Articole scrise de Cristian Unteanu

Din ce în ce mai mult, scena pe care evoluează politicienii noștri îmi pare a se depărta la modul exponențial de ceea ce este realitatea vieții oamenilor de rând, plătitorii de taxe și chemați la vot democratic pentru a realege același grup de persoane care constituie elita, noua elită a națiunii...

Asta a spus pe 7 iulie Arhiepiscopul de York din Biserica Anglicană al cărei conducător este Regele Charles al III-lea:

Se joacă acum o piesă de teatru, poate într-o regie reșapată la condițiile din 2023 și care se bazează pe indolența criminală și imbecilă a autorităților românești constituite într-un sistem înconjurat de zidul impenetrabil de apărare a intereselor subterane comune.

Implicarea marilor economii ale lumii în susținerea financiară necondiționată, „atât timp cât este nevoie” și cu sume enorme a Ucrainei, în combinație cu efectele dezastruoase ale pandemiei, produc consecințe din ce în ce mai importante.

Cu consecințe directe care pot depăși cu mult cumulul pierderilor cauzate de pandemia de Covid-19 și conflictul din Ucraina, mișcarea declanșată acum de China este deosebit de gravă și semnalizează, fără niciun fel de dubiu, intrarea în nivelul următor al tensiunilor globale.

Este oare corect politic să amintim că peisajul politic din UE cuprinde și un număr de state care rămân ferm ancorate în tradiția lor de neutralitate, asumând numeroasele sale avantaje dar și dezavantajele acestei poziții care le scoate de sub aripa protectoare a alianțelor de securitate?

Ce se petrece acum în Franța cunoașteți foarte bine și puteți măsura primejdia extremă a izbucnirii și amplificării violențelor de acum într-o formă inedită de război civil.

Una dintre cele mai interesante propuneri formulate în rezoluție este recomandarea ca Autoritatea Palestiniană să elibereze toți prizonierii politici, inclusiv cei acuzați de a fi participat la operațiuni teroriste sau care fac parte din organizații aflate de „lista neagră” a UE.

„Dacă nu mă lăsați să vorbesc, voi țipa, dacă nu mă veți lăsa să țip, voi fluiera, dacă nu mă veți lăsa să fluier, voi suna clopotul. Iar dacă ne veți distruge și clopotele, vă voi da foc, pentru că satanele nu merită decât focul iadului!

Cred că este foarte interesant de urmărit episodul acesta care mi se pare evident că se integrează în ceea ce se construiește acum ca răspuns al establismentului european la atacurile poloneze.

Încerc să vă atrag atenția asupra necunoscutelor din „dosarul Prigojin” despre care am scris deja pe 3 iunie.

Nu există țară a lumii care, în istoria sa de sânge, să nu fi apelat la unități de mercenari pentru a suplini performanțele armatelor locale, de cele mai multe ori de strânsură și aducând sub arme oameni fără pregătire militară specifică.

Aliații SUA au de ce să-și pună întrebări auzind cele mai noi semnale conjugate care vin de pe piața politică americană: Donald Trump conduce detașat în sondajele pentru primarele din tabăra republicanilor și, în același timp, formulează acuzații enorme, nemaiauzite vreodată în istoria SUA.

Cu o viteză excepțională, echipa cu foarte vechi state de serviciu care susține de atât de mulți ani operațiunea „Proiectul Putin”, a scris, aplicat și, aproape simultan, a adus rezolvarea unui scenariu care a surprins absolut nepregătite serviciile de informații occidentale.

Fascinantă la nivel de intenție și extrem de relevantă pentru nivelul de acum al politicii mondiale este istoria acestui Consiliu al Bătrânilor, fondat de Nelson Mandela în 2007.

Cel puțin surprinzătoare indicațiile pe care prim-ministrul polonez Mateusz Morawiecki le-a dat ambasadorilor țării sale reuniți la Varșovia în obișnuita ședință anuală în care află, așa cum este firesc, care sunt liniile generale de politică externă ale țării lor.

Momentul este interesant pentru că poate semnala o evoluție în sensul deschiderii canalelor de comunicație, dacă nu mai mult, cu jumătatea aceea de lume, țările sărace sau în curs de dezvoltare, care se pregătesc acum să adere la BRICS.

Zelenski a spus că dacă țării sale nu-i este dat un semnal clar privind aderarea țării sale la NATO, atunci nu vede nici un rost în a participa la Summit-ul Alianței; Vucic al Serbiei a spus că dialogul sub auspiciile UE între Belgrad și Priștina este „fără sens în circumstanțele actuale”.

Schimbările majore se conturează și se confirmă în ritm amețitor pe nivelul la care România nu mai are acces de mult timp decât prin procură, în cercul secundar de putere în care s-a auto-proiectat din neștiință sau indiferență.

Episodul este straniu în sine, dar devine extrem, extrem de straniu, arunci când protagonistul scenei respective este însuși Președintele Statelor Unite ale Americii, președintele unei națiuni care s-a ridicat la luptă, în Războiul pentru Independență, împotriva monarhiei britanice.

Se anunță o situație cu totul și cu totul excepțională și care pune la grea încercare credibilitatea sistemului relațiilor internaționale sau măcar a ceea ce ar fi trebuit să fie sistemul valorilor democratice reunite ale lumii occidentale.

De-abia acum sau, mai corect spus, de-abia de acum înainte încep acestea să să fie vizibile, sub diverse forme și în multe zone neașteptate ale lumii.

Unitatea de reacție a NATO la situația din Ucraina se vede în teren și începe, lent, să dea rezultate, cu toate că nimeni nu știe să dea date certe asupra momentului încheierii conflictului.

Chestiunea este mai mult decât complicată deoarece de răspunsul pe care-l vor da statele membre ale Alianței va depinde alcătuirea arhitecturii de securitate a lumii.

Desigur, știți despre ce e vorba: pentru prima oară în istoria SUA, un fost președinte a fost inculpat oficial de către un tribunal din Miami pentru 37 capete de acuzare care vizează infracțiuni extrem de grave comise de Trump.

Nimeni nu va răspunde vreodată de imaginea dezastruoasă pe care o descriu în amănunt, vorbind despre domeniul educației, numeroase documente oficiale, studii și statistici care consemnează o situație umilitoare, de țară din lumea a treia.

A făcut-o ieri, propunând în mod oficial crearea unui Organism european de etică, o construcție administrativă nouă în peisajul și așa incredibil de populat și de complex al instituțiilor europene.

Nu este o întrebare care are doar un răspuns statistic. Este și asta, dar cel mai important mi se pare a fi că înalți oficiali ai Comisiei Europene încep deja să vorbească despre acest fenomen, preocupați de influențarea posibilă a opiniilor publice din diferite State Membre.

Ciudat și neașteptate sunt aceste răsturnări de situație, cu americanii ajunși acum, în disperare de cauză, să apere drepturile sârbilor opresați în Kosovo, încercând astfel să oprească o escaladare a violențelor și o posibilă extindere a lor în Balcani.

Stupefiantă este viteza cu care se extind consecințele conflictului din Ucraina și care, de acum, este vizibil că afectează – sau chiar pot distruge – mecanisme internaționale de cooperare demult stabilite, spre exemplu cele funcționale în zona arhitecturii internaționale a relațiilor.

În acest context realmente sinistru, iată că avem să vă povestim despre un prim mare major semnal de speranță: Jack Sullivan, consilierul național de securitate al Președintelui Biden a declarat că SUA sunt gata să se angajeze în discuții pe teme nucleare cu China și Rusia „fără condiții”.

NATO a luat o decizie de evidentă logică politică și militară: dintre toate armatele zonei noastre, doar Turcia are expertiza de luptă necesară pentru a fi rugată să intre în teren alături de trupele KFOR în acest context exploziv.

Enorm de multe discuții despre această personalitate în jurul căreia s-a creat o legendă cum puține sunt acum pe plan internațional.