Topul meseriilor cerute în 2024: noua paradigmă de pe piețele muncii. Ce oferă „România educată”?

Una dintre cele mai importante discuții de importanță strategică este, cu certitudine, cea care se poartă privește planurile de perspectivă (în imediat, pe termen lung și foarte lung) pentru strategiile de pregătire a forței de muncă naționale în acord cu cerințele pieței de muncă. Cu atât mai actuală este problema în țările unde forța de muncă este din ce în ce mai deficitară, așa cum se întâmplă la noi, din cauza conjugării tendinței de îmbătrânire accentuată a populației și normalei apetențe a tinerilor de a-și părăsi țara pentru destinații în care, din start, li se oferă salarii cu mult mai mari decât ar putea spera vreodată acasă.

Chestiunea este discutată de peste un deceniu în termeni de urgență strategică deoarece, în condițiile de acum, este evident că vechile specializări pentru care se pregătesc generațiile tinere nu mai corespund demult cerințelor unor economii care generează profituri enorme din domenii super-specializate, unele dezvoltându-se în mai puțin de un an ca cerință imediată pe piața muncii. La asta, în principiu, ar trebui să răspundă gândirea strategică națională.

Asta nu e teorie. Dar este foarte greu de realizat în condițiile în care indiferența față de gândirea prospectivă pare totală și datorată neștiinței de guvernare și dezinteresului provocat de politizarea totală a structurilor administrative în domeniu. În rest, dimensiunea problemei -aș spune chiar dimensiunea sa tragică- este dată de faptul c, pe plan național, spre exemplu, Ministerul Educației și cel al Muncii, nu lansează cel puțin anual studii de prospectare strategică a pieței pentru ca, în colaborare cu patronatele și sindicatele, să elaboreze hărți de risc regional și național pentru profesiile de care România va avea nevoie în viitoarea perioadă. Cu o viziune măcar pentru o generație, obligând școlile (inclusiv cele profesionale) dar și formele diverse de învățământ superior, inclusiv cel post-doctoral, pentru meseriile viitorului.

Poate că util să reamintim că unele servicii de informații din țările dezvoltate care-și pregătesc cu mare grijă schimbarea de structuri pe care o presupune deja evoluția lor în epoca post-industrială, au deja de mulți ani unități specializate care prelucrează datele oferite de cercetători din domeniul sociologiei, economiei și politologi pentru a elabora rapoarte despre evoluțiile cu valoare strategică de pe piețele viitoare ale muncii. Pe baza acestora, unitățile de învățământ își modifică  oferta și programele, iar unitățile de recrutori primesc diagramele cu domeniile în care să organizeze fluxul de importul de „materie cenușie”. Inclusiv, cum știți bine, din România.

În acest context, mi se pare interesant să vă ofer câteva dintre listele de priorități pentru 2024 stabilite de instituții internaționale de prestigiu. Și e foarte ușor să vedeți în ce măsură ele se regăsesc în oferta „României educate”. Firește, în măsura în care va fi rezolvată prima prioritate națională, cea ca, măcar în secolul care urmează, să nu mai existe școli cu closetul în curte. Dar, cu certitudinea că se va rezolva chestiunea, să vedem ce meserii și tipologii de talente profesionale sunt pe lista de priorități a celorlalți.

Vă propun însă să începem invers și, pornind de la piața americană, să vedem care sunt, cel puți la ei (și pe piețele de muncă din economiile avansate) meseriile pe cale rapidă de dispariție:

De aici, întrebarea firească privește categoria superioară, proiecția privind cele mai cerute meserii pe plan mondial în 2024. O statistică interesant și adeserori folosită în acest tip de discuții la nivel de experți este sinteza realizată de cei de la Great Learnings care, vă rog accesați likul, vă prezintă în amănunt ofertele salariale de pe diferite piețe ale muncii:

Top 25 highest-paying jobs in the world in 2024

· Data Scientist – $122,000

· Machine Learning Engineer – $141,000

· Senior Software Engineer – $126,000

· Investment Banker – $104,000

· Chief Executive Officer (CEO) – $192,000

· Engineering Manager – $124,000

· IT Manager – $96,000

· Financial Analyst – $63,000

· Solutions Architect – $129,000

· Information Systems Security Manager – $133,000

· DevOps Engineer – $115,000

· Enterprise Architect – $131,000

· Airline Pilot & Co-Pilot – $161,000

· Paediatrician – $184,000

· Internist – $196,000

· General Practitioner (GP) – $119,000

· Dentist – $174,000

· Petroleum Engineer – $137,000

· Surgeon – $409,000

· Anaesthesiologist – $386,000

· Physician – $214,000

· Neurosurgeon – $609,000

· Oral & Maxillofacial Surgeon – $232,000

· Orthodontist – $230,000

· Gynaecologist – $234,000

· Psychiatrist – $220,000

Comparați cu datele oferite de colegii de CBS News:

Câți asemenea specialiști pregătim și câți sunt absorbiți de piața de muncă din România? A doua întrebare, poate la fel de relevantă, este existența unor programe naționale privind crearea, sau dezvoltarea continuă de abilități în domeniul lumii digitale a celor care lucrează actualmente în totalitatea domeniilor de pe piața muncii în condițiile în care automatizarea și digitalizarea serviciilor nu vor mai chestiuni opționale ci realități impuse de noile tehnologii. Sigur că asta rămâne la nivel de deziderat filozofic într-o țară unde abandonul școlar creștere continuu și reapar bolile sărăciei. Sigur că nimănui nu-i va păsa decât în termeni de demagogie electorală de „România educată” și de ce înseamnă perspectivele pieței muncii pentru 2050, spre exemplu, folosind modelul de predicție drag celor de la Bruxelles.

Dacă de asta nu se ocupă nimeni și sunt puși în continuare politruci în fruntea domeniilor respectivele, ne vom continua neabătut bătălia pentru supraviețuire, fără ambiția intrării în zona competiției. În aceea vom emigra, ca acum, tinerii merituoși ai României, golind treptat țara de resurse strategice viitoare. Cui să-i pese din moment ce, cum vedeți, singura  întrebare care contează este legată de identitatea fizică a viitorului președinte. De programe, de capacități și de angajamente va fi vorba târziu, când vin gălețile cu cadourile electorale fundamentale specifice unei țări subdezvoltate: zahăr, mălai, ulei, măsline și două portocale. Chestiunea cu educația și piața munci nu este, cum atât de bine au intuit strămoșii noștri, doar o inutilă tichie de mărgăritar scoală din depozite la momente festive.