Cât de departe suntem de Europa politică și probleme ei?

Răspunsul este evident și ar trebui să ne îngrijoreze. Se încheie așa-zisa campanie electorală pentru europarlamentare și, cel puțin eu – sper să greșesc profund – n-am văzut vreo dezbatere reală în care candidații propuși de partide să-și expună poziții în raport cu marile teme care sunt acum în discuția extrem de încinsă asupra a ceea ce va fi Europa în noua formulă determinată de configurația dată și de rezultatele opțiunilor dvs.

Dar dvs. știți de ce ar trebui să votați un candidat sau altul, știți cumva care sunt platformele lor electorale de politică europeană și care este poziția de fond a partidelor lor în ce privește dezbaterile asupra poziționării lor în diversele grupuri politice din Parlamentul European și pentru ce proiect european se angajează să apere sau să inițieze în viitoarea legislatură?

Nu-i interesează și asta pentru că nici partidele din fac parte în România nu dau o prea mare importanță acestui joc politic european. Și, din punctul lor de vedere, au perfectă dreptate at fiindcă știu foarte bine că ORICUM avem un număr de locuri rezervate în Parlamentul Europene, fără probleme, nu trebuie nimeni să aibă calități speciale sau o pregătire specifică pentru a ajunge acolo, Partidul decide cine este merituos și, mai ales, pentru cine a venit vremea retragerii glorioase, departe, cât mai departe posibil de ghemul de sforării de pe piața locală, singurul important, interesant și generator de avantaje structurale.

E foarte păcat că asta se întâmplă pentru că, așa cum stau lucrurile, cred că mai puțin de 10% dintre alegătorii de la noi pot enumera o listă de priorități pe care le-ar dori susținute de candidatul din circumscripția electorală în raport cu interesele naționale.

Nu va fi așa deoarece, din nou, și în acest ciclu electoral de 5 ani din Parlamentul European, așa cum stau lucrurile pe scena politică de la noi și datorită lipsei de identitate personală și de partid a candidaților noștri, îmi este clar că nici de datata nu se va putea nicidecum realiza visul de a vedea, măcar în perspectiva unui vot pe chestiuni grave așa cum vor fi cele care se profilează începând din această toamnă, nu anticipez nici măcar umbra posibilității ca grupul europarlamentarilor români să poată adopta o poziție comună.

Și e firesc să fie așa. Nu avem nici acum o sursă media reală- și confirmată, nu bazată pe interese de partid, care să prezinte problematica europeană și să dea informații concludente despre mizele, pentru România, ale programelor și propunerilor legislative în momentul în care se pregătesc și se dezbat în legislativul european, se dau doar rezultatele după vot, ca pentru o țară obișnuită doar să se supună directivelor, nu să prticipe la discutarea lor sau la schimbarea acestora în cazul în care europarlamentarii ar constata că nu ne convin. Și să iasă la luptă, cu toate consecințele, cum au făcută polonezii sau maghiarii, câștigând măcar statutul de actori care trebuie respectați în întrebați, de aliați care trebuie câștigați pentru sesiunile următoare de vot.

Vin timpuri grele și extrem, extrem de complicate în jocurile politice europene și nu numai. Dar se vorbește deja despre decizii cu impact enorm în ce se dorește să fie politicile din spațiul comun al unei economii de război care să pregătească țările europene nu numai de un eventual conflict militar, ci și despre posibilitatea cu mult mai credibilă a unor schimbări masive în relația cu SUA în cazul reîntoarcerii lui Trump la Casa Albă. Din toamnă, UE va începe să se pregătească pentru șocul reluării unei politici americane protecționiste și a impunerii de condiționalități dificile determinate de nevoia de a se achita de promisiunea financiară atât de generoasă făcută Ucraine și, în același  timp, trebuind să găsească banii pentru a aduce și cei 40 de miliarde Euro anual pe care NATO vrea să-i direcționeze către Ucraina.

Ar fi fost interesant să știm care este poziția candidaților români, care le este viziunea pe chestiunile sociale, eradicarea sărăciei cu accent pe problemele tinerilor, despre schimbările majore de pe piețele muncii în condițiile aplicării legislațiilor anti emigranți și a acordare azilului. Pentru început, i-aș fi dorit să aud o dezbatere despre poziția pe care vor s-o adopte în viitorul imediat, când se va rediscuta legislația privind importurile de produse agricole din Ucraina, cu norme suplimentare (sau nu) de protecției a piețelor din estul european.

Nimic din toate astea nu se aude. În general, nu se aude nimic. Oare de ce atâta indiferență sistemică față de posibilitatea ce ni se oferă de a trimite la Bruxelles oameni care să ne apere interesele naționale? Nu știu răspunsul. Poate pentru că, în afara intereselor stricte de Partid, alte nu sunt. Dar de votat, tot trebuie să se voteze că așa se cere. Și cu aia ne alegem.