Retrospectivă 2023, avanpremieră 2024: intensificare extremă a climatului de violență socială, a antisemitismului și islamofobiei

Organizația Națiunilor Unite, în ciuda blocajului politic care o împinge pe drumul anulării capacității sale de acțiune în teren, și-a păstrat din timpurile în care însemna un factor de echilibru mondial în spiritul Cartei sale – singurul cadru existent în istorie gândit în speranța evitării conflictelor mondiale – capacitatea de a emite judecăți de valoare și de a elabora rapoarte și analize cu valoare exemplară, fie și numai pe plan moral și absolut teoretic.

Deloc întâmplător, în haosul ucigaș din Israel și Ucraina, mărturie asupra impotenței teribile a comunității internaționale blocate exclusiv în raționamente de oportunitate politică pentru a da în cap adversarilor, a apărut o luare de poziție de acest gen, semnată de doi experți ai ONU, Alice Wairimu Nderitu, consilier special al Secretarului General al ONU pentru prevenirea genocidului și de Nazila Ghanea, Raportorul special pentru libertatea religioasă și de convingeri. Un text nu numai extrem de actual, dar care este și un nou semnal de alarmă deosebit de serios în contextul în care, așa cum vă spuneam ieri, Consiliul de Securitate n-a putut decât să voteze o Rezoluție apel în favoarea unui ajutor umanitar extins pentru populația civilă din Gaza, Israelul refuzând să admită orice cerere pentru întreruperea atacurilor.

Nu numai situația din teren este cumplită prin efectele sale locale și regionale. Tragedia continuă și se amplifică zi de îi, oră de oră, distilată prin mesaje de ură și intoleranță pe rețelele sociale în spatele anonimității fricoase a utilizatorilor ascunși sub multiple identități false care le permit să-și reverse insatisfacțiile și viețile lor ratate vopsite, adese grosolan și primitiv, în textele acum mustind de antisemitism sau de islamofobie.

Cea mai veche biserică creștină din Gaza după un bombardament al armatei israeliene

„Actelele de hărțuire, intimidare, violență și incitare la violență bazate pe invocarea religiei sau convingerilor s-au înmulțit în toată lumea în ultimele luni și, în ultimele două săptămâni, au atins un nivel alarmant, ne-au șocat conștiințele și au creat un climat de teamă și neîncredere profundă la nivelul mai multor țări. În unele cazuri, autoritățile naționale și reprezentanții societăților civile au semnalat o crește spectaculoasă a incidentelor islamofobe și antisemite” – notau cei doi experți în materialul difuzat pe 22 decembrie, adăugând că și alte comunități religioase minoritare se confruntă la rândul lor cu „o insecuritate acută și fără precedent”. Au fost profanate moschee, sinagogi și alte locuri de cult precum și cimitire, vandalii au atacat școli și universități, centre culturale și monumente comemorative, , „au fost vizate chiar și locuințe individuale și apartamente unde locuiau evrei sau musulmani”. Context în care, spun cei doi experți,  anumite guverne „ exploatează o actualitate dureroasă pentru a exploata pe mai departe minoritățile, pentru a le suprima drepturile în cadrul unor tentative maladive de a remedia ceva din polarizarea din societățile lor”.

În această zi a Ajunul Crăciunului, există, poate, o îndreptățire pentru a vedea care este răspunsul comunității creștine față de tragedia din Israel. Limitată la nivelul luărilor de poziție, nu poate face absolut nimic mai mult decât un demersuri de bunăvoință asemeni celor ale ONU. Și cam cu aceea și eficiență, chiar dacă cea mai mare parte a liderilor bisericilor creștine din Ierusalim semnează apelul urgent transmis de Patriarhul Teofil al II-lea al Ierusalimului (în numele tuturor Patriarhatelor și Bisericilor din Țara Sfântă) în cadrul unei întâlniri cu Președintele Hertzog al Israelului, solicitând o încetarea imediată a focului în Gaza.

În aceeași linie, dar cu o mai largă acoperire justificată politic, Comisia Europeană a organizat un dialog în ideea că liderii religioși pot avea un rol vital în vindecarea discordiilor cu participarea reprezentanților Conferinței episcopale a din UE, a Conferinței rabinilor europeni, a Bisericii din Suedia, a Patriarhatului Ecumenic din UE și ai Comunității religioase islamice. Inițiativă care se anunță ca un dialog structurat, posibil generator de o poziție comună, măcar din punctul de vedere ale valorilor spirituale, căci altfel greu de crezut că există vreun mecanism posibil de presiune asupra politicienilor și generalilor.

În rest, nimic nou. Toată lumea ar vrea să facă ceva, dar toți au obosit de vorbe și, dincolo de ele, convingerile politice umaniste sunt atât de adânci încât, în 2024, se va muri în continuare, decis și intens, pentru pacea lumii, pe bucăți ideologice separate sau în haosul comun.