Propunerea lui Putin „pace contra teritorii”, ar însemna îngenuncherea Occidentului și umilirea NATO
0Propunerea făcută ieri de Putin este simplă și cu consecințe evidente: cine o acceptă, dacă aliații occidentali ar face-o, va avea într-adevăr pace imediată în Ucraina, dar țara va fi sfâșiată definitiv, cu patru dintre regiuni urmând a fi recunoscute prin tratat de pace ca aparținând Rusiei. Mișcare de șah ofensiv în timp ce aliații occidentali încearcă să obțină o poziție comună la Summit-ul din Elveția, în paralel cu miniștrii apărării din NATO care, la rândul lor, și-au exprimat sprijinul pentru un plan comun în susținerea Ucrainei, firește fără participarea Ungariei.
Totul se poate finaliza, păstrând logica șahului, într-o situație de „șah etern” , ceea în teren, ar urma să se finalizeze fie într-un „război înghețat”, fie într-un război de tranșee de lungă durată, până la improbabila epuizare a resurselor uneia dintre părți? Nu sunt acestea variante de luat în calcul deoarece, iată, presiunea devine maximă pentru obținerea de rezultate pe măsura investițiilor financiare enorme făcute. Costurile acestea sunt într-atât de mari încât, la nivel politic, se pune deja întrebarea legată de efectele pe termen scurt și mediu la nivelul opiniilor publice din țările unde urmează să aibă loc alegeri, atât în SUA cât și în multe state europene, începând cu Franța unde este aproape clară victoria extremi drepte.
„Tema Ucraina” era oricum prioritară, dar mișcarea de acum a lui Putin (precum și comentariul lui Medvedev legat de o cerere maximală „vrem teritoriile până în Polonia”) vine să amplifice discursurile, toate discursurile, în ce privește tipul de angajament pe care-l vor avea NATO și UE. Ceea ce mi se pare esențial este că, din acest moment, discursul lui Putin radicalizează agendele occidentale și obligă protagoniștii la abordări extreme, ceea ce s-ar putea să fie scenariul care să ducă direct la o formă de conflict deschis.
Șansele de negociere sunt reduse la minimum și, cel puțin în aceste condiții, se duc doar sub amenințarea forței. În acest caz, întrebarea – poate singura importantă la nivel strategic – este cum această situație va influența direct și imediat alegerile viitorilor lideri în spațiul euro-atlantic cum anume, eu cred la modul decisiv, va determina „profilul standard” și platformele de campanie.
Putin și-a anunțat condițiile, neuitând însă să precizeze că „în acest moment avem aproape 700.000 de combatanți în zona în care se poartă operațiunea specială” indicație foarte semnificativă dacă o puneți în legătură cu capacitățile anunțate de NATO pentru mobilizarea de trupe în cazul în care se va impune răspunsul la o acțiune agresivă. Cifrele sunt anunțate de Putin ca un semnal foarte clar și vin în susținerea ofertei pe care o face unui Occident pe care-l consideră ajuns la un punct de slăbiciune pe care vrea să-l exploateze, începând cu propulsarea pe scena european a aliaților săi din extrema dreaptă, naționalistă și suveranistă din Franța, apoi din Germania.
În aceste condiții, din ce se aude acum pe surse multiple și foarte bine informate din serviciile de informații occidentale, portretul robot ai viitorului lider din spațiul euro-atlantic este determinat de raportarea la Putin și la tipul de soluționare pe care-l consideră acceptabil pentru Ucraina. Care este linia de acțiune practică pe care o votează și în care se angajează să-și implice țara?
Aceasta, pe fond, este cea mai grea întrebare deoarece, devine di din ce în ce mai clar acest lucru, răspunsul nu mai poate fi amânat , liderii potriviți trebuie să-și prezinte punctele de vedere=asumări naționale post alegeri. Nu pot exista părăsiri bruște ale alianțelor existente („întoarcerea armelor” cum ar spune cineva) decât plătind un preț acum infinit mai mare decât a trebuit să-l achite România într-o situație similară.
Angajați cum sunt în pregătirea alegerilor prezidențiale și legislative, cred că și politicienii noștri vor fi obligați de realitate să-și prezinte în clar, oricât le-ar fi unor de greu, care le sunt opțiunile și ce vor face, ce vor vota și vor susține în cazul în care, spre exemplu, ar trebui ca România să intre în regim de economice de război (cum tot cere Macron, aliatul strategic al țării noastre). Să nu uităm că, într-un asemenea scenariu, sperăm improbabil, Parlamentul are rolul de a aproba planuri extrem de complex și care trebuie explicate foarte bine populației ca sacrificii dureroase dar necesare, având în fruntea tuturor jocurilor un Președinte care va fi lider militar suprem cu recunoaștere și prietenii politice care să asigure țării o supraviețuire de sistem cât mai ușoară la nivel euro-atlantic și european deopotrivă.
Din acest moment, „Tema Ucraina” nu mai este un subiect de discuție ci remodelează poziția alianțelor din care facem parte și cere un răspuns direct oamenilor politici. Ai noștri ce au de spus?
Se încarcă comentariile...
