Cine iese la raport în fața Comandantului Suprem să ceară, înainte de alegeri, armată obligatorie, din nou, pentru tinerii României?

Se aude că tropăie prin aer o asemena propunere, deja realitate confirmată legislativ în mai multe state ale lumii, inclusiv europene, acum când pare că ne apropiem cu pași repezi de un conflict major. Iată harta țărilor care au acest sistem obligatoriu, prezentare grafică  realizată anul trecut de “The Soldiers Project” și adusă la zi în această lună de colegii de la EU NEWS, totul începând cu întrebarea esențială dacă, da sau nu, revenirea la acest sistem va contrbui la întărirea capacității de apărare a națiunii.

Cu siguranță că da, răspund în cor generalii din toate armatele, ferm convinși că doar astfel se asigură o bază națională de oameni competenți și bine pretătiți pe care, cât de curând, să-i poată trimite în linia întâi, cu toate consecințele necesare. Evident că da răspund și politicienii care fac din tema asta, acum că se poate,. Unul dintre subiectele de campanie, cu convingerea că asta ca crea un puternic sentiment de raliere în jurul  partidului care propune stagiul obligatoriu de armată. Și, evident, să aducă și voturile de care este atât de multă nevoie pentru ca unul sau altul dintre aleșii națiunii să-șim păstreze scaunul și să-și mprotejeze multiplele beneficii.

Astea fiind spuse, să vedem c s petrece acum în Marea Britanie, căci țara asistă la o dezbatere efervescentă și care  după ce Primul Ministru Rishi Sunak a anunțat planurile de pentru instituirea srviciului militar obligatoriu pentru tinerii în vârstă de 18 ani. A mai spus că fiecare tânăr care a ajuns la această vârstă va fi obligat prin lege să aleagă modalitatea prin care-și va îndeplini serviciul militar, fie în forțele armate, fie prin muncă voluntară în serviciul comunității. „Pandemia Covid a arătat care este valoare serviciului civil la nivel individual și pentru întreaga comunitate. Continuând mai departe p acest spirit comunitar, această acțiune curajoasă va permite tinerilor să ofere ceva în schimb comunităților care i-au crescut” – a spus Primul Ministru care, ca mulți politicieni curajoși, inclusiv de la noi, nu a efectuat deloc serviciul militar. Deci, la nivel personal, o demagogie de tip eroic, bună doar pentru circul politic.

Dar asta nu înseamnă că șocul produs nu a fost foarte puternic, tocmai pentru că, fiind vorba despre o măsură obligatorie prevăzută de lege, întrebarea firească a tuturor părinților copiilor ajunși în această etapă a vieții este să știe care sunt penalitățile prevăzute în cazul, extrem de normal și probabil, că va exista foarte puțin entuziasm pentru mersul la armată. Nu uitați că familiile tinerilor respectivi reprezintă o masă electorală extrem de importantă, iar despre dorința tinerilor de acolo (dar și la noi) de a merge să se pregătească pentru război ne spune totul numărul ridicol de mic al celor care vor să se înscrie în școli sau academii militare. Desigur că pentru generali și oameni politici ideea că, prin lege, tinerii cu vârstele cuprins între 17-21 de ani, întrerup ciclul studiilor nu este ceva uimitor, ba chiar seamănă perfect cu propria lor carieră în care meritele școlare au fost ultimele puse pe lista necesară la promovare.

Chestiune oricum sensibilă dar care s-a inflamat urgent după cei de la MIRROR au publicat un articol în care erau reproduse câteva dintre prevederile proiectului lege, cea mai explozivă fiind posibilitatea ca tinerii care refuză îndeplinirea uneia dintre formele de serviciul militar obligatoriu să facă pușcărie. Normal, dacă nu s-ar supune legii.

Numai c în Marea Britanie, la fel ca în multe state din Europa, suntem în perioada extrem de delicată a alegerilor generale, anticipate în UK pe 4 iulie și care anunță o foarte severă înfrângere a conservatorilor. Acesta este contextul în care ministrul de interne James Cleverly s-a grăbit să spună că nu va exista pedeapsă cu închisoare pentru cei care vor refuza ordinul ceea ce, tehnic, este un semnal că legea respectivă va vorbi, poate, despre cu totul altceva decât despre serviciul militar obligatoriu. 

Mi se pare limpede că, în actualele condiții, o asemenea dezbatere este inevitabilă și la noi, nu cred că în actualul Parlament care are toate motivele să stea departe de orice temă fierbinte și care să aducă daune electorale. Dar chestiunea rămâne deschisă: câte familii vor susține o asemenea lege, câți tineri o vor urma de bunăvoie și care ar fi finalitatea strategică pe termen scurt și mediu care s-ar crede a fi îndeplinită prin adoptarea unei asemenea legi?  

Dar, ca să spun așa, cu tot respectul, dacă știm ce au ordin să spună generalii cu cască de protocol și cizme în dulap și în suflete, oare ce va zice, dacă va zice vreodată ceva, chiar Comandantul Suprem?