„Cel puțin” 40 miliarde Euro trebuie trimiși anual Ucrainei, cere NATO

Continua baletul fascinant al sumelor care ajung în Ucraina și vor ajunge acolo „atâta timp cât este nevoie”.

Continua și, în viziunea clor mai mulți dintre aliații din NATO, asta trebuie să treacă acum de la nivelul actelor individuale la etapa următoare – poate strict necesară atâta timp cât se pare că bate la ușă un război de proporții cu Rusia – asta însemnând un angajament structurat la întregii organizații pentru livrarea unui ajutor previzibil. Experții Alianței au ascultat apelul ucrainenilor și calculul dă o sumă foarte generoasă care, veți vedea, nu este plafonul superior a ceea ce Statele Membre vor trebui să livreze Kievului, nu reprezintă doar estimarea inițială pentru un nivel minimal.

Deocamdată, nu există o decizie finală dar, la finele reuniunii miniștrilor de externe din NATO desfășurată joi și vineri la Praga. Jens Stoltenberg, Secretarul General al NATO, a declarat că „de la începerea invaziei ruse în Ucraina  în 2022, aliații au furnizat Ucrainei aproximativ 40 miliarde Euro anual ca ajutor militar. Trebuie să menținem cel puțin acest nivel de susținere în fiecare an, atât de mult timp cât va fi nevoie”. Asta va oferi decidenților de la Kiev „mai multă previzibilitate în ce privește  capacitatea lor de a răspunde ,a nevoile imediate și la cele pe termen mai lung” . Acest angajament financiar pluri-anual al NATO va constituim dacă se va realiza în termenii propuși acum, într-un semnal foarte solid că „Rusia nu ne poate învinge apelând la uzură”, Stoltenberg făcând aluzie la numeroasele poziționări din propaganda rusă care spun în continuare că războiul din Ucraina poate fi considerat o victorie a Federației Ruse în sensul că au fost epuizate rezerve importe din arsenalele Statelor Membre NATO.

Apare o problemă care, pesemne, va deveni centrală pe agenda apropiatului SUMMIT al Alianței: ce înseamnă, din punct de vedere militar, politic, economic, acest nou nivel de angajare instituțională cerut tuturor Statelor Membre? Răspunsul este esențial de obținut deoarece trebuie foarte bine știut dacă fiecare dintre Aliați decide să treacă la „economia de război” , care va fi contribuția financiară la care se angajează și pe ce orizont de timp și dacă -da sau nu – va fi adoptată o schimbare de strategie majoră în sensul început acum, adică eventuala extinderii permisiunii ca armata ucraineană să lovească ținte pe teritoriul rus. Dacă nu mai e vorba de decizii unilaterale unor state NATO sau chiar a unui grup de state din NATO, atunci asta implică constituirea de noi ținte în strategia generală a NATO.

Poziția României? Comunicatul MAE a venit fără surprize, dar și fără prea multe detalii despre implicațiile unui asemenea demers în valoare de cel puțin 40 miliarde Euro anual: „Ministrul român al afacerilor externe a reiterat necesitatea continuării sprijinului substanțial pentru Ucraina, inclusiv necesitatea ca deciziile Summitului NATO de la Washington să reconfirme angajamentul ferm pentru un pachet solid şi predictibil de asistență pentru Ucraina. Ministrul a subliniat imperativul răspunsului clar şi coerent şi al solidarității statelor aliate la acțiunile hibride a căror frecvență a crescut considerabil în ultima perioadă. Coordonarea eforturilor aliate în acest sens este esențială”.

OK, politic extrem de corect și în linie cu poziția actuală a președintelui nostru care nu a renunțat la speranța de a fi șeful NATO. Dar nu toți gândesc așa și, nu uitați, o decizie de asemenea importanță și cu asemenea consecințe  trebuie agreată urgent de toate statele membre. Nu este cazul, iar asta ridică semne de întrebare pentru ce înseamnă soliditatea unității proclamate a NATO. Ungaria și Turcia, spre exemplu, alături de alte câteva care emit obiecții totale pornind de la dimensiunea economică a solidarității cu Ucraina.

„Războiul este un monstru tot timpul înfometat, trebuie hrănit, trebuie hrănit cu bani. Și văd că americanii și guvernarea democrată a SUA precum și liderii UE sunt gata să facă acest lucru” – spunea Viktor Orban. Ministrul de externe Hakan Fidar al Turciei spunea imediat după încheierea reuniunii de la Praga: „Sprijinim continuarea ajutorului pentru Ucraina și a capacității Ucrainei de disuasiune în fața Rusiei dar nu vrem ca NATO să ia parte la acest război...Credem că trebuie să fie menținut un echilibru între aceste două lucruri, atât de Statele Membre cât de NATO”.

Angajamentul financiar complex, multi-anual, al NATO va fi anunțat la Summit și acum se construiește pe baza angajamentelor foarte concrete și pe timp nedeterminat care vin din partea Statelor Membre. Am văzut care este poziția noastră principială, poate ar fi momentul ca responsabilii noștri politici să ne spună care este dimensiunea angajamentului financiar, pe ce se bazează analiza asta și, evident, conform standardelor democratice, ar fi normal ca asta să fie discutat și aprobat în Parlamentul României după ce a fost supus analizei în CSAT.

Oare de ce aceste teme nu apar în discursul politic din România și nu sunt discutate măcar de cei care sunt responsabili de aceste decizii, nu mă refer la militari care nu vor primi ordin să gândească pe aceste subiecte delicate, ci despre titularii ministerelor de linie și de președinții comisiilor parlamentare de profil?