Avem și noi micul nostru genocid: problemă inexistentă în strategia națională de securitate

Nici nu mai trebuie să pomenim inexistenta dar mult fluturata „Românie Educată” pentru că, la modul general, este evident eșecul proiectului. În sine, ar fi, dacă asta ar preocupa pe cineva, o problemă majoră de securitate națională deoarece arată dimensiunea problemelor enorme cu care se va confrunta societatea noastră într-un viitor previzibil când se va constata deconectarea din ce în ce mai profundă de prioritățile globale a sistemelor de pregătire a forței de muncă.

Dar, în imediat, mi se pare a fi criminală lipsa de preocupare a clasei politice în integralitatea ei, indiferent de partid sau de guvernare, față de situația absolut tragică a unui domeniu de importanță vitală pentru orice societate, chiar și pentru cele din zona țărilor în curs de dezvoltare așa cum suntem noi. Este vorba despre faptul că sistemul învățământului universitar nu mai cuprinde disciplina „Pediatrie”, ceea ce reprezintă un atac profund la temelia securității naționale, de nepermis într-un stat care se prezintă membru al clubului de elită NATO și UE.

Asta demonstrează pe deplin lipsa unei elementare științe de guvernare și a un comportament de totală inconștiență, realmente criminal într-o țară în care toate statisticile, naționale, europene și internaționale, spun că este confruntată cu un proces foarte rapid de îmbătrânire și cu o rată deosebit de înaltă de mortalitate infantilă. Se plâng politicienii noștri de toate astea, promit, firește, că „se vor lua măsuri decisive”  pentru remedierea situației”. Între timp, cum vedeți, revin boli considerate eradicate în țările lumii civilizate, sunt tem din ce în ce mai des confruntați cu boli câteodată cu sfârșit tragic sau oricum provocatoare de sechele în cazul copiilor nevaccinați sau neîngrijiți corespunzător de sistemul de spitale în care au fost desființate atât de multe secții de pediatrie.

Problema de fond ține într-adevăr de esența a ceea ce ar trebui să fie doctrina de securitate națională? Cred că da. Mai mult, ar trebui să fie importantă, dacă nu le cerem prea mult, chiar și pentru generali, în măsura în care degeaba li se completează cu atâta viteză și amploare dotările cu arme din cele mai diverse dacă, nu realizează că le dispare baza de lucru, adică tinerii pe care ar trebui să-i trimită la moarte eroică în război.

N-am văzut (și nu cred că vom avea vreodată) un politician care să aibă în programul său electoral această preocupare pentru destinul pediatriei ca parte a unui program coerent de adevărată „Românie Educată” destinat refacerii programelor naționale de învățământ în conformitate cu nevoile primare și urgente ale viitoarei națiuni române.

Cu ce altceva ar trebui să înceapă un discurs despre România Suverană care să nu fie, ca atât de multe care mestecă timpul în gol, o demagogie stricată și inutilă, chiar periculoasă pentru că este un drum înfundat în vid dată fiind lipsa viitoare de participanți?