Neliniști la Bruxelles înainte de alegeri: cu cine va dansa Europa în următorii ani? Pretendenți sunt, dar costă mult

Poate unii dintre dumneavoastră n-ați apucat să vedeți cum arăta măcar unul dintre carnetele de bal ale domnișoarelor de odinioară, parte a unei povești dintr-o lume de multișor dispărută.

Nu numai carnetul de bal în sine era important, ci toate poveștile, dramele, neliniștile, intrigile și câteodată dramele care însoțeau redactarea „listei de dansatori” înscriși într-o ordine savant șu din timp negociată, plasarea unui pretendent mai sus sau mai jos pe lista respectivă fiind un rezultat al negocierilor, estimării șanselor respectivului și mai ales recunoașterea poziției sale sociale actuale și perspectivelor viitoare, în combinație cu meritele cât mai public anunțate ale familiei sale.  

Mi s-a întâmplat să aud povești despre asemenea carnete de bal încă mirosind a parfumurile acelui tip (era preferat  de foarte junele frumuseți din protipendada bucureșteană Voila pourquoi j’aimais Rosine, cel creat de Guerlain pentru Sarah Bernard) și am realizat târziu că negocierile la care asistam la Bruxelles și nu numai, mai ales în asemenea momente de tensiune ca acum, seamănă cu discuțiile care precedau înscrierea unui tânăr pe una dintre pozițiile „interesante” de pe lista de bal: fie cel care deschidea evenimentul, fie ultimul, cel în brațele căruia, simbolic, domnișoara semnala alegerea ei și a familiei în cazul în care se ajunsese într-adevăr la un acord pre-marital solid și îndeobște respectat.

Cam asta este situația și acum în capitala europeană și în multe dintre Statele Membre, căci s-au tulburat apele destul de rău și, ca atare, criteriile alegerilor de pretendenți stimabili și „de viitor” sunt din ce în ce mai fluide și, în consecință, există perspectiva de mezalianțe dintre cele mai neașteptate. În orice caz, pentru toate „familiile bune” care vor să-și mărite odraslele, unele chiar disperate să iasă cu orice preț din condiția de „fete bătrâne” cu costurile aferente oricărei „pietre-n casă”, trecută ca atare, povară din ce în mai evidentă, de la o legislatură la alta.

Drept care, acum se trage o linie după multele socoteli , negocieri și târguieli din săptămânile trecute. Ce rămâne este un peisaj foarte complicat tocmai pentru că pretendenții și-au schimbat hainele de bal. Primul dintre ei, pretendentul cotat cu cele mai mari șanse la casele de pariuri, rămâne americanul venit cu garanția de odinioară a hegemoniei politice și militare a SUA care-l făcea protectorul natural al mereu tinerei Europe, delicată și chiar feciorelnică în măsura în care-și repeta inocențele de la o generație la alta.

Numai că pretendentul american poate fi Trump, caz în care balul se va dansa pe o altă muzică și nici măcar nu este sigur că familia miresei va mai primi toate asigurările tradiționale de viață  până nu-și achită toate datoriile (și sunt multe și diverse). Cu Biden (sau Kamala Harris, just in case), e clar că tot la bani ajungem, zecile și sutele de miliarde pe care familia miresei trebuie să le livreze, pe bază de contract asumat anual, membrului ucrainean aflat în suferință. Dar asta este încă în parametrii obișnuiți (și ca atare controlabili) ai dezvoltărilor periodice de orgolii trans-atlantice.

Unde e noutatea?

Nu mai există o singură listă cu pretendenți agreați pentru că, pur și simplu, piețe politice tradiționale s-au spart sau, în cel mai un caz, s-au fărâmițat odată cu dezvoltarea diferitelor crize interne ale Europei în pandemie și imediat după aceea, dar și din dezvoltarea unor tendințe majore de spargere a unității sălii de bal. Asta din cauză că, așa cum anunță deja sondajele, alegerile europarlamentare ar putea să consemneze un fapt excepțional: aproximativ un sfert dinte voturi s-ar putea să se duce la eurosceptici sau chiar la cei care se proclamă adversari feroce ai Uniunii Europene, criticată pentru toate păcatele imaginabile, mai rău și mai sever decât o face Putin, spre exemplu.

În aceste condiții, este de presupus că va urma un scandal de pomină în sale de bal unde multe oglinzi se vor sparge și, în perioada imediat următoare, se va escala conflictul bazat pe stabilirea algoritmului „cine cu cine” și, imediat apoi, cine pe cine invită la dans dintre cei lăsați să aștepte la poartă ca neconvenabili, non-europeni și neprincipial aproape de juna scoasă din nou la măritat.

Și s-ar putea – nu mai e mult de așteptat, spun sursele până acum foarte bine informate – să vedem cum sala de bal europeană este parazitată și mai apoi poate chiar dinamitată nu de trupe de comando care să o fure vesela, tacâmurile sau să râvnească la juna cam trecută și disperată că nu mai întrunește nici măcar voturile propriilor săi partizani ideologici. Ceea ce pare să se anunțe este coșmarul unei Europe divizate în blocuri ideologice profund antagonice, unii susținând continuarea drumului actual, alții o legătură cu America izolaționistă a lui Trump dacă asta va dori soarta sau cu direcții ce duc înspre colaborări extinse cu China sau Rusia, reluând cadrul strategic negociat odinioară chiar de UE.

Nu cred că ne mai putem face iluzii inutile: sala de bal se va schimba oricum, toți știu asta. Numai că votul pentru europarlamentare va spune ce-ar vrea și europenii să se întâmple. E așa de rar să-i întrebe cineva pe plătitorii de taxe și impozite încât, după părerea mea, acest vor ar trebui ascultat cu toată seriozitate. Altfel va fi de rău și toate carnetele de bal vor fi aruncate pe apa Sâmbete (la noi pe cea a Dâmboviței) împreună cu speranțele noastre pe care-am avut.

Cum va arăta următoarea sală de bal nu știe absolut nimeni. Putin și XI știu doar că asta la întărește propria piața comună de putere și că aduce mai aproape de BRICS+ o serie de țări, posibil, foarte rapid, Turcia. Între timp, s-a deschis bursa pariurilor și, spun unele legende urbane de circulație subterană, de-abia de acum se pot produce surprize, adică alianțe neobișnuite și imposibil de imaginat nici măcar un an în urmă.

Răstimp în care politicienii noștri au luat o decizie istorică ce s-ar putea să se dovedească genială pentru propria supraviețuire: simbolic, s-au dus să navigheze pe Marea Liniștii de pe Lună și, de acolo, să privească indiferenți, că oricum nu-i mai întreabă nimeni ceva în acest stadiu, spectacolul fascinat al zbaterilor celorlalți. E și asta o socoteală când nu mai ai nimic altceva de făcut.