceea ce, până de curând, reprezenta echilibrul de putere post-colonial.

Sunt zone de influență și control (politic, militar și acces la resurse) pierdute de, lucru firesc în contextul retragerilor americane succesive din Asia și mai nou din Orientul Apropiat. Dar ceea ce ne interesează în mod real este modul în care începe să se dizolva prezența fostelor mari puteri europene cu tradiție colonială, Franța reprezentând acum un exemplu foarte discutat și deosebit de interesant prin consecințele sal deoarece s-ar putea să arate că a pornit un carusel de evenimente care, în final, să stabilizeze orizontul geo-politic african în coordonate dictate de avansul fără precedent al Rusiei și Chinei în zonă.

Acum se trece la un nivel de viteză superior. Evenimentele s-au petrecut ieri în Senegal, poate cea mai importantă și stabilă zonă de influență franceză. Cu atât mai importantă pentru Franța cu cât, în ultima perioadă, trupele franceze au fost invitate , politicos și ferm, să părăsească definitiv  bazele lor din Mali, Burkina Faso sau Niger, țări vecine Senegalului și care formau centrul strategic prin care Parisul putea să afirme că deține controlul strategic al unei zone uriaș și extrem de bogate în resurse minerale.

Acum, în prezența lui Jean-Luc Melenchon (președintele partidului francez de extremă-stânga La France Insoumise, în fotografie alături de noul președinte al Senegalului pe 16 mai, la Universitatea din Dakar), noul prim ministru al Senegalului, Ousmane Sonko, a ținut un discurs extrem, extrem de dur la adresa Occidentului în general și al Franței în particular, denunțând foarte ferm procesul de „neocolonialism” existent în relațiile între occident și Africa. „Aproape am fost convinși atunci când Președintele Macron decidea lansarea noii sale doctrine africane, doctrină care trebuia să se bazeze pe un refuz de a acorda susținere unor regimuri autoritare și corupte. Iar asta nu s-a petrecut în cazul Senegalului”.

În consecință, continua primul ministru senegalez, „trebuie să punem sub semnul întrebării motivele pentru care armata franceză beneficiază de mai multe baze militare în țara noastră precum și asupra impactului pe care această prezență îl are asupra suveranității noastre naționale și asupra autonomiei noastre strategice”. 

Destul de ușor de prevăzut deciziile următoare. Dar chiar și așa, schimbarea esențială nu este dată de dispariția anunțată a celor două baze militare francez. Foarte interesantă și anunțând schimbări majore economice este perspectiva anunțată în programul său electoral de noul președinte al Senegalului: Bassirou Diomaye Faye a promis desființarea ultimelor legături cu vechea putere colonială franceză, cu o schimbare a monedei naționale și ieșirea din sistemului CFA, moneda Coloniilor franceze din Africa apoi a Comunităților franceze din Africa după perioada dobândirii independenței naționale la începutul anilor ‚60. Moneda respectivă este acum contestată ca simbol al tutelei franceze și și, ca semnal al unei noi realități economice și politice a regiunii, ar putea fi înlocuită de ECO, „monedă sub-regională care ar integra Nigeria, cea mai importantă putere economică africană...piața comună fiind astfel de 350 de consumatori”, cum declarau oficialii senegalezi.

Analiștii au acum următoarea întrebare esențială: dacă se dă drumul circulației pentru moneda ECO (care trebuia lansată în 2020 dar amânată din cauza pandemiei Covid), oare la ce sistem bancar relevant va apela pentru susținere și cine o va folosi pentru schimburile comerciale și îi va garanta bonitatea și paritatea? Chestiunea are o importanță geo-strategică din cauza vastelor resurse de care dispun  țările din regiunea respectivă. Dar și datorită unui zvon persistent din ultimele luni care spune că banca BRICS ar dori să propună țărilor din zonă sistemul de schimburi bazat pe folosirea monedei naționale, ECO în acest caz, evitând dolarul american.

Dacă așa se vor pune lucrurile, raționamentul următor s-ar putea deschide, relativ primejdios pentru multe contacte europene în zonă, spre orizonturi cu totul noi și cu o cu totul altă logică de expansiune, folosind drumurile africane pentru o dezvoltare de un tip care ne este din ce în ce mai străin, departe și concurent strategic nemilos.